O fotografie care decredibilizează statul

Un mesaj, scris pe un banner imens, introdus de fanii CSA Steaua la stadionul din Ghencea. Un mesaj amenințător, la propriu, la adresa celor care ar dori să vină duminică seara la meciul FCSB - CFR!

„Continuăm lupta împotriva celor afiliați la turmă. Cine calcă duminică în Ghencea își asumă!”

Regulile militare sunt intimidarea populației?

Acesta era conținutul bannerului. În aceeași zi, un fost ministru al Apărării, Vasile Dâncu, explica franc faptul că stadionul din Ghencea e administrat după reguli militare, din moment ce e într-o unitate militară și că Gigi Becali și clubul lui nu pot intra acolo când doresc.

Ce înseamnă reguli militare? După evenimentele de marți, aceste reguli se traduc așa: statul e stat în stat, decide după bunul plac cine intră și cine nu intră!

Dacă într-o unitate militară, la miezul nopții, unii, oricine, pot pătrunde și afișa un mesaj amenințare la integritatea fizică a unor oameni care vor să meargă la un meci de fotbal, iar toată scena e supravegheată de un jandarm nepăsător, care stă în poziția „drepți”, fără să ia atitudine, atunci statul român și-a pierdut credibilitatea!

Apucături de stat mafiot

Două instituții ale statului, create pentru a fi în slujba oamenilor și pentru protejarea lor, Armata și Jandarmeria, ajung să fie complice la afișarea și distribuirea unor mesaje de intimidare a populației! Acestea sunt apucături de stat mafiot, nu de stat de drept!

Nu e ceva ieșit din comun și n-ar trebui să ne mirăm prea mult! Când statul e slab, când are breșe de integritate, când conține oameni corupți, ale căror interese sunt exclusiv pentru a face jocurile unora, atunci se ajunge și la așa ceva. E rezultatul firesc al unei societăți anormale, care se ghidează după alte principii decât cele ale onestității!

„E rândul meu” e povestea onestitate vs corupție

E disponibil în platforma Netflix un film care arată în toată splendoarea lui modul în care un stat poate fi profund viciat. Și în care oamenii corecți au de suferit din acest motiv. Se numește „E rândul meu”. Un film-documentar despre Paolo Borsellino, un judecător anti-mafie din Palermo la începuturile anilor 90, când lupta cu Cosa Nostra era aproape iremediabil pierdută. Italia era coruptă în totalitate, șefi din structurile de stat lucrau pentru mafie, iar puținii oameni corecți își riscau și chiar își pierdeau viața, fiind asasinați. 

Borsellino a fost unul dintre cei integri și care, cu doar câteva zile înainte să fie asasinat, anticipând ce avea să urmeze, și-a scos colegii cu care lucra la masă și a toastat așa: „Pentru oamenii onești și cinstiți”. A fost asasinat cu o mașină-capcană, care a explodat pe strada unde locuia mama lui, la care se afla în vizită. Evenimentul a stârnit o revoltă populară aproape fără precedent în Italia, care s-a scuturat, cât de cât, de ceea ce a însemnat Cosa Nostra. În plus, Borsellino a lăsat în urma lui un mesaj, extrem de apreciat și azi în Italia: „Cine se teme moare în fiecare zi. Cine nu se teme moare o singură dată”.

Preocuparea Jandarmeriei e să perie redacțiile de sport

Duminică seara, meciul FCSB - CFR, ar trebui, teoretic, să fie evenimentul la care să te simți cel mai în siguranță. Se joacă într-o bază militară, iar Jandarmeria va fi în jurul stadionului! Practic, sunt instituții care au permis intimidarea directă a celor care au sau aveau de gând să meargă la stadion.

Marți, pe mailul gsp, a sosit un mesaj, semnat de generalul de brigadă Cătălin Stegăroiu, directorul general al Jandarmeriei. Mesajul conține laude la adresa redacției pentru modul în care a relatat derby-ul FCSB - Dinamo. E scris într-o limbă de lemn, cu clișee demne de Congresele lui Ceaușescu. Și e fără sens, fiindcă rolul Jandarmeriei nu e să ungă cu miere redacțiile de sport, ci să-și facă treaba. Adică să nu ia poziție de drepți în fața mesajelor de amenințare-intimidare la adresa oamenilor!

Având în spate un stat slab și în față amenințarea cu represalii fizice, cei care au bilet la meciul de duminică au de făcut o alegere. Să continue să gândească și să trăiască onest, fiindcă „cine nu se teme moare o singură dată” sau de a se lăsa timorați de cei care își doresc ca toți ceilalți „să ne temem și să murim în fiecare zi”.