”Titanic”. Povestea de dragoste ce nu a existat

24 de ani. Atât aveau când s-au găsit. Şi ea, şi el. Berthe Antonine Mayné se iubise cu Fernand de Villiers, un francez din Legiunea Străină, dar se despărţiseră de ceva vreme.

Devenise cântăreaţă de cabaret, sub numele de Bella Vielly. Răutăcios, un ziar belgian, "Het Laaste Nieuws", scria că domniţa este "cunoscută la Bruxelles în cercurile celor ce iubeau plăcerea, fiind deseori văzută printre cei care adoră vinul bun şi preţuiesc viaţa".

În iarna lui 1911 se găsiseră, chiar în această ipostază. El, un fost faimos jucător de hochei, ea, dizeuză.

Quigg Edmond Baxter era canadian. Născut la Montreal, pui de bancher. Fusese educat la iezuiţi, apoi, pe la 17 ani, era deja membru al Amateur Athletic Association.

Se apucase de slalomat pe gheaţă la Montreal Shamrocks. În patru ani de zile, devenise unul dintre cei mai tari hocheişti. Mânuia crosa cu un stil aparte, însă era iubit de cei de prin partea locului pentru implicarea în acest sport.

La 19 ani mergea din şcoală în şcoală pentru a le vorbi copilaşilor despre puc şi patine, despre faptul că se vor organiza competiţii, despre săli acoperite...

Şi-a pierdut vederea în timpul unui meci

Apoi, în 1907, în timpul unui meci, o crosă l-a lovit în ochi. Măsuri de precauţie nu prea existau pe atunci. Şi-a pierdut vederea. N-a disperat, deşi medicii i-au spus că nu va mai putea juca niciodată. Devenise cunoscut, şi, acum, când era pe punctul de a "exploda", trebuia să pună lacăt.

A devenit antrenor. Aşa cum le promisese celor mici, s-a pus pe organizat turnee. A mers la Paris, le-a spus celor de aici ce şi cum, iar istoria îl reţine drept omul care a adus lângă Sena prima competiţie de gen din istorie.

În 1911, deoarece durerea de la ochiul rănit părea să se extindă, a părăsit Canada alături de mama şi de sora sa, pentru a ajunge la un consult în Europa. Plus o vacanţă. S-a cunoscut cu Bella Vielly.

Şase luni s-au iubit cu foc. I-a propus fetei să se întoarcă, peste Atlantic, cu el. Cântăreaţa a acceptat, dar, pentru că lumea era răutăcioasă, au stabilit ca ea să se cazeze singură, în cabina C-90, pe "Titanic", faimosul pachebot ce nu se putea scufunda.

Baxter a urcat la Cherbourg, cu biletul numărul PC 17558, iar Madame de Villiers a mers la locul dumneaei de la Prima Clasă.

"Etes vous bien maman?"

Pe 15 aprilie 1912, în seara tragediei, Quigg Edmond Baxter se afla în cabina sa, B-58. Mama l-a rugat să meargă să se intereseze de ce "Titanicul" s-a oprit în mijlocul oceanului.

"A fost un accident, Baxter, dar totul este în regulă", i-a spus, sus, pe punte, chiar căpitanul Smith. N-a crezut, mai ales că Bruce Ismay, directorul companiei deţinătoare, "White Star Line", l-a sfătuit să-şi urce rudele în barca de salvare. A prins trei locuri: mama, iubita, sora.

"Quigg nu părea agitat deloc", avea să declare aceasta din urmă pentru "The Montreal Standard". A mers la resturant, a luat o sticlă de coniac, şi le-a dat-o femeilor. "Este frig, veţi avea nevoie de asta!". În timp ce Hélène de Lanaudière Chaput, mama, îl întreba ce va face, s-a prefăcut că n-o aude. "Etes vous bien maman? Au revoir, bon espoir vous-autres!".

Madame de Villiers n-a vrut să suie. A zis că rămâne alături de el. A fost mai mult obligată să plece cu Barca 6, în timp ce Quigg, de pe punte, le saluta.

Cele trei au scăpat.

Corpul fostului jucător de hochei n-a fost, nicodată, găsit. A pierit alături de alte 1.513 suflete.

Madame de Villiers nu s-a căsătorit, niciodată. S-a întors în Belgia, s-a stabilit la Berchem-Sainte-Agathe, aproape de Bruxelles. S-a stins la 11 octombrie 1962.

Până atunci, a susţinut mereu că s-a iubit cu un fost mare sportiv, decedat în tragedie. Nimeni n-a crezut-o.

La câteva luni după moarte, un nepot i-a găsit, într-o cutie, câteva scrisori, câteva poze şi câteva obiecte personale ce arătau că spusese adevărul...