Articol de Oana Duşmănescu - Publicat joi, 13 februarie 2025 15:27 / Actualizat joi, 13 februarie 2025 15:34
Programele de acceptare și apoi de pregătire ale celor mai dure trupe speciale din întreaga lume testează până la durere și renunțare limitele trupului și minții omenești. E vorba de forță, rezistență, mușchi și psihic de oțel, dar și de spirit de echipă, aptitudini medicale și neapărat curaj. Un fel de sport extrem pentru civili și combat.
Niciunul dintre aceste programe nu se compară însă cu al americanilor de la Navy Sea, Air, and Land (SEAL) Teams, pe scurt Navy SEALs, trupele de operațiuni speciale ale Marinei SUA.
Ce fac trupele SEALs?
Sunt acei băieți (deocamdată nu și fete, deși din 2015 și femeile se pot alătura acestor trupe speciale) care au cunoștințele și îndemânarea necesară pentru orice fel de acțiune militară și pe care le folosesc în misiuni potrivite trupelor reduse numeric, pe orice fel de teren: oceane, junglă, gheață, munte sau deșert.
Soldații care ajung în acest trupe sunt antrenați să captureze sau să-și ucidă ținta și să adune informații de dincolo de linia frontului inamic. Sunt selectați cu atenție, pregătirea lor înseamnă forțarea limitelor omenești, de la lupta corp-la-corp până la tactici de sabotaj, misiuni de recunoaștere geografică, parașutism sau negociere și consiliere în situații de criză.
Oameni-amfibie care luptă în misiuni din toată lumea
Porecliți „Frogmen” - „Oamenii-amfibie” sau „The Men with Green Faces" - „Oamenii cu chipuri verzi” (datorită echipamentului de camuflaj), soldații din trupele speciale ale Marinei americane au luptat în nenumărate misiuni, printre care războiul din Vietnam, războiul civil din Somalia, conflictele din statele fostului spațiu iugoslav, războaiele din Pakistan și Afghanistan.
Doar ca să intri în rândurile Navy SEALs trebuie să fii extrem de pregătit în ziua examinării.
Pentru a fi admis în programul de pregătire, numit Basic Underwater Demolition/SEAL sau, pe scurt, (BUD/S), candidații trebuie să îndeplinească o serie de condiții fizice, dar și mentale.
Pe lângă evaluările medicale și de aptitudini care trebuie să iasă aproape de perfecțiune, testul sportiv de admitere este unul de dificultate medie.
La început, nu pare foarte greu pe hârtie, dar mulți deja renunță
Trebuie să înoți 500 de iarzi (aproximativ 500 de metri) în 12 minute și 30 de secunde, să execuți 50 de flotări și 50 de genuflexiuni în mai puțin de două minute fiecare, 10 tracțiuni legate și să alergi 2,4 kilometri în 10 minute și jumătate.
După faza testelor preliminare, rata de abandon este de aproximativ 80 la sută. Și greul nici nu a început.
Cine se înhamă la visul de a deveni membru cu drepturi depline al trupelor SEALs are de îndurat o pregătire intensă și dură, care durează până la un an și patru luni.
Celebrul și temutul program BUD/S durează șase luni din această perioadă și este împărțit în cinci segmente, care vizează diferite compartimente ale pregătirii necesare celor mai buni militari ai lumii.
Contează calitățile individuale, dar și mai mult coeziunea echipei
La sfârșitul acestor șase luni, candidații trebuie să devină stâlpii unei echipe imbatabile, puternice fizic și mental, care să poată înfrunta războaie sau condiții de vreme extremă, să reziste oricărei misiuni și să-și susțină în orice situație camarazii
ETAPA 1: Great Lakes, Illinois - Școala pentru forțele speciale navale - două luni
Are ca scop îmbunătățirea rezistenței candidaților pentru activitatea din cadrul pregătirii propriu-zise Basic Underwater Demolition/SEAL.
Și aici e vorba despre un nou test de evaluare fizică, însă cerințele se înăspresc.
Înot - 1.000 de metri - 20 de minute
Flotări - 70 - 2 minute
Tracțiuni - 10 legate
Genuflexiuni - 60 - 2 minute
Alergare - 6,5 kilometri - cu încălțări și pantaloni - 31 de minute.
Baza navală de la Great Lakes o infrastructură specială pentru pregătirea recruților, formată din mai multe bazine de înot și facilități de atletism în sală și în aer liber.
ETAPA A 2-A: San Diego, California - Orientarea de bază – trei săptămâni
Instructorii responsabili de acest curs înlesnesc apropierea recruților de antrenamentele fizice care urmează, subliniind aspectele unice ale pregătirii trupelor SEALs.
Această perioadă este concepută pentru a-i pregăti pe candidați pentru prima zi a primei faze.
ETAPA A 3-A: San Diego, California - Prima fază - Pregătirea de bază - șapte săptămâni
Prima fază este practic ABC-ul antrenamentelor fizice, al pregătirii acvatice și a rezistenței mentale, dar și al muncii în echipă.
În fiecare săptămână, recruții trebuie să alerge mai mult, să înoate mai mult și să execute și mai multe exerciții cu ajutorul propriului corp decât în săptămâna precedentă. Probele sunt toate cronometrate - alergare de 6,5 kilometri, o cursă cu obstacole și înot - 3,2 kilometri.
Pe lângă pregătirea fizică epuizantă, soldații sunt instruiți să efectueze operațiuni de supraveghere hidrografică.
Recruții ajung să se întrebe ce caută aici
Aceasta este faza când candidații la statutul de membru Navy SEALs încep să se îndoiască de calitățile lor și de dorința de a continua, fiind momentul în care cei mai mulți renunță la program.
Hell Week - săptămâna în care doar cei mai tari rezistă
Cea de-a patra săptămână a acestei fază nu poartă degeaba numele de Hell Week. Antrenamentele din acest stadiu îi împing pe candidați la limitele rezistenței fizice și psihice mai mult decât oricare altele.
În cele cinci zile și jumătate de muncă, fiecare recrut doarme adunat patru ore, dar aleargă peste 320 de kilometri și este implicat în alte forme de exercițiu fizic mai mult de 20 de ore zilnic.
Instructorii nu te lasă să dormi și nici să apuci să-ți usuci uniforma
Conform statisticilor, cei care depășesc această Săptămână Infernală au toate șansele de a încheia cu succes întregul program de pregătire și de a deveni pușcaș marin în toată regula, efortul depus fiind testul suprem al voinței individuale, dar și al muncii de echipă.
Ce mai înseamnă Hell Week, pe lângă nesomn și durere fizică? Mai înseamnă frig și umezeală extremă, menite să întărească rezistența organismului și a psihicului. Instructorii testează abilitatea recruților de a funcționa la parametri ideali în condiții de stres fizic și mental, punând astfel la încercare determinarea fiecărui soldat de a rămâne pe acest drum.
Doar 25 la sută din fiecare clasă de recruți depășesc Săptămâna Infernală, care este cel mai dificil program de pregătire din armata americană. Unii dintre ei spun că aceasta a fost cea mai mare realizare a vieții lor și că și-au dat seama că pot face de 20 de ori mai mult decât și-ar fi imaginat vreodată.
Componenta psihologică este detaliul care îi separă pe recruții buni de soldații de elită
Hell Week este concepută ca un moment de referință la care viitorii pușcași marini se vor gândi deseori în timpul operațiunilor adevărate, din război. Depășirea acestui prag chinuitor îi face să înțeleagă că nu vor renunța niciodată în timpul misiunii și nici nu-și vor dezamăgi camarazii.
De-a lungul anilor, studiile au încercat să răspundă unei întrebări aparent simple: care este trăsătura comună a recruților care depășesc cu succes Hell Week. Dar răspunsul nu s-a conturat niciodată cu limpezime.
Instructorii spun că pot citi în ochii recruților cine va ajunge sau nu va ajunge în Navy SEALs
Nu e vorba nici despre cei mai puternici, cei mai rapizi, cei mai buni înotători - ci despre cei care-și doresc cu ardoare să devină pușcași marini. Instructorii, a căror misiune e să încerce să-i descurajeze la fiecare pas pe cei care aspiră să devină Navy SEALs, spun că experiența i-a învățat să citescă în ochii acestora cine vrea cu adevărat să fie pușcaș marin și cine nu.
Săptămâna Infernală mai înseamnă că soldații sunt în continuă mișcare - alergare, înot, vâslit, căratul ambarcațiunilor deasupra capului, căratul buștenilor, genuflexiuni, tracțiuni, rostogolire în nisip, deplasare prin nămol sau mânuirea bărcilor gonflabile în ape agitate.
Un alt test este cel al disciplinei și al nemișcării - să stai în picioare în formație la nesfârșit, ud până în măduva oaselor pe plajă, în apă până la brâu, cu vântul tăios bătând din toate direcțiile, cu uniforme murdare de noroi, la fel cum îți sunt, altfel, chipul și mâinile.
Recruții mai trebuie să îndure nisipul intrat în răni sau apa sărată care face ca orice julitură să doară de zeci de ori mai mult.
Hell Week e săptămâna confuziei. Câștigă cei care pot lua cele mai bune decizii în condiții de haos suprem
Recruții au misiuni care le cer să gândească, să conducă, să ia decizii potrivite și să funcționeze la parametri maximi în ciuda lipsei de odihnă, a hipotermiei și chiar a halucinațiilor. Deși cei aflați în pregătire primesc mâncare din belșug, unii dintre ei sunt atât de obosiți încât cad cu capul în farfurie, adormind instantaneu.
Alții adorm în timp ce vâslesc și trebuie scoși din apă de camarazi, ca să nu se înece. De altfel, munca în echipă și spiritul de camaraderie sunt cruciale în timpul pregătirii, pentru că recruții se ajută și se încurajează reciproc.
De-a lungul Săptămânii Infernale, instructorii fac totul să pară și mai greu. Îi îndeamnă pe recruți să se dea bătuți și să renunțe, disprețuindu-i și descurajându-i. Le spun că ar fi un act de onoare să iasă din apă sau de sub bătaia vântului și să vină alături de ei, la o cafea caldă și o gogoașă delicioasă, savurate în fața celorlalți soldați care continuă chinul.
Cum comunitatea pușcașilor marini nu numără foarte mulți membri, instructorii știu că, în viitor, vor pleca în misiuni de luptă alături de recruții care vor trece toate aceste teste. De-aceea e treaba lor să-i testeze cu rigurozitate și să-i evalueze cât mai obiectiv pe aceștia, din toate punctele de vedere: etica muncii, abilitățile fizice, capacitatea de a-și salva viețile proprii și pe cele ale camarazilor lor.
Înainte de a testa calitățile fizice, Săptămâna Infernală pune la încercare rezistența mentală și caracterul. Fiecare recrut decide dacă-i este prea frig, dacă e prea adânc îngropat în nisip, dacă durerile din tot corpul îl lasă sau nu să meargă mai departe sau dacă e prea obosit.
Dacă faci față Săptămânii Infernale, ai șanse mari să devii un as al războiului
Mintea lor ia aceste hotărâri, nu trupul. Instructorii sunt doar cei care le sădesc în gânduri îndoiala, invitația confortului sau, dimpotrivă, îi forțează până dincolo de limite.
De fapt, ei lasă la latitudinea fiecăruia dintre soldați decizia de a merge mai departe sau de a renunța. Cine supraviețuiește stresului fizic și mental al acestei săptămâni simte că poate face practic orice, inclusiv misiuni aproape imposibile în timpul războaielor adevărate.
În cartea „Lone Survivor”, Marcus Luttrell își povestește viața în SEALs și cum a trecut de Hell Week
Marcus Luttrell, fost membru al Navy SEALs, povestește experiențele cutremurătoare din timpul Săptămânii Infernale în cartea intitulată „Lone Survivor”, după care s-a realizat și pelicula cu același nume, cu Mark Wahlberg în rolul principal.
„Nu mai știu exact cum a început, dar era cândva între orele 20:30 și 21:00. Am auzit un urlet zgomotos și cineva a dărâmat ușa cu piciorul. BANG!
Un tip cu o mitralieră, urmați de alți doi, au intrat în plin asalt, trăgând. Luminile s-au stins și toți cei trei oameni înarmași au deschis focul, răspândind gloanțe în toată încăperea (oarbe, am sperat)”, scrie Luttrell.
„Domnilor, bine ați venit în Infern!”
„Era un întuneric deplin, în afara lanternelor mitralierelor, dar vocea de stentor care se auzea semăna teribil cu cea a instructorului Mruk: «Bine ați venit în Infern, domnilor!»
„În următoarele câteva minute nu s-a auzit decât zgomotul asurzitor al armelor. Mi-am ținut capul cât mai jos cu putință. Nu exista niciun strop de milă în Hell Week. Tot ce auziserăm era adevărat”, spune fostul pușcaș.
„Apoi instructorii au pus pe noi furtunuri cu apă care țâșnea cu o mare presiune, trântindu-ne la pământ dacă voiam să ne ridicăm. Apa era peste tot, nu vedeam nimic, nu auzeam nimic în afara focului de artilerie.
Se auzeau și fluierele din timpul antrenamentelor, printre explozii năucitoare și strigătele instructorilor: «Târâți-vă spre sunetul fluierelor, oameni buni!»”
Debarcarea din Normandia cu repetiție
Luttrell descrie acel moment ca pe o stare de confuzie în masă. „Unul dintre băieți a fugit ca pentru a-și salva viața, drept spre plajă, în ocean. Îl cunoșteam bine și își pierduse cu totul controlul. Era un scenariu din timpul debarcării în Normandia și ne-am panicat, pentru că nimeni nu știa ce se petrece”, rememorează fostul luptător.
Când instructorii și-au dat seama că unul dintre recruți lipsește la numărătoare, Marcus și-a dat seama că lucrurile erau cât se poate de grave.
Un grup a fost trimis imediat pe plajă, unde soldatul dispărut a fost găsit, luptându-se cu valurile. „Cineva a raportat superiorilor din zona de antrenament și l-am auzit pe instructpr urlând: «Băgați-i pe toți la apă». Așa că ne-am repezit cu toții în valurile înghețate ale Pacificului, în inima nopții, părându-ni-se că o binecuvântare că scăpăm de focurile de armă”, scrie Luttrell.
„Eram prea uzi ca să ne mai facem griji și ne era prea frig ca să ne mai pese. Într-un final, ne-au scos din apă. Apoi ceva cu totul nou s-a întâmplat”, adaugă în rândurile cărții sale fostul solat de elită.
Fiecare clipă din Hell Week e ca o rană deschisă, peste care cineva toarnă apă sărată
„Fluierele s-au auzit din nou. De data asta, trebuia să mergem târâș prin nisip. Așa uzi cum eram, arătam ca niște gândaci de nicip printre dune. Mă dureau cumplit coatele și genunchii. Simțeam că am răni la toate încheieturile. Dar nu m-am oprit”, spune el.
Când recruții au ajuns la locul unde se aflau instructorii, aceștia le-au ordonat să se arunce din nou în apă. „Trebuia să stăm acolo timp de cincisprezece minute, la cincisprezece grade. Ne-am înlănțuit brațele până când fluierul ne-a scos iar din apă, ca să ne târâm prin nisip”, povestește americanul.
Și tot așa, de câteva zeci de ori la rând. Câțiva dintre recruți, au renunțat chiar atunci, pe loc, deși instructorii le-au mai acordat o șansă.
„Un camarad epuizat a intrat la loc în apă ca o pisică opărită”
„Un camarad a încercat să-l convingă pe altul să nu plece din program, ba chiar l-a rugat pe comandantul operațiunii să-l mai lase o dată să încerce. Instructorul l-a întrebat dacă și el vrea să renunțe. Acesta a spus tăios: „Negativ!” și l-am văzut cum intră după noi în apă, ca o pisică opărită”, scrie Marcus Luttrell.
„Temperatura părea să scadă și mai mult de fiecare dată când ne scufundam în valurile reci. Apoi ieșeam, la semnal, și ne trânteam în nisip. Ne durea fiecare părticică a trupului”, notează fostul pușcaș marin în memoriile sale.
Luttrell mai povestește că după exercițiile interminabile cu ieșitul din apă și mersul târâș prin nisip, a urmat cel cu bărcile - „vâslește, ridică barca, cară barca deasupra capului, părăsește barca, înoată până la barcă, aleargă cu barca, lasă barcă, târăște-te, supraviețuiește, mori”.
„Eram atât de epuizați încât nu mai avea nicio importanță. Nici nu mai știam unde ne aflăm. Ne zvârcoleam haotic cu genunchii și-n coatele pline de sânge până ne-au scos din apă. Probabil era cu puțin timp înainte de miezul nopții, dar putea fi și dimineața de Crăciun”, descrie Luttrell starea de derută și de epuizare fizică și psihică.
Apoi au trecut la căratul de bușteni în aceleași ape înghețate ale oceanului.
„Numai crucea de pe umerii lui Iisus era mai grea ca acea bucată de lemn”
„Nicio bucată de lemn din istorie, poate în afara crucii pe care Iisus Hristos a cărat-o pe Golgota, nu a fost vreodată mai grea decât bușteanul de doi metri și jumătat pe care a trebuit să-l purtăm prin Pacific. După toate celelalte probe, simțeam cum ne rupe spinările. Alți trei oameni au renunțat”, scrie Luttrell.
Și tot așa, încercare după încercare, toate înlănțuite, fără repaus, timp de 9 ore mai lungi ca veșnicia. Cei care plecau, plecau pentru totdeauna. De altfel, instructorii SEALs știu că oamenii care renunță și mai primesc o șansă, nu reușesc să termine programul nici a doua oară.
„Soarele răsărea peste durerea noastră. Trecuseră nouă ore care ne schimbaseră viețile tuturor - și pe ale celor care plecaseră, și pe ale celor care rămăseseră. Niciunul dintre noi nu mai putea rămâne același om ca mai înainte”, scrie Marcus Lutrell, care apoi și-a întâlnit coIegii aflați în stare de șoc în sala de mese.
Micul dejun după o noapte de luptă nu înseamnă relaxare
„Se holbau în gol la farfurii, incapabili să mai funcționeze normal. Eu nu eram așa. Simțeam că mor de foame, așa că m-am repezit în omletă, în cârnați, îi pâinea prăjită, bucurându-mă de mâncare, bucurându-mă că scăpasem de urletele și de comenzile instructorilor”, povestește fostul SEAL.
La șapte minute după ce a terminat de mâncat, noua tură de instructori i-a băgat din nou în priză. „«Hai, mișcați-vă! Imediat! Să începem ziua cu dreptul!» Să începem ziua? Tipul ăla era nebun?
Eram încă uzi, plini de nisip, aproape că muriserăm peste noapte. Atunci mi-am dat seama că în Hell Week nu exista noțiunea de milă. Tot ce auziserăm despre ea era adevărat.
Te crezi șmecher? N-ai decât să demonstrezi”, spune Luttrell.
ETAPA A 4-A: San Diego, California - A doua fază - Luptă subacvatică - șapte săptămâni
Cine scapă de Hell Week, trece la stadiul următor al pregătirii - dobândirea abilităților subacvatice caracteristice membrilor Navy SEALs.
În cele șapte săptămâni, candidații învață să se lupte în apă și să facă scufundări în bazinele din baza de pregătire. După ce această fază se încheie, recruții trebuie să demonstreze că se simt în largul lor când vine vorba despre luptele în mediu acvatic, adică într-un mediu advers, care îngreunează respirația și mișcările.
Este una dintre fazele-cheie ale întregii perioade de antrenament, pentru că multe ori cei care au dificultăți în apă nu trec mai departe și nu ajung Navy SEALs.
Pregătirea Navy SEALs a înregistrat decese și accidentări grave
De altfel, în 2016, programul BUD/S a înregistrat un deces în timpul unor exerciții în bazin, în care recruții trebuiau să reziste minute în șir legați de mâini și de picioare.
În afară de soldatul care s-a înecat, alți patru își pierduseră în prealabil cunoștința, iar toate aceste evenimente au ridicat întrebări în privința atenției cu care instructorii urmează protocolul în timpul pregătirii.
ETAPA A 5-A: San Diego, California - A treia fază - Pregătirea de infanterie - șapte săptămâni
Este stadiul în care recruții sunt învățați să mânuiască armele la un nivel primar, să demoleze și să dezambleze diverse structuri, dar și navigarea terenului, patrulare, escaladă, precizie la trasul cu arma și tactici specifice trupelor cu efectiv redus.
Cine încheie programul BUD/S are mari șanse să devină component cu drepturi depline al trupelor SEALs, dar drumul lor a ajuns de-abia la jumătate.
Greul a trecut, dar recruții mai au de urmat trei săptămâni de antrenamente la o unitate aeropurtată - unde învață tehnicile specifice parașutiștilor - și alte 26 de săptămâni de calificare, în care practică repetă tot ceea ce au învățat până atunci, adăugând și abilități medicale, atât de necesare într-o misiune de luptă.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
){kind=small}
