)
Articol de George Nistor - Publicat miercuri, 14 august 2024 16:09 / Actualizat miercuri, 14 august 2024 21:13
Îți faci o cruce și apoi eludezi. Mai faci una și nu vrei să crezi. La a treia, ridici mâinile către cer, apoi te lamentezi și învelești un stadion întreg în furie indusă.
FCSB - Sparta Praga a fost un concurs de negații și elucubrații, combinat cu o cerșeală ca de semafor, la capătul căruia roș-albaștrii au ales, într-o lașitate caleidoscopică, să-și îngroape neajunsurile din care se puteau reclădi.
FCSB s-a păcălit și a încercat să păcălească returul la care au aderat 30.000 de suporteri și mai mult de un milion din fața televizoarelor. În totalitate.
De la jocul prin care a încercat să sară peste mijlocul terenului, cu pase în adâncime și un joc aerian la care adversarii - alții decât cei din campionat - au dejucat simplu, la declarații prin care însuși Elias Charalambous, absent 70 de minute până și pe transmisiune, a incriminat faza fixă ca noțiune, de parcă ar fi ceva abstract regulamentului.
Căpitanul cu buză de rău
Am văzut totodată cât de rău poate face obișnuința de a cere. În cazul de față, cea de a cerși un penalty, ce s-a dovedit a fi toxică atât la nivel de echipă, cât și în ceea ce privește ambientul meciului.
Darius Olaru, maestru al gesticulării și ridicatului din buză, nu a făcut altceva decât să-și frustreze colegii pentru tot restul partidei și să-l facă pe arbitrul central mult mai precaut în a lua decizii și să lase jocul mult mai deschis, aproape până la saturație.
Un comportament nedemn de căpitan, dar poate că și așteptările sunt prea mari, în condițiile în care e aproape dovedit științific că banderola a devenit la FCSB doar un vector de transfer.
Conspirația ca alint național
Pe final, pentru că românului îi place să hiperbolizeze necazul, mai ales pe fondul victimizării, au apărut și vocile care au acuzat arbitrajul lui Morten Krogh, danez precum antrenorul Lars Friis și alți trei jucători ai Spartei. Faptul că încă mai credem în partizanat de origine națională nu e decât un alt efect al lumii în care fotbalul românesc se zbate.
Nu, FCSB nu a fost aproape de a egala. Și haosul are limitele lui constructive. Mult prea spirituală, în detrimentul rațiunii, echipa lui Gigi Becali a arătat că nu e pregătită psihologic pentru o competiție precum Liga Campionilor.
FCSB a spart oglinda stăpânului în momentul în care putea privi adevărul și neputințele ca pe viitoare virtuți, pentru parcursul european ce o așteaptă.
Va fi fost aproape. Suntem programați să trăim viitorul anterior.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
