)
Articol de Cătălin Oprişan - Publicat sambata, 27 august 2022 00:02 / Actualizat sambata, 27 august 2022 00:05
Roald Amundsen, marele explorator, l-a vrut pe Olav Bjaaland în echipa sa, cunoscându-i calitățile de sportiv de performanță. Au atins ținta pe 14 decembrie 1911
"Domnule Bjaaland, vreau să vă invit să participați la expediția noastră către Pol, în calitate de expert, pentru că dorim să ne luptăm cu nebănuitul".
Roald Amundsen, marele explorator, se găsește față în față cu Olav Bjaaland, unul dintre cei mai buni schiori ai acelor vremuri. E 1909, ambii vin din Norvegia, dar stau de vorbă în drum spre Franța, spre Chamonix, acolo unde sunt invitați la un concurs.
Olav Olavsen Bjaaland cucerise, în 1902, combinata nordică de la Festivalul de Schi "Holmenkollen", faimoasă în epocă, plecând acasă cu o Cupă, cea a Regelui. Șase ani mai târziu, fonda federația de specialitate.
Se urcase prima dată pe "alunecoase" la trei ani. Adică prin 1876. La îngemănarea dintre milenii era unul dintre cei mai redutabili sportivi pe felia sa, alături de Sondre Norheim și de frații Hemmestveit, Torjus și Mikkel. De fapt, mulți spun și azi că schiul modern s-a născut acolo unde a apărut Olav, în Morgedal.
Ce pol atacăm?
Au pornit la drum, din Oslo, pe 7 iunie 1910, cu ideea de a cuceri Polul Sud. Bjaaland habar nu avea de acest lucru, era ferm convins că vor pleca spre Nord, așa că atunci când a auzit de competiția cu Robert Falcon Scott, a exclamat: "Ce tareee, înseamnă că noi vom ajunge aici primii!".
Bjaaland era un schior de primă clasă. "E o încântare să-l vezi cum lunecă pe zăpadă", nota în jurnal Amundsen, fermecat de echipamentul "home-made". Dar și un priceput dulgher, în viața de zi cu zi. Și-a dat seama că săniile sunt prea grele.
A renunțat în totalitate la zincul de pe ele, a luat la rindea tălpigele, a aruncat bucățile netrebuincioase. De la 88 de kilograme au ajuns să cântărească 22, în timp ce ale lui Scott au rămas la fel de... dolofane. A fost și designerul hainelor: "Nu erau cele mai arătoase, dar țineau de cald și asta e tot ceea ce conta".
"Amundsen era plin de umor, nu te plictiseai alături de el. Eram în mijlocul gerului, el, calm. Un lider din naștere. Era strict, cerea ordine în orice"
Olav Bjaaland
"Schia perfect, atât de bine încât urmele erau paralele. Chiar glumeam că dacă n-ar fi bătut vântul care să măture zăpada, ne-am fi putut întoarce pe urmele sale, ca-n basme", mai nota marele explorator.
Patru sănii cu câte 13 câini fiecare. Când au ajuns în Golful Balenelor și au plecat să atace ținta finală, Olav schia atât de bine încât patrupezii se puteau ține cu greu de el. În Antarctica, alături de Jorgen Stubberud, a ridicat, din prefabricate, faimoasa căsuță "Framheim" și a fost responsabil cu trasul pozelor. El este autorul faimoasei imagini cu patru exploratori ajunși la Polul Sud, în fața cortului pe care tronează steagul norvegian.
A sărit și la 70 de ani!!!
La întoarcere și-a deschis un atelier de schiuri, refuzând invitația lui Amundsen de a pleca și spre Polul Nord. În 1915, a devenit primul arbitru autorizat norvegian pe palierul său, continuând să concureze. Legenda spune că deseori pleca de la ferma sa din Djuve și că, la 70 de ani, încă mai era văzut "zburând".
În 1952, când Oslo a găzduit Jocurile Olimpice de iarnă, a fost cel care a purtat flacăra, în Morgedal. S-a stins la 88 de ani și, înainte de despărțire, a fost rugat să spună câteva lucruri celor tineri.
"Nu mai alergați după recorduri în sport! Doar urcați pe schiuri, faceți ca la orice altă disciplină, întăriți-vă fizicul, pentru a vă simți bine! Azi totul e forțat. Se vorbește numai despre secunde ori milimetri. Concurezi până cazi răpus. Schiul nu e despre asta!".
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
