Articol de Marian Ursescu, Luminiţa Paul, Roxana Fleşeru - Publicat vineri, 23 decembrie 2016 00:00
Campioană olimpică la Rio cu echipa feminină de spadă, scrimera spune că nu-și dorește vreun cadou de Crăciun, e mulțumită de faptul că poate fi alături de familie.
- Ana, cum va fi acest Crăciun pentru tine?
- De data aceasta, când mă gândesc la Crăciun mă gândesc la acasă, mă gândesc la ai mei și slavă Domnului, de data asta nu mai sunt plecată! Chiar sunt acasă, cu ai mei, și pot să fac pregătirile, deși teoretic ar trebui să fiu în cantonament la Poiana Brașov, dar am ales să stau acasă pentru că diferența de temperatură nu mi-ar prinde bine, mai ales că doar ce m-am întors de la concursuri care au avut loc la Doha și Dubai. Drept urmare, pot să fac pregătirile de Crăciun, pot să o ajut pe mama cu tot ce trebuie. Iar o să intervină rivalitatea aceasta dintre mamă și soacră, fiecare cu bunătățile ei pregătite, iar noi o să fim îndopați și îndestulați, dar sperăm să facem față cu b rio și de data aceasta.
- O să-l petreceți acasă sau în deplasare?
- Vom sta acasă, nu vrem să plecăm nicăieri, pentru noi contează foarte mult că suntem amândoi acasă, să fim împreună, mai ales că și Pavel are câteva zile libere. Nici măcar în București nu cred că o să ieșim, nu cred că o să vizităm pe cineva. Primim vizite la domiciliu pentru că este fix perioada în care nu aș vrea să fac nimic altceva decât să fiu acasă, unde să stau îmbrăcată confortabil, în pijama, să nu mă schimb deloc, să nu mă trezesc dimineața, să nu sune niciun ceas, să mănânc ce vreau și când vreau. Bineînțeles, fără să fac excese pentru că tot mie o să-mi fie greu la sală și lui Pavel în bazin. Nu facem nimic special!
- O să gătești și tu ceva?
- O ajut pe mama. La noi oricum e revoluție de fiecare dată pentru că fiecare dintre mame pregătește în felul ei și, normal - ca să nu existe probleme -, trebuie să mâncăm și dintr-o parte, și din cealaltă! Noroc că mai avem frați, cumnați, care se adună la masă și împărțim sarcinile.
- Ce cadou vrei să primești?
- Nu-mi doresc niciun cadou. Sunt OK!. Eu și Pavel ne tot străduim să ne ascundem cadourile unul altuia, dar nu prea ne iese, ne-am tot dat de gol. Dar cel mai prețios cadou e că închei anul alături de cei dragi. Nu-mi mai trebuie nimic, poate doar timp pentru noi. Asta e tot ce-mi doresc de acum încolo.
)
)
)
)
)
)
)
)
