EXCLUSIV Bernadette Szocs și dorința sa pentru 2025: „Să fac România mândră!” » Cum a răspuns criticilor pe care le-a primit + Pe cine admiră din sportul mondial

E o zi friguroasă de decembrie, în sala de tenis de masă a clubului Steaua, aflată sub stadionul cu același nume, patru băieți și o fată sparg liniștea cu loviturile lor. Fata este Bernadette Szocs, lider în clasamentul european la finalul anului și prima jucătoare din Europa din ierarhia mondială.

Este unul dintre ultimele sale antrenamente din 2024, un an în care a adunat multe meciuri și în care a trecut prin toate stările. Un lucru nu s-a schimbat, însă, dragostea pentru sportul care i-a ocupat aproape toată viața și pentru care a făcut numeroase sacrificii.

+34 FOTO

Anul 2024 a venit cu o dorință imensă de a urca pe podiumul olimpic, o dorință pe care a pus-o în cuvinte la fiecare interviu de dinainte de Paris.

Această dorință a venit la pachet și cu o presiune pe care nu a putut să o gestioneze. O recunoaște acum și crede că a învățat ce trebuie din experiența din Franța, unde a pierdut în „sferturi" la dublu mixt, în „optimi” la simplu și din primul tur cu echipa. Unele voci au criticat-o după meciul pierdut cu India, spunându-se că era de datoria ei să câștige.

În partea a doua a anului, Bernadette spune că a jucat mai liberă, ea reușind să urce pe podiumul european pe poziția a doua la simplu și la dublu, apoi să fie pe locul al treilea la WTT Finals după o evoluție entuziasmantă.

- Bernadette, se încheie un an cu de toate pentru tine. Cum l-ai caracteriza?
- Am avut suișuri și coborâșuri, am avut niște momente mai puțin bune, dar și foarte bune. Anul acesta m-a învățat foarte multe chestii, m-a făcut mai puternică. Am învățat foarte multe lucruri pentru anul ce vine.

- Care sunt chestiile care te-au făcut mândră?
- Evoluția mea la WTT Finals, unde au fost primele 16 jucătoare din lume și unde am reușit să obțin locul trei. M-a făcut tare mândră pentru că îmi doream foarte mult un rezultat.A fost ca o Olimpiadă mică pentru mine. Apoi, Campionatele Europene, unde am devenit vicecampioană europeană și la dublu și la simplu. Dar și locul cinci la dublu mixt la Jocurile Olimpice. Locul nouă în proba de simplu a fost un rezultat foarte bun, ceea ce nu reușisem până atunci. Locul patru la Cupa Mondială pe echipe mixte, unde am fost o echipă foarte omogenă, am știut cum să ne completăm.

3 edițiide Jocuri Olimpice a bifat Bernadette Szocs în carieră, Rio 2026, Tokyo 2020 și Paris 2024

- Ai ținut o statistică despre câte meciuri ai jucat anul ăsta?
- Nu am ținut cont. Am jucat foarte multe meciuri, am avut multe competiții, unele mai puțin bune, dar acelea m-au făcut mai puternică. Am văzut ce am greșit și de fiecare dată când m-am întors în țară și în sala mea, am încercat să corectez tot ce am greșit ca să fiu mult mai pregătită pentru competiția următoare.

- Dacă ar fi să alegi un singur meci din anul ăsta în care te-ai simțit bine, care ar fi acela?
- Am mai multe meciuri pe care le-aș repeta, așa că n-aș putea să vorbesc doar despre unul, dar sunt multe meciuri în care am făcut exact ce trebuie și în care am și demonstrat prin rezultat că am făcut totul bine.

Bernadette Szocs: „A fost un an foarte greu pentru mine"

- Anul acesta bănuiesc că te-ai concentrat foarte mult pe participarea la Jocurile Olimpice, ai făcut ceva special în pregătirea acestei competiții?
- Da, a fost un an foarte greu pentru mine, un an cu suișuri și coborâșuri. Nu mi-a fost deloc ușor! Când am intrat în acest ciclu olimpic, mi-am propus să stau mult mai mult în sală, la masă. Și înainte stăteam foarte multe ore, dar acum mi-am propus să stau și mai mult, pentru că visul meu cel mai mare era să obțin o medalie la Jocurile Olimpice. Din păcate, nu am reușit, dar am învățat foarte multe de la Jocurile Olimpice. Am reușit să obțin locul cinci, care este un rezultat foarte bun pentru noi. Însă ce s-a întâmplat la Paris m-a făcut mult mai puternică pentru că nu am reușit să-mi îndeplinesc visul.M-a motivat și mai mult pentru că știu și am simțit pe pielea mea că pot să fiu acolo și să bat unele jucătoare asiatice, mai ales pe chinezoaice. Am demonstrat de atâtea ori că pot și asta m-a făcut foarte mândră. Știu întotdeauna că este loc de mai bine, încerc să mă antrenez și mai mult, să fac alte chestii care să mă facă și mai puternică, să reușesc să obțin rezultate și mai bune.

- Au fost multe lacrimi la Paris, au fost de ciudă, de frustrare, de descărcare, cum le vezi acum? După ce au trecut lunile, s-au decantat acele întâmplări...
- Lacrimile de la Jocurile Olimpice au fost foarte dureroase pentru că îmi doream foarte mult și cred că asta a fost un minus, că mi-am pus atâta presiune pe mine. Am avut foarte multă presiune. Acum regret, dar m-am învățat minte. Mi-am dat seama că lacrimile alea de fapt m-au făcut slabă, nu mai puternică. La următoarea Olimpiadă n-o să mai fac aceeași greșeală și n-o să-mi mai pun atâta presiune. O să o iau ca pe orice altă competiție pentru că dacă m-am gândit că e Olimpiadă, că e o competiție majoră n-am reușit. Așa că, de acum încolo, nu-mi voi mai pune presiunea de a lua medalie și Doamne ajută!

- A fost presiunea ta sau presiunea celor din jur?
- A fost din toate punctele de vedere, dar cea mai mare presiune am pus-o eu pe mine pentru că simțeam că pot, pentru că înainte doar ce o învinsesem pe campioana olimpică și aveam speranțe foarte mari. Știam că pot, am muncit foarte mult și foarte mulți au spus că am potențial pentru a reuși să cuceresc o medalie olimpică.

- Presiunea vine din minte. Tu ai lucrat cumva la mintea ta înainte de Jocurile Olimpice?
- Bineînțeles că am discutat despre această chestie, am avut grijă din toate punctele de vedere fizic, psihic, tehnic. Cel mai mare ajutor l-am avut din partea antrenorului meu de la club, Ionuț Seni, care a stat ore întregi cu mine în sală, de dimineață până seara. M-a ajutat foarte mult și mental, dar din păcate presiunea m-a oprit mai repede decât îmi doream.

- Ți-au trecut acele sentimente sau la cât timp după au trecut?
- Foarte foarte greu au trecut, am trecut mai greu peste, dar am învățat din acele greșeli, nu pot să spun chiar greșeli, dar am învățat și m-au făcut mult mai puternică. Am învățat că nu mai am voie să-mi pun atâta presiune pe mine, să încerc să dau totul din mine, să fiu liniștită la masa de joc, pentru că dacă nu, altfel nu voi reuși. La următoarele competiții am reușit să obțin rezultatele care mi le-am dorit. Am obținut niște rezultate puțin așteptate, mai ales la Finals, unde am obținut locul trei. Din tot anul acolo am făcut cele mai bune meciuri, am bătut jucătoare foarte, foarte bune, pe care nu le mai învinsesem înainte. La acest succes au contribuit și oamenii de lângă mine, care au fost tot anul lângă mine. Mi-au spus «ești puternică» , «ai potențial», «ești o jucătoare foarte bună», «treci peste», «trebuie să fii și mai puternică acum», «continuă drumul pentru că ești pe drumul cel bun» chiar dacă nu mi s-a îndeplinit visul cel mare. M-au ajutat foarte mult, m-au susținut și au venit și rezultatele după Jocurilor Olimpice.

„Am preferat să răspund pe teren"

- Să încheiem capitolul cu Jocurile Olimpice, au existat niște voci care te-au criticat, cum le-ai perceput atunci?
- Sunt obișnuită pentru că nu este prima dată când am fost criticată. Iar experiența anterioară m-a făcut să nu intru în jocul lor. Nu am vrut să comentez, să dau nicio replică. Am preferat să arăt de ce sunt în stare prin rezultatele de la următoarele concursuri. Răspunsul meu a fost la Campionatele Europene, unde am reușit să demonstrez încă o dată că sunt aceeași persoană, aceeași sportivă puternică, aceeași sportivă care reprezintă România cu mândrie și care aduce încă rezultate. De fapt, aceste critici m-au făcut mai puternică, am demonstrat acest lucru.

- Ți s-au părut corecte?
- Nu mi s-au părut corecte pentru că de atâția ani aduc rezultate foarte bune pentru tenisul de masă și mai ales pentru România. De fiecare dată am reprezentat România cu mare mândrie. Dacă ați observat, de fiecare dată, încerc să am tricolorul pe unghii. Anul acesta la Campionatele Europene, la Cupa Mondială și la Jocurile Olimpice am avut tricolorul în păr. Am făcut-o pentru că simt asta, pentru că reprezint România cu mare mândrie. I se întâmplă oricărui sportiv să aibă o zi mai puțin bună și să nu reușească să obțină rezultatele mult așteptate, așa că eu am acceptat ce s-a întâmplat. Trebuie să accept că nu de fiecare dată pot să fiu pe cea mai înaltă treaptă. Nu de fiecare dată pot să strălucesc așa cum mi-am propus, cum au alții așteptări. Am trecut peste, m-au făcut puternică și uitați-mă, sunt tot aici, tot zâmbitoare, tot o sportivă puternică, o sportivă care nu renunță niciodată. Nicio critică nu mă va putea doborî!

- Ai spus că ți-a făcut foarte bine că ai jucat imediat după Jocurile Olimpice, că n-ai stat să macini tot ce s-a întâmplat.
- Am avut doar câteva zile libere după Jocurile Olimpice pentru că am vrut să mă gândesc exact la ce am greșit și la ce am de corectat. Mi-am dorit foarte mult să revin repede la masa de joc pentru că simțeam nevoia asta, pentru că atunci când stau departe de sală și de masă, sinceră să fiu, nu sunt eu, îmi este foarte dor. Sunt o persoană care iubește ceea ce face. Iubesc tenisul de masă din toată inima. Niciodată n-am fost forțată de absolut nimeni să fac acest sport. Chiar dacă m-a durut și am fost foarte criticată, n-am vrut să rămân pe loc.

Competiția care i-a dat putere extra

- Și a venit și prima medalie individuală europeană la o competiție majoră, părea că ești foarte fericită.
- Am fost foarte fericită, era un alt vis de-ale mele, unul pe care îl așteptam să se împlinească. A trebuit să trec prin niște etape, peste niște obstacole ca să reușesc să obțin această medalie. Știam că pot, dar de fiecare dată, nu știu, ceva m-a oprit până am găsit cheia cea mai bună pentru a reuși să obțin medalia în proba de simplu. La această ediție de Campionate Europene am fost mult mai puternică, mai ales că în 2023 am câștigat medalia de aur la Jocurile Europene, de acolo am prins așa, o putere extra, să cred că pot și că acolo-mi este locul. Am fost foarte puternică, am avut oameni deosebiți lângă mine, care m-au susținut, chiar dacă nu reușisem să obțin până atunci o medalie în proba de simplu feminin. Am obținut-o pentru că am avut niște oameni în spatele meu zi de zi, care au stat lângă mine și au avut încredere în mine.

- Cine sunt acești oameni?
- În primul rând este antrenorul meu de la club, Ionuț Seni. Apoi, oamenii din clubul Steaua care chiar au fost lângă mine, federația și sponsorii. Este foarte important să ai susținători care au încredere în tine. Este important să am la țarc un om pe care-l simt că are încredere în mine și pot să mă bazez pe persoana respectivă, chiar dacă paleta este la mine și eu iau ultima decizie. Este foarte important să știi că la țarc sau în tribună ai un om care te susține din toată inima și care te-a învățat și a fost alături de tine și în momentele mai puțin bune.

12 medalii europeneare în palmares Bernadette Szocs, trei de aur, șapte de argint și două de bronz. În 2024, a venit prima distincție la simplu, celelalte fiind cucerite cu echipa sau la dublu și la mixt

- Dar la echipa națională ai alt antrenor...
- Chiar dacă antrenorul de la club cu care mă antrenez zi de zi nu este la țarc, este foarte important pentru mine să fie cel puțin în tribună. Antrenorul de lot îți dorește binele, este alături de tine, încearcă să fie lângă tine, să te ajute, dar niciodată nu o să te înțeleagă precum cel care este lângă tine zi de zi. La Jocurile Europene în 2023 l-am avut pe fratele meu în tribună. M-a ajutat foarte mult, era foarte important pentru mine să fie cineva care ține foarte mult la mine și are încredere în mine. Am avut foarte mulți antrenori, am încercat să facem în așa fel să meargă lucrurile, dar cum am spus, e foarte important să ai un om pe care să-l simți că e chiar este acolo, cu care ai crescut, care stă ore întregi cu tine în sala de antrenament.

- Ai jucat foarte mult la Campionatele Europene, cum ai făcut față fizic? Ai avut și două-trei meciuri într-o zi...
- Într-o săptămână fac cel puțin de patru-cinci ori pregătire fizică pentru că nu este ușor să faci sport de performanță. Sinceră să fiu, sportul de performanță m-a făcut să fiu mult mai disciplinată, mult mai puternică. Trebuie să știi care sunt prioritățile tale în viață pentru că altfel nu vei reuși să obții rezultatele cele mai bune, nu reușești să fii pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Nu poți să ratezi nicio șansă de a fi disciplinat în sport, pentru că orice greșeală mică poate să te ducă pe un alt drum.

- Deci ce este important?
- Pregătirea fizică, pregătirea mentală, tehnica, automatizarea, liniștea, încrederea, să ai oameni în spatele tău care să te susțină. Foarte multe chestii care trebuie să fie așa, într-un cerc, pentru că fără oameni lângă tine, nu ai cum să reușești. Până la urmă, cum am mai spus, paleta e mâna mea, eu iau ultima decizie, eu sunt la masa de joc. Dar până ajungi la masa de joc este important cum reușești să-ți faci programul în așa fel încât să te ajute pentru viitor. Este foarte important și să ai grijă la ceea ce mănânci, bine, eu nu am problema asta, dar am grijă, mai ales la competiții, ce mănânc să nu mă ia o durere de burtă sau ceva.

- Ce mănânci la competiții?
- Important pentru mine să mănânc carne zi de zi, proteine, pentru că fără ele nu voi reuși. Înainte de meci este foarte important să mănânc un baton proteic sau o ciocolată, ceva, pentru că simt nevoia de asta.

„Nu am cuvinte să descriu atmosfera de la competițiile din Asia"

- Apropo de pregătirea mintală, cum îți place să joci? Într-o sală cu gălăgie, într-o sală unde e liniște, cum te simți tu bine?
- Sinceră să fiu, pe mine nu m-au deranjat niciodată chestiile astea, dar acum, când este foarte mare gălăgie, a început să mă deranjeze un pic. Până acum nu m-a deranjat, dar la Jocurile Olimpice, când am jucat în același timp cu un francez, nu prea mi-a convenit, a fost gălăgie din sală, toată lumea pentru el, chiar și în timpul punctului auzeam gălăgie. Nu mi-a convenit, bineînțeles, dar acesta este sportul. Tenisul de masă a început să devină mult mai popular și asta îl face și mai frumos, că a început să vină foarte multă lume. Doamne ajută! să fie și de acum încolo tot așa. Să iubească lumea sportul nostru pentru că, din punctul meu de vedere, este un sport foarte frumos, este un sport spectaculos. Toată lumea știe că jucătoarele chineze sunt cele mai bune, astfel că nu vă puteți imagina ce atmosferă este în China, cum este lumea, cum te iubește, cum stă la coadă ore întregi, chiar și în ploaie, ca să-ți ia câte o semnătură. Este senzațional! Sinceră să fiu, nu pot să descriu în cuvinte cum este atmosfera în Asia.

- Pentru că ai adus vorba de jucătoarele din China, care sunt loviturile cel mai greu de respins din jocul lor?
- Toate loviturile lor sunt puternice.

- Cum sunt?
- Foarte automatizate, niciodată nu arată că le este frică. Pot să mascheze foarte bine, dar sunt foarte automatizate. Fiecare sportiv din Asia are antrenorul lui personal, au o echipă. Trebuie să acceptăm că sunt cele mai bune, dar sunt tare mândră că am reușit să bat câteva asiatice, că sunt aproape de ele, am învins-o chiar și pe campioana olimpică. Asta m-a motivat și mai mult pentru că îmi place să mă compar cu asiaticele.

- Dacă ar fi să iei o lovitură de la vreuna dintre ele, care ar fi?
- Toate pentru că toate loviturile lor sunt perfecte, corecte, este foarte important să ai toate la un loc, să fii perfecționist. Bine, nimeni în viața asta nu e perfectă, sunt conștientă de acest lucru, dar trebuie să ai de toate, să nu ai nicio lipsă nicăieri, pentru că dacă ești mai slabă la preluare, la topspin sau la serviciu, atunci se va face diferența. Este foarte important să te antrenezi în așa fel încât să nu ai nicio lipsă din niciun punct de vedere.

- Care sunt atuurile tale? Dacă tot am vorbit despre loviturile altora, ale tale care sunt?
- Pe mine mă avantajează foarte mult serviciul meu, cum toată lumea știe, le încurc foarte mult pe chinezoaice și pe asiatice cu el. Sunt o sportivă care niciodată nu renunță, la niciun scor, lupt până la ultimul punct. Știu că meciul se termină atunci când dau mâna, așa că sunt o o sportivă foarte încrezătoare, luptătoare și nu-mi place să renunț.

- Țipătul acela de după fiecare lovitură reușită de când a apărut, de când erai mică sau l-ai câștigat pe parcurs?
- Nu, îl am de când eram micuță, de când am început acest sport, de fiecare dată țipam și m-a ajutat, dar cu timpul am crescut și am renunțat la el. Pentru că mi s-a părut că e un consum de energie în plus și aveam impresia că atunci când țip îmi ia un pic din putere. Prefer să îmi țin puterea pentru următorul punct, dar mai am momente când țip, vine natural, nu stau să mă gândesc să țip sau nu, o fac ca să mă descarc după o minge mai lungă sau un meci mai dificil.

În timpul punctului nu-mi fuge mintea absolut la nimic altceva. Mă concentrez doar la meci, mă focusez doar la ce am de făcut la masa de joc, să pun în practică exact ceea ce antrenez și să-mi văd de treabă - Bernadette Szocs

-Te mai cerți din când în când în timpul meciurilor?
- Nu, chiar dacă voi regreta, mă voi supăra după meci, știu că meci nu are rost. Pot doar să am grijă pentru următorul punct să nu mai fac aceeași greșeală.

- Spuneai într-un interviu că ai avut-o drept idol pe Zheng Yiling, dublă campioană olimpică, a rămas la fel sau ți-ai schimbat idolul?
- Bineînțeles că mi-a rămas tot ea.

- Există vreo adversară pe care nu vrei să o întâlnești?
- Înainte am avut câteva jucătoare cu care nu mi-a plăcut să joc pentru erau diferite, dar cu cu timpul m-am obișnuit. Și acuma nu mai am problema asta.

Inspirată de Maria Sharapova

- Faci alte sporturi? Mai ai timp să faci și alte sporturi care să te ajute?
- Îmi place să fac alte sporturi în timpul meu liber, dar nu prea am mai avut timp liber de câțiva ani și în afară de fitness, nu reușesc să fac absolut nimic. Chiar îmi pare rău pentru că sunt o sportivă căreia îi place să practice și alte sporturi pentru că mă relaxează și sunt pasionată de alte sporturi. Mă uit la televizor, bineînțeles.

- La ce?
- La tenis și la fotbal...

- Îți place de cineva din alte sporturi?
- Eram obsedată și o urmăream pe Shararapova pentru că atunci când era mică îmi spuneau că sunt Sharapova din tenisul de masă și mă comparau foarte mult cu ea. Bineînțeles că foarte mult am urmărit-o. Mi-a plăcut caracterul ei de pe teren, așa că da, am urmărit-o foarte mult.

- Pentru că ai vorbit de susținere. După Jocurile Olimpice s-a tot vorbit, spre exemplu la înot, că nu există infrastructură, cum este în tenisul de masă? Tu te simți susținută de federație, ai săli unde să te antrenezi, ar mai trebui săli de tenis de masă?
- Bineînțeles că Steaua ne-a oferit nouă, sportivilor de la Steaua, sala noastră. Este un lucru foarte mare și un gest foarte frumos pentru sportivii de la Steaua. Sunt tare mândră să vin aici zi de zi pentru că nu toate cluburile din România au sala lor, chiar foarte puține cluburi, nu trebuie să dau eu nume. Asta a fost un plus mare pentru o sportivă de performanță, pentru că este foarte important să ai totul. Cum ies din sala de joc, intru pe ușa cealaltă direct în sala de fitness. Eu fac de patru-cinci ori pe săptămână antrenament fizic. Clubul ne-a oferit absolut totul, nici nu a trebuit să cer, că au știut de la bun început ce ar trebui să aibă un sportiv. Așa că un mare mulțumesc pentru că m-au primit cu brațele deschise. Suntem ca o familie! Bineînțeles că și federația ne-a susținut din toate punctele de vedere când am avut nevoie, nu mă plâng. Este plăcut să ai sala ta la Steaua și să poți să vii la orice oră, să nu ai limite. Când vreau să vin la sală să fac serve, să fac antrenamente, pot să vin la orice oră și este un sentiment foarte plăcut și nu mai ai un stres în plus.

- Spuneai că iubești foarte mult tenisul de masă, dar au fost și momente în care l-ai urât?
- Nu am urât niciodată acest sport, dimpotrivă. De fiecare dată orice rezultat mai puțin bun m-a făcut mai puternică și m-a făcut să îl iubesc și mai mult. Când eram mică, când am început acest sport, cea mai mare pedeapsă din partea părinților, dacă nu-mi făceam temele, era să nu mă lase la antrenamente, nu în parc, la joacă. Iubeam atât de mult acest sport, iar părinții mei au înțeles acest lucru și știau cât de tare mă rănește să nu mă duc la antrenament. Ei m-au susținut foarte mult, mai ales la început pentru că acum am ajuns la un înalt nivel, chiar dacă își doresc să mă ajute, nu au cum pentru că nu au făcut sport de performanță, dar mă ajută din alte puncte de vedere.

- Care a fost cel mai greu moment din carieră? Vreo accidentare, vreo înfrângere?
- Am avut și niște înfrângeri foarte dureroase, dar cel mai dureros moment a fost când m-am accidentat și nu am mai putut să iau paleta în mână cel puțin cinci-șase luni, am avut o ruptură și asta m-a făcut foarte sensibilă, foarte irascibilă. Nu înțelegeam că trebuie să stau departe de sala de tenis de masă. Nu puteam să-mi imaginez că trebuie să stau departe de paleta mea, dar orice moment care putea să mă doboare m-a făcut și mai puternică.

- Și ultima întrebare: ce-ți dorești pentru 2025?
- Să am un an și mai bun, cu rezultate mult mai bune, chiar dacă anul acesta am avut rezultate foarte bune. Îmi doresc să reușesc să îmi îndeplinesc visele și să fac România mândră.

Rutina din fiecare dimineață

Bernadette Szocs este mereu o apariție la masa de joc, dar spune că nu dedică prea mult timp pentru a se aranja. Există un singur aspect la care este extrem de atentă.

„În fiecare dimineață când mă trezesc îmi fac părul, dacă îmi iese un fir de păr sunt foarte iritată. Nu-mi place pentru că știu că m-ar deranja în timpul meciului. Așa că primul lucru pe care-l fac dimineața este să-mi aranjez părul. În rest, nu stau să mă gândesc foarte mult. Am nevoie de 15 minute pentru a fi gata", a spus ea.

La un moment dat erau văzuți mult mai bine bărbații. În orice ligă în Europa sunt mai căutați băieții, dar la concursurile internaționale au încercat să facă să fim egali - Bernadette Szocs