Articol de Alexandru Barbu - Publicat marti, 02 iulie 2024 11:33 / Actualizat marti, 02 iulie 2024 11:57
Mai sunt câteva ore până la România - Olanda. Să nu uităm că în fotbal, la fel ca în viață, e mai ales despre a pierde, nu despre a câștiga.
Brazilia a fost de 5 ori campioană mondială. Record absolut. O perspectivă bizară, dar reală, ne spune și că Selecao a ratat trofeul în alte 17 rânduri.
Messi joacă de 19 ani la seniori, are „numai” 8 Baloane de Aur. O performanță fără precedent. Totuși, în celelalte 10 sezoane cu el în prim-plan, nu Leo a cucerit cel mai important premiu individual din fotbal.
Real a triumfat de 15 ori în Champions League. E competiția de casă a Madridului, care însă nu a câștigat Liga în alte 54 de ediții.
Pentru că și cei mai buni pierd în majoritatea cazurilor.
Noi am câștigat
România va fi eliminată diseară de Olanda. Sau în „sferturi”, de Austria. Dincolo de rezultatul final, de precizia cifrelor și acuratețea statisticilor, rămâne parcursul. Ce am făcut până să pierdem și cum vom fi pierdut. E tot ce contează când tragi linie.
Și ce contează? Că jucători selecționați din campionate mediocre, Serie B, ligi din Golf, Turcia, au compus cea mai slabă națională dintre cele calificate la Euro, însă au obținut cea mai clară victorie a fotbalului românesc la un turneu final, 3-0 cu Ucraina, și au depășit faza grupelor după un sfert de secol.
Și mai ales că am fost demni. Adică am jucat fotbal, nu am păcălit sportul, nu am „omorât” meciurile, nimeni nu poate reproșa vreunui jucător că nu a avut atitudine, nu a alergat suficient, nu a oferit tot ce a avut de oferit în Germania.
Deci să nu considerăm un eșec o eventuală eliminare în fața Olandei. Toți pierdem, până la urmă. Victoria e felul în care sfârșești. Și călătoria - în care naționala lui Iordănescu a scos pe străzile din Germania și România zeci, sute de mii de oameni care știau la un moment dat că vom pierde. Iar ăsta e câștigul.