VictiEmma celebrității

Când a venit la națională, chemat de Jones, James „Hask” Haskell era, deja, o stea și un clovn cu replică și umor. Dar neatent la esența rugby-ului și foarte pornit să își trăiască faima. De unde întrebarea lui Jones după primul antrenament: Hask, de ce vrei să joci rugby? Răspuns: E fun! Jones: Hask, nu ești bun de rugby! Hask: De ce? Jones: Pentru că ții la viață!.

James „Hask” Haskell a adunat 77 de selecții și a rămas prieten cu Jones, care n-a contenit să-i spună că face progrese întrucât ține tot mai puțin la viață în grămezile deschise. Haskell s-a retras acum doi ani și a scris o carte în care e vorba, o dată la două pagini, de Jones. De glumele lui de eșafod, de zicerile lui inacceptabile până și pentru școala Medellin și de bunătatea lui de tată-sculptor de oameni mari.

Săptămâna trecută, Jones a spus că „fata aceea” trebuie să aibă grijă de mintea ei. Și că dacă apari pe coperta Vogue îmbrăcată de Dior se cheamă că nu mai ești nicăieri în sport. 

„Fata aceea” e Emma Răducanu. Jones era interesat de Răducanu ca obiect pedagogic. Lecția era destinată lui Marcus Smith, noul puști superstar adus de Jones la națională. Adică „băiatul acela” pe care Jones nu vrea să-l piardă pentru că presa și sponsorii au nevoie de carne de tun celebră.

A doua zi, lumea bună a reacționat, după noua Scriptură în care scrie că orice necaz e nemeritat și orice vorbă aspră te face victimă. Jones s-a trezit sexist pentru că Jo Durie și Judy Murray plus editorialiștii sensibili s-au distins apărând victiEmma. Durie a fost o tenismenă modestă, iar Murray e mama deloc modestă a lui Andy.

E simplu. Sportul trebuie reeducat pentru a face loc celebrității pure și tinerelor victime superioare.

De adăugat: Scott Wisemantel, fostul secund al lui Jones, obișnuiește să își petreacă vacanțele acasă, în Australia, lucrând zidar pe șantier. Iar Constantin „Titi” Udrea a murit săptămâna trecută la 88 de ani, după o viață de rugby în treninguri ponosite și celebritate între amici. Atât.