„Bronz” acordat după 50 de ani!

În ziua aceea friguroasă de decembrie 1934, puțini oameni veniseră să-și ia rămas bun de la Thorleif Haug, decedat la 40 de ani, de pneumonie. Lucrase, mare parte a vieții, ca instalator, așa că apăruseră vreo 10 colegi, plus cei din familie. De la federație, doi bărbați trași la negru, plus alți doi de la ultimul său club, SBK Drafn.

Norvegianul fusese mare la combinata nordică și la cross-country. La Jocurile Olimpice de iarnă din 1924, de la Chamonix, primele de acest gen din istorie, luase trei medalii de aur. Cea de a patra fusese de bronz.

Anders Olsen Haugen s-a stins într-un spital din San Bernardino, California, pe 14 aprilie 1984, la 96 de ani. Concurase la primele ediții de JO de iarnă, Chamonix și St. Moritz, și devenise singurul american din istorie cu medalie cucerită, fapt pentru care prinsese U.S. Ski Hall of Fame.

Cei doi se cunoscuseră în Franța anului 1924. Cu 1.200 de zile înainte, la Lausanne, se stabilise că Parisul va găzdui întrecerile de vară, trebuia găsită o așezare primitoare și pentru sporturile pe zăpadă.

Pierre de Coubertin considera că pe lângă nordici, "există o mulțime de alte țări aflate în poziția de a organiza o competiție pentru sporturile de iarnă", ceea ce îi cam nemulțumise pe norvegieni și pe vecinii lor, dar, până la urmă, acceptaseră să meargă pe Mont Blanc.

258 de sportivi, 25 ianuarie – 5 februarie

S-a adus zăpadă de unde s-a putut, șase sute de muncitori au trebăluit zi și noapte pentru ca pe 25 ianuarie 1924 toate lucrurile să fie gata. 258 de sportivi, 16 țări participante, 16 probe din nouă sporturi.

Thorleig Haug n-a avut adversari: a câștigat trei medalii de aur, la 18 și 50 km, dar și la combinată, apoi cei din delegație l-au sfătuit să se bage și la sărituri. A făcut-o, s-a descurcat binișor și asta a cam fost tot. Medalie de bronz.

Anii au trecut, Haug s-a stins între cele două Războaie Mondiale.

În 1974, la 50 de ani de la Chamonix, norvegienii s-au adunat să mai depene amintiri. L-au chemat alături de ei și pe Jacob Vaage, un personaj cu o poveste de viață uluitoare. Istoric și statistician al lumii sporturilor de iarnă, botanist remarcabil, specialist în flora arctică.

Lucrase la o școală din 1934 până 1972, când se pensionase. În cel de-Al Doilea Război Mondial trecuse prin patru lagăre de prizonieri de război. Schior de marcă, fusese portar în primul meci de handbal din istorie pe teritoriul norvegian, apoi fondase federația de specialitate.

3 e 4 și viceversa

Și cum stăteau ei, așa, la masă, Vaage numai ce zice că el crede că în rezultatele finale din 1924 s-a strecurat o eroare! Adică după 50 de ani, gândea că podiumul de la sărituri e altul.

Conform documentelor analizate, Anders Olsen Haugen, un norvegiano-american, vegetarian convins din 1911, dar care concurase pentru SUA, obținuse cu 0,095 puncte mai mult ca Haug. Asta însemna că bronzul devenea poziția a patra, iar locul 4 urca pe podium.

Hârțogăraia a fost trimisă la Comitetul Olimpic Internațional, s-a primit confirmarea, așa că… Pe 12 septembrie 1974, Anders Haugen, acum în vârstă de 86 de ani, a venit la Oslo. Aici, Anna Maria Magnussen, cea mai mică dintre fiicele lui Thorleif Haug, i-a pus pe după gât medalia de bronz, în timp ce fostul sportiv plângea.

"Tata n-a știut despre toate aceste lucruri, pentru că ar fi vrut să se facă dreptate încă de pe atunci. Un sportiv imens, dar care a dorit să câștige pe merit tot ceea ce a câștigat".

Zilele acestea se adună 99 de ani de la primele JO de iarnă din istorie și 49 de când lucrurile s-au așezat în matcă, după o așteptare de… cinci decenii!