Pactul secret Comăneci – Karolyi: cum se scrie istoria!

Bela Karolyi s-a stins, recent, la vârsta de 82 de ani, în Texas. Antrenorul care a construit-o pe Nadia Comăneci până la nivelul de Miss Perfect lasă în urmă o poveste fabuloasă.
E saga unui clujean convertit poate întâmplător la religia bârnei, solului ori paralelelor în vremurile când trudea ca profesor de sport printre necăjiții din Valea Jiului.

Era locul unde orice altceva decât coborâtul în mină sau dănțuielile de nuntă sau botez la Căminul Cultural însemna o lumină pentru comunitate, pentru familiile strămutate de te miri unde spre a extrage cărbune întru propășirea comunismului.

Zâmbetul sau furia?

Pentru Bela Karolyi au existat doar Nadia, ceilalți și ADN-ul său histrionic. Asta spune o armată de oameni, care l-au cunoscut cu bunele și relele bărbatului cu mustață iconică. Iar paginile vieții lui se derulează între epocalul moment de la Montreal, cu prima notă de 10 olimpică a lui Comăneci, colecția de medalii adunate pe axa România – SUA și manualele de teroare despre sălbăticiile inimaginabile cultivate împreună cu soția, Marta, printre copilele visătoare la glorie. Au fost fete predate sistemului de bunăvoie și necondiționat de către părinți neștiutori, sărmani sau, pur și simplu, complici cu metodele barbare ale cuplului Karolyi.

Iar acum, când Bela s-a prăpădit, în urma lui se conturează marea dilemă pentru istorie: îl vedem pe antrenorul de dincolo de culise, doar cel zâmbitor din lumina reflectoarelor, care a produs fabrici de aur, sau punem degetul și pe rănile adânci ale doamnelor de azi, care, după ani lucrați în copilărie cu Bela, au rămas cu sechele de neșters, copleșitoare, în oase, în carne, în vene? În suflet!

De la atmosfera veselă de la meciurile de fotbal la bătăile până în pragul sinuciderii

Rămâne, așadar, Îngerul sau Demonul?
Rămâne simpaticul Bela care, la Onești, le mai scotea pe fete la o partidă de fotbal, la care se râdea copios în puținele momente de decuplare de la salturi, piruete, „sfori” și fandări?
Sau rămâne diavolul care a lovit-o în sala de antrenament până a urinat pe ea de durere pe Marilena Vlădărău – Perețeanu, una dintre gimnastele cu care România a cucerit primul titlu mondial pe echipe, la Fort Worth (SUA), în 1979?

Rămâne voinicul Bela care, sfidându-i pe sovietici și periclitându-și propriul statut, a produs un scandal monstru la Olimpiada de la Moscova 1980, pentru că arbitrii i-au furat Nadiei aurul meritat la individual compus?
Ori rămâne infamul care, din cauza permanentelor bătăi crunte, a împins-o pe Emilia Eberle până în pragul sinuciderii?

Rămâne figura bonomă a celui care le sugera fetelor cu zâmbetul pe buze că trebuie să mai slăbească citindu-le pasaje din „Sportul”, care făceau referire la liniile mai rotunde din șoldurile unor mogâldețe, așa cum povestea Ioan Chirilă în cartea „Nadia”?
Sau rămâne profilul întunecat al celui care a lăsat în urmă umbrele de la ranch-ul său texan, unde medicul Larry Nassar a abuzat sute de gimnaste? Chiar nu a știut nimic Bela, zdrahonul care voia să controleze și răsăritul soarelui în jurul său?

Nadia și povestea ocolirii sălbăticiilor lui Bela

Probabil, câte un pic din fiecare, ca într-un puzzle de nezdruncinat care conturează pentru eternitate imaginea unui Jekyll and Hyde al sportului mondial. Dar, în tot acest peisaj, o voce a rămas ascunsă în culise, niciodată pregătită să atace frontal peste ani dubla personalitate a lui Karolyi: Nadia Comăneci.

E o formă de respect deplin pentru cel care a urcat-o pe culmi, vor spune avocații cauzei în apărarea acelei Nadia care n-a vorbit niciodată despre sălbăticiile văzute în jurul ei, la Onești, Deva sau prin alte colțuri ale globului.
Sau e o lipsă de empatie cu fostele colege ciomăgite îngrozitor pe drumul spre medaliile care i-au adus notorietate și munți de bani lui Karolyi însuși, vor afirma partizanii taberei contrare.

Mărturiile de peste ani spun că Nadia a fost singura care a scăpat de furia fizică a soților Karolyi. Antrenorii înțelegeau, firește, că totul se construiește pe perla coroanei, pe talentul și ambiția nepereche ale unei fete născute să scrie istorie. Iar devierile se limitau la a o cataloga „vacă decorată” în absența ei sau, când se enerva, a o striga apăsat „Comăneci!” în locul amicalului „Grigore”, numele de alint pus Nadiei de către Bela.

+21 FOTO

Discuția diplomatică din ranch-ul texan: „Îi era o frică teribilă!”

Mai e însă un episod puțin cunoscut publicului, relatat în viteză într-un interviu pentru playsport de fostul coregraf al lotului, Geza Pozsar, „umbra” antrenorilor și omul care intervenea deseori pentru a le salva pe fete din mâinile imense ale lui Bela. E un episod petrecut la începutul anilor ‘90 la prima revedere Comăneci – Karolyi, la ranch-ul din Texas, după evadarea Zeiței, produsă cu mai puțin de o lună înainte de căderea lui Ceaușescu.

„De felul lui, Bela era un tip cuceritor. S-a comportat cu Nadia ca și cum a venit copilul lui drag. Și ca și cum nimic nu s-a întâmplat niciodată. El nu era un tip direct, ci ducea discuția cu aluzii într-o anumită direcție. A împins-o să înțeleagă că nu e în interesul nimănui să pună pe masă trecutul tulbure din România. Iar Nadia și-a dat seama că nu e un business să spună că a lucrat în țară cu un antrenor-monstru”, relata Pozsar.

Și mai mărturisea: „Bela sărbătorea toate necazurile Nadiei din SUA, la început. Îi era o frică teribilă ca nu cumva să dezvăluie momentele din trecut, cu bătăile și agresiunile din România. Știa că are acces mare la televiziunile americane și la toată media, iar dacă ar fi dezvăluit barbariile lui din țară ar fi fost un om terminat. S-a ajuns la un armistițiu prin 1992, înainte de Olimpiada de la Barcelona”.

Tratatul de pace cu Jekyll și Hyde

Armistițiu! Poate că asta e explicația pactului tăcerii pe axa Karoly – Comăneci, căci a pune pe masă toate grozăviile din România ar fi însemnat să-și taie ambii craca de sub picioare. America avea și are nevoie de eroi glamour, de povești siropoase îmbrăcate în poleială de marketing, adică celebritate și bani, nu de story-ul unui antrenor, să fim blânzi!, controversat.

Sigur, Nadia rămâne un nume colosal și o sportivă inegalabilă, dar poate undeva în străfundurile sufletului său persistă și azi o întrebare care macină: „Am făcut bine că am agreat pactul secret cu Dr. Jekyll and Mr. Hyde?”.