Articol de Roxana Fleşeru - Publicat luni, 18 martie 2019 14:03
Pe lângă Bianca Andreescu, locul 24 WTA, adolescenta de 18 ani care s-a impus duminică noaptea la Indian Wells, în sportul mondial mai sunt și alte nume cu rezonanță română care concurează sub steagul țărilor în care părinții lor au căutat o viață sau o carieră mai bune.
Migrația este un fenomen cu care România se confruntă de mulți ani. Într-un studiu al Națiunilor Unite (ONU) realizat anul trecut numărul românilor de peste hotare a crescut anual cu peste 7% din 2000 până în 2015.
Singura țară care a avut o creștere mai mare a migrației a fost Siria, dintr-un motiv evident, războiul civil care o macină. Conform cifrelor adunate de ONU, în Uniunea Europeană trăiesc 3,4 milioane de români.
Pe lângă țările din UE, o comunitate importantă de români se regăsește în Canada. Printre aceștia se află și părinții Biancăi Andreescu. Ei au plecat în căutarea unei vieți mai bune în 1994, la cinci ani de la Revoluție.
„Am ajuns în Canada doar cu două valize. Această țară ne-a impresionat pentru că trăisem într-una comunistă. Ne-am dorit să începem o nouă viață, iar copiii pe care urma să-i avem să beneficieze de un viitor mai bun”, a spus Nicu Andreescu, tatăl jucătoarei, pentru The Globe în Mail.
Naveta între cele două țări
În perioada anilor '90, Canada și SUA erau printre cele mai populare destinații pentru românii care își doreau o schimbarea. Povestea lor este și a altor 400.000 de români care locuiesc acum în Canada. „Păcat că statul român nu i-a ajutat . Au plecat cu o tigaie și cu o cratiță și mâncarea pentru două zile”, a povestit Grigore Andreescu, bunicul din partea tatălui, în luna ianuarie pentru Evenimentul Vâlcean.
În 2000 s-a născut Bianca, iar în 2006, Maria Andreescu și fiica sa au revenit în România pentru o perioadă scurtă de doi ani, timp în care micuța a fost introdusă în tainele tenisului. Nicu a rămas în Toronto pentru a lucra, în timp ce Maria încerca să pună pe picioare o afacere în țara natală.
Pentru Bianca a fost o schimbare majoră, mai ales că nu cunoștea limba română pe care o vorbea rar cu părinții săi. Pentru că a trebuit să meargă la școală, cunoștințele ei s-au lărgit. În aceea perioadă vacanțele de vară și le petrecea în Canada, unde a continuat cu tenisul. Când a ajuns la 9 ani, familia ei s-a hotărât să rămână definitiv în Canada. Bianca a povestit pentru The Globe and Mail că a fost o provocare pentru ea să schimbe țările și limbile într-o perioadă atât de scurtă. Și-a adus aminte că la un moment dat a fost invitată la o petrecere în Toronto și a refuza invitația pentru că îi era teamă că nu-și va regăsi engleza pe care o știa înainte de incursiunea în România.
Ana Padurariu, Gimnasta care promite
Cazul Biancăi Andreescu nu este singular, dar este vizibil pentru că Simona Halep a făcut ca atenția românilor să se fixeze pe tenisul feminin.
Ana Padurariu, 16 ani, a cucerit anul trecut medalia de argint la bârnă la Campionatele Mondiale de la Doha. Cu origini românești, ea s-a născut în Bracebridge (Ontario), iar cum locuiește în Whitby. Este văzută drept una dintre gimnastele care vor marca perioada următoare a acestui sport. Weekend-ul trecut, la Cupa Mondială de la Stuttgart, ea s-a clasat pe poziția a doua în spatele americancei Simone Biles.
Copiii părinților care au lăsat România în urmă pentru un trai mai bun și un viitor mai liniștit încep să crească și să reprezinte la diverse niveluri țara care în care s-au născut sau țara care i-a adoptat, cea care a crezut în talentul lor și i-a sprijinit de la vârste fragede. Un sprijin pe care poate că în țara celor care le-au dat viață nu l-ar fi găsit.
AlexandrA Agiurgiuculese, Medalie pentru Italia
O dată cu intrarea în Uniunea Europeană a României în 2007, valul de imigrație s-a îndreptat spre țările care făceau parte din ea. Mulți români și-au lăsat pentru o perioadă copiii acasă și după ce au prins unele rădăcini i-au adus și pe ei. Este cazul Alexandrei Agiurgiuculese, care anul trecut a cucerit pentru Italia medalia de bronz la Campionatele Mondiale de gimnastică ritmică în finala de la minge. Ea s-a născut la Iași, concurat până în 2011 pentru România, apoi însă a ales Italia, locul unde se aflau părinții săi.
Matyas Szabo: Părinții distincții pentru România, EL pentru Germania
Reka Lazăr Szabo, campioană mondială și medaliată olimpică la floretă, și Vilmos Szabo, medaliat cu bronz la JO la sabie, s-au stabilit în Germania în anii 90. Matyas, fiul lor cel mare, născut în România în 1991, a trăit de la doi ani în această țară. El a călcat pe urmele tatălui și face sabie. La început a concurat sub culorile României, iar în 2008 a cucerit medalia de argint pentru România la Campionatele Europene de cadeți. Un an mai târziu a primit cetățenia țării de adopție și a început să concureze pentru aceasta, adunând multe medalii la juniori. La seniori, alături de echipa Germaniei, el a devenit campion mondial în 2014 sub îndrumarea lui Vilmos, care e antrenor.
Roxana Popa, De la Constanța la Madrid
Roxana Popa s-a născut în 1997 la Constanța, unde a făcut și primii pași în gimnastică. În 2003, părinții ei și-au dorit o viață mai bună și s-au mutat în Spania. În 2008 a concurat la Naționalele Spaniei și s-a impus în toate finalele, dar nu a a urcat pe podium pentru că nu avea cetățenia spaniolă.
Talentul său era imens și totul o recomanda pentru succes, ea fiind numită la un moment dat „Nadia Comăneci a Spaniei”. Numeroasele accidentări i-au fragmentat cariera și nu și-a atins potențialul. Cu toate acestea, a obținut la competițiile internaționale unele dintre cele ai bune rezultate la gimnastică feminină pentru Spania.
)
)
)
)
)
)
)
)
