EXCLUSIV VIDEO Interviu zguduitor cu fost arbitru FIFA: „Mi-am pierdut familia. Mă refugiasem în «păcănele», iar o angajată m-a pârât”

Prima parte a interviului cu Dan Dragoș Crăciun: „MM e un fals, Borcea un arogant!”

În prima parte a dialogului cu GSP, fostul arbitru FIFA, Dan Dragoș Crăciun, 67 ani, care trăiește în prezent într-un azil de bătrâni din Câmpia Turzii, a povestit tragedia amputării piciorului drept în urma unei crize diabetice, în toamna lui 2019. Și a făcut dezvăluiri tulburătoare despre personaje cu greutate din fotbalul românesc post-revoluționar, în perioada celebrei Cooperative: de la MM Stoica și Jean Pădureanu până la Gheorghe Ștefan și Cristi Borcea. Azi, în partea a doua, continuă mărturisirile despre lumea arbitrajului și viața sa privată.

- Domnule Crăciun, dincolo de tragedia cu amputarea piciorului drept, ați trecut prin alte câteva experiențe personale sensibile. Una a fost condamnarea pe care ați primit-o pentru trafic de influență în calitate de profesor la Babeș-Bolyai în Cluj. Concret, după cum reiese din dosar, promisiunea către anumiți studenți să-i ajutați să treacă unele examene fără să se prezinte, serviciu contra cost. Acceptați să detaliem? 
- Sigur! Din naivitate, am crezut într-un moment al vieții mele că e bine ce fac. Faptele pentru care am primit o condamnare de trei ani de închisoare cu suspendare, plus cinci ani sub supraveghere nu le-am comis singur, dar n-am spus nimic. Am luat totul asupra mea, dovedind încă o dată o mare tărie de caracter. Am recunoscut, am plătit și, cu ajutorul lui Dumnezeu, am trecut cu bine peste această perioadă foarte grea. Și cei de la probațiune s-au mirat cum am rezistat să nu mai fac nici cea mai mică greșeală, care ar fi activat pedeapsa. Foarte simplu: când am văzut că doi se ceartă, am traversat pe trotuarul de vizavi. E dificil să-ți menții sus moralul în astfel de condiții.

"N-am vrut să-i trag în jos pe soție și pe copii"

- Familia cum a primit această situație? 
- Mi-am pierdut familia. I-am lăsat pe toți să-și vadă de viața lor. Soția e medic în Franța, iar copiii, un băiat și o fată, sunt și ei stabiliți peste hotare, în Franța și în SUA. Am considerat că, dacă am greșit, sunt singurul care trebuie să suporte consecințele. N-am vrut să-i trag în jos, să-i scot din competiția vieții. Nu era normal să-mi bat joc de ei.

- Cu copiii mai țineți legătura?
- Discutăm în continuare, sunt drăguți, doar sunt tatăl lor!, au uitat și ei de necaz, dar a fost o lovitură grea pentru toată lumea. Sigur, am mai lăcrimat, dar n-am cerut niciodată milă! Am fost la biserică, m-am rugat lui Dumnezeu să-mi dea minte și, după cum vezi, sunt un om normal. Fără un picior, dar normal! Aveam o familie frumoasă, eram în vogă, îmi permiteam cam orice îmi doream, însă totul s-a risipit. Dar Dumnezeu mi-a oferit acum posibilitatea să mă reclădesc. E o abordare înțeleaptă.

"La aparate aveam impresia că mă ascund de lume"

- E adevărat că ați avut probleme inclusiv cu jocurile de noroc?
 - Jucam la "păcănele". A fost ca un refugiu după condamnare. Aveam impresia că astfel mă ascund de lume. Dar nu sunt dependent, dovadă că nu mai am nicio treabă cu ele acum. Pot să trec liniștit pe lângă orice sală cu aparate. Nu mă mai îmbie nimic să intru.

- Ați pierdut mulți bani?
 - Mereu pierzi la "păcănele"! Am și câștigat la un moment dat o sumă foarte mare, dar i-am băgat pe toți înapoi în joc, puțin câte puțin.

- Preferați o anumită locație sau migrați în diferite puncte? 
- Asta a fost o problemă, că jucam doar într-un anumit sediu. Iar o angajată de acolo m-a pârât nevestei, care m-a prins chiar la aparate. A fost momentul în care i-am spus că drumurile noastre se despart, fiindcă n-o mai puteam privi în ochi. I-am și zis: "Tu n-ai nicio vină, eu sunt cel care trebuie să-și schimbe comportamentul!".

- Văd că fumați destul de serios. Câte țigări duceți pe zi? 
- Cam un pachet. M-am apucat în urmă cu vreo șapte luni, dar trebuie să mă las. Nu mai pun gura nici pe alcool. Astea sunt provocări de la Dumnezeu.

- Vă gândiți să vă puneți memoriile pe hârtie? 
- Sunt decis să-mi scriu autobiografia, bazându-mă pe activitatea sportivă și profesională. Vreau să le las tinerilor câteva mesaje pentru a nu repeta greșelile mele. Voi spune și lucruri incomode, fiindcă orice adevăr e incomod. Iar titlul cărții va fi "Din om, neom".

Mesaj către Porumboiu și Crăciunescu: "Oameni buni, împăcați-vă!"

- Haideți să revenim la activitatea de arbitru! I-ați cunoscut foarte bine pe Porumboiu și Crăciunescu. Ce i-a unit și ce-i desparte?
- I-am iubit pe amândoi! I-a unit dragostea pentru arbitraj. Și i-a despărțit finalul carierei, când fiecare a apucat pe drumul lui. Nu înțeleg însă de ce oamenii ăștia se ignoră la 70 de ani! În loc să-ți vezi liniștit de bătrânețe și de boli, să trăiești în calm și cumpătare, tu te cerți cu cel mai bun prieten?! La 70 de ani, mi-aș pregăti sfârșitul și nu m-aș certa cu nimeni. Credeți că eu n-am fost jignit? Dar am arătat că ăl mai deștept cedează. Vreau să văd care dintre Porumboiu și Crăciunescu cedează. Împăcați-vă, măi oameni buni! Vorbiți frumos unul de altul, că nu câștigați nimic! Mai ales că sunteți emblemele arbitrajului românesc! Păi, dacă emblemele se ciondănesc așa, ce pretenții să mai avem de la cei tineri?

- Știți cine erau arbitrii din celebrul "corp de balet", invocat deseori de Porumboiu în discursurile lui?
- În niciun caz arbitrii FIFA! Erau niște băieți care intrau și ieșeau repede din lotul național. De la ei a și pornit polemica aspră cu Dan Petrescu, fostul șef al CCA. Conduceau câteva jocuri și apoi dispăreau. În special bucureșteni! Așa s-a și născut cumva disputa Capitală – provincie la vârf. Gândiți-vă cine era pe lista FIFA la un moment dat: Crăciunescu, Porumboiu, Gheorghe Constantin de la Vâlcea, Constantin Gheorghe de la Suceava, Moroianu, Crăciun. Numai provincie! Dar lucrurile au început apoi să se schimbe radical.

"Van Gaal era uluit de faultul neacordat în finala Champions League"

- Cine vi s-a părut mai arbitru, ca să zic așa: Crăciunescu sau Porumboiu?
- Am avut cu amândoi o relație civilizată. La Vaslui am fost chiar la un pas să ajung doctorul echipei datorită bunului meu prieten Ion Danciu. Crăciunescu mă mai delega pe post de descoperitor de talente. Ambii au fost arbitri de mare calitate, dar Crăciunescu a fost parcă un pas în față la capitolul fizic. Dar Crăciunescu să se gândească bine de tot la două finale!

- La care?
- Ajax – Milan 1-0, Liga Campionilor 1995, și Rapid – Petrolul, Cupa României 1995, câștigată de ploieșteni la loviturile de departajare. La niciuna dintre aceste partide n-a fost într-o formă fericită. A făcut chiar o partidă execrabilă în Cupa României. Toți arbitrii au rămas cu un gust amar după acel joc. Iar despre cealaltă partidă e elocventă o întâlnire pe care am avut-o cu Van Gaal, antrenorul de atunci al olandezilor.

- Ce întâlnire?
- Porumboiu a arbitrat Ajax – Grasshopper în ediția următoare a Champions League, după victoria cu Milan. Eu am fost în acea brigadă. Ne-am întâlnit cu Van Gaal la protocol și a repetat și în fața noastră celebra săritură de karate pe care o făcuse și la finală, când a sărit de pe bancă pentru a indica un fault clar ignorat de Crăciunescu. Era încă uluit cum o asemenea fază a putut trece nesancționată. 

Săgeți către Daniel Stanciu: "Măi băiatule, chiar ne prostești pe toți?"

Crăciun spune că nu-l deranjau ironiile din presă sau din tribună despre fizicul lui mai rotofei: "Doar doi jurnaliști m-au jignit, numindu-mă «gogoșar». E vorba despre Boanchiș și Buzărin. Le-aș recomanda să se uite în oglindă și dacă vor constata că ei sunt Făt-Frumos, îmi retrag orice cuvinte. Și mai e un fost jurnalist care se dă mare conducător, promovat pe prietenia cu Crăciunescu și cu asta am spus tot. E vorba despre Daniel Stanciu. A fost ba la Timișoara, ba la CFR, acum e la U Cluj. Măi băiatule, chiar ne prostești pe toți? Nu-i mai ajungi la vârful nasului. Zici că-i Dumnezeu în fotbal!".

Hațegan și Kovacs au fost ajutați mult de Lupescu, pentru că Ionuț e unde e. Lumea nu știe, dar Hațegan are un spate foarte mare la nivel de delegări internaționale. Și credeți că Vassaras nu va beneficia de o primă consistentă dacă-l va trimite la Mondiale? Totul se plătește! Hațegan are însă o mare problemă la penalty-uri, capitol la care Kovacs stă mai bine

Romică Pașcu era un tip prea simpatic. Vorbea mult și n-avea suflet rău. Nu discuta însă de capul lui, ci fiindcă avea undă verde de la Ioan Neculaie, fostul patron al Brașovului

Campionatul de azi e mult mai modest decât cel din anii ‘90, dar cu o încărcătură financiară mai mare. Cel mai bun exemplu e naționala, care nu-mi mai spune nimic. Nu înțelegi nimic din jocul acestor băieți

Hagi, un fotbalist imens, avea și el momente în care era foarte rău pe teren. Ferească Sfântul să-i fi dat cineva o pasă greșită cu 1-2 metri! Nu vreți să știți ce ieșea din gura lui! Și ca jucător, și ca antrenor la început, își dorea ca toți să fie la nivelul lui, ceea ce era imposibil. Acum s-a maturizat, nu mai gândește în aceiași termeni

Dacă aș putea să mai schimb ceva în viață, două lucruri aș modifica. M-aș face chirurg, nu m-aș mai ocupa de medicină sportivă, deși mi-a oferit multe satisfacții. Și aș avea grijă de familie. Aș fi un tată fericit și poate cu două picioare!

Sunt la curent cu toate schimbările de regulament. Aș putea să dau și meditații, cum fac alții. Citesc și multă medicină, anatomie, pe care o știu pe de rost. Am predat 30 de ani materia asta

Așa cum antrenorii poartă discuții individuale cu jucătorii, așa obișnuiam și eu să am dialoguri separate cu regretatul George N. Gherghe, fostul șef al CCA. E una dintre amintirile marcante ale carierei, fiindcă a însemnat într-adevăr un mentor pentru mulți arbitri
- Dan Dragoș Crăciun

Citește și alte știri despre arbitrajul din România: 

EXCLUSIV Fostul arbitru multimilionar, arestat în dosarul „Mită pentru arbitri”, revine în fotbal

EXCLUSIV Adrian Porumboiu, tăios după debutul lui Rădoi la națională: „El nu știu de ce joacă!” + „Prostii, lucruri specifice românilor”