Iar ne-a salvat Hagi

V-ați întrebat vreodată cum reușește Hagi să fie competitiv, desi are bugete de două-trei ori mai mici ca CFR, FCSB sau Universitatea Craiova? Sau cum de a izbutit să iasă pe plus financiar în patru din ultimii șase ani? 

Totul ține de organizare. În fotbalul românesc auzi la fiecare instalare de antrenor fraza „mi-a plăcut proiectul, motiv pentru care am acceptat oferta”. O prostie! De fapt nimeni în fotbalul românesc, în afară de Gică Hagi, nu are un plan care să înglobeze și partea sportivă și partea financiară. 

Încearcă Rapidul ceva, dar încă este la început. Hagi și-a dezvoltat clubul în paralel în mai multe direcții. S-a ocupat de infrastructură, ajungând să construiască  o bază, apoi un stadion, apoi un hotel pentru fotbaliști. 

Concomitent, a profitat de numele și credibilitatea lui și a atras alături de club sponsori importanți, aducând Farul, la final de 2022 pe locul doi în topul încasărilor din sponzorizări și publicitate.

Vă mirați că un club mic precum Farul depășește în acest top formații cu sute de mii sau chiar milioane de suporteri precum FCSB, Rapid sau Craiova? Eu nu. Hagi e un brand mai puternic decât orice club din România, iar firmele sunt mai mult decât interesate să-și asocieze numele cu al lui. 

Și atunci de ce nu cumpără nimeni acțiuni, de ce nu devine niciun om de afaceri puternic, partener al lui Hagi și nu doar sponsor? Și aici ajungem în cel mai important punct al proiectului Viitoru/Farul, conceptul fotbalistic. 

Lui Hagi îi este foarte greu să nu dicteze totul în propriul club, iar a ceda pachetul majoritar de acțiuni ar însemna pierderea puterii, iar pierderea puterii, în viziunea lui, ar duce la abateri de la drumul bătătorit de el. 

Când a negociat cedarea acțiunilor cu trioul de afaceriști care îl încludea și pe Dan Șucu, Hagi a pus condiția să rămână în control nu doar în zona sportivă, ci și în privința felului în care se cheltuiesc banii. 

Nu îi excludea de tot pe cei trei din luarea deciziilor, dar voia să se asigure că va avea ultimul cuvânt, ceea ce a dus la colapsul înțelegerii. Dar de unde obsesia asta?

Ea vine din perfecționismul lui Hagi și din sutele de ore pe care le-a investit în conceperea unei metodologii de lucru care în prezent se aplică de la cea mai mică grupă de copii, până la formația de seniori. 

Ei bine, asta îi diferențiază clubul de toate celelalte. Și Mihai Rotaru a investit, atât în academie, cât și în formația mare, și Șucu/Angelescu o fac acum și chiar Gigi Becali, doar că lor le lipsește un concept unitar. În cazul Farului, antrenorii de la U14, U17 sau U19 au aceleași trei sisteme tactice cu care lucrează, aceleași metode de antrenament, iar atunci când Hagi vrea să apeleze la un Borza sau un Mazilu de 17 ani, ei știu exact ce au de făcut. Ei deja visează traseele de joc. 

Și atunci de ce nu a produs academia de la Ovidiu niciun fotbalist de nivel mondial? Pentru că în fotbal 1+1 nu e mereu egal 2. După generația lui Messi, Fabregas sau Pique, La Masia a avut mai bine de zece ani în care nu a scos niciun fotbalist de superclasă. 

Acum au apărut Pedri și Gavi la capătul unei perioade extrem de lungi de secetă. Credeți că au uitat să antreneze cei de la copiii și juniorii Barcelonei? Sau cei ai lui Manchester United, care ofereau lumii fantastica generație a lui Beckham, Giggs, Scholes sau a fraților Neville, pentru ca apoi să treacă ani buni fără a scoate un jucător de top? 

Marii producători de fotbaliști ai zilelor noastre, Benfica, Porto sau Salzburg au bugete de zece sau chiar douăzeci de ori mai mari în zona de copii și junior față de Hagi, atrag talente din întreaga lume, pentru că și-au construit faimă. 

Una este să faci triaj având la dispoziție mii de copii din toate colțurile globului și alta să trebuiască să scoți nestemate dintr-o Românie care a avut în Mutu ultimul jucător de clasă, iar el e născut în 1979.

Ce urmează pentru Farul? Proiectul lui Hagi nu a avut niciodată anvergură europeană din cauza constrângerilor financiare. După primul titlu cucerit, a fost nevoit să-și vândă cei mai buni jucători pentru a-și asigura bugetul pe sezoanele următoare. 

De altfel, Hagi a trebuit să o ia aproape sezon de sezon de la început. Inclusiv în această iarnă și-a cedat unul dintre cei mai valoroși jucători, pe Pitu iar tentația de a-i vinde pe Mazilu, Borza ori Grameni în cazul unor oferte tentante, va exista. 

Insistența cu care Gică a tot pedalat pe ideea că acest titlu este al Constanței și al Dobrogei, ascunde, de fapt, ideea de a atrage alături de el investiții din zonă, poate chiar intrarea Portului Constanța cu capital în club. 

Dacă se va realiza această dorință a lui, atunci Farul ar putea depăși condiția de perdantă în tururile preliminare. În schimb, dacă va urma o altă vară în care să fie obligat să reclădească lotul și să rămână în limita celor cinci milioane de euro buget salarial, atunci, mă tem că va rămâne cu satisfacția, deloc mica, de a fi cucerit un titlu datorită strategiei de club și a propriei inspirații, împotriva unor adversari mult mai bogați, dar și infinit mai nepricepuți fotbalistic.