EXCLUSIV Antonio Colamonici vrea aur românesc după 8 ani: „Sensibilitatea nu depinde de greutate sau sex! Avem bărbați de 2m și 100kg, care sunt sensibili ca o balerină”

Între 24 august și 1 septembrie, la Linz (Austria) vor avea loc Campionatele Mondiale. Este ediția de dinaintea Jocurilor Olimpice de la Tokyo, care va constitui și primul criteriu de calificare pentru competiția din Japonia. 

România va alinia la start, cel mai probabil, 11 bărci, șase la fete și cinci la băieți, și vrea ca la final cât mai multe să aibă deja biletul pentru Tokyo.

Antonio Colamonici, italianul care de trei ani pregătește lotul masculin și de un an și pe cel feminin, vorbește despre obiectivele sale, despre filozofia sa în performanță, despre oameni puternici mental, chiar dacă fizic nu sunt la fel de bine făcuți. 

- Domnule Colamonici, care este obiectivul României la Mondialele care urmează? Să califice la JO cât mai multe bărci sau să obțină cât mai multe medalii?
- Principalul obiectiv este calificarea. Medaliile sunt doar un aspect marginal pentru că imediat după Campionatele Mondiale vom începe evaluarea pentru a forma bărcile care să aducă medalii de la Tokyo. Calificarea începe la Linz anul acesta și se termină anul următor la Lucerna. Așadar, căutăm să calificăm cât mai multe bărci posibile și vom verifica și potențialul altor echipaje care ar putea obține biletul pentru Tokyo în perioada următoare. Acum echipajele au fost foarte mult diluate pentru a obține multe bărci de un nivel bun, nu pentru a obține doar câteva bărci de nivel foarte înalt. Pentru Jocurile Olimpice lucrurile vor sta complet diferit. 

„România are cel mai numeros lot pe care l-a avut vreodată!”

- Cu câte bărci merge România la Linz? La Campionatele Europene am fost cu șase bărci la fete și cinci la băieți.
- În linii mari vor fi aceleași ca la Europene. Acum lucrăm la ultimele aspecte pentru a face cele din urmă evaluări, mai ales să vedem dacă este cazul să ducem echipaje foarte tinere sau nu. Oricum, lotul este destul de numeros și cred că în ultimii ani au fost cele mai ample loturi pe care le-a avut România vreodată. Avem acoperite toate probele.

- Nu există certitudini, adică bărci pe care nu le mai schimbați? 
- Certitudine nu există în nicio barcă pentru că în canotajul de nivel înalt e de ajuns o chestiune măruntă ca să schimbe întreaga situație. Noi nu vorbim niciodată de certitudini, singura pe care o avem este atunci când știm rezultatul după linia de finiș. Și mai e una. Că am lucrat bine, că nu avem nimic să ne reproșăm și cu ajutorul norocului și al lui Dumnezeu vom reuși ce ne-am propus. Nu vrem să primim niciun cadou, vreau doar să ne arătăm valoarea, când vom reuși acest lucru cu siguranță vom avea rezultate pentru că avem valoare și am muncit pentru ea. Nu am certitudini sau incertitudini asupra echipei, după cum v-am spus, împreună cu federația vom face niște evaluări și o să vedem dacă vom investi în câțiva sportivi mai tineri sau nu, dar echipajele acestea sunt.

- Obiectivul pentru Jocurile Olimpice impus de federație care este?
- Să calificăm și să ducem România în clasamentul pe medalii acolo unde merită să fie. Munca pe care am făcut-o până acum ne face să sperăm la acest lucru. Nu doar datorită faptului că avem sportivi foarte valoroși, ci si pentru că vom crea o linie de tineri, care sunt la fel de buni sau poate chiar mai buni. Avem o echipă completă de aproape 90 de sportivi, toți progresând de la o zi la alta foarte mult. La Campionatele Mondiale de tineret, care au fost acum câteva săptămâni, nu am participat cu cei mai buni sportivi ai noștri, dar chiar și așa toți au fost în finale și au luptat pentru medalii, iar acest lucru înseamnă că nivelul mediu a crescut foarte mult. Forța noastră este reprezentată de sportivii maturi pe care-i avem și cei tineri care vin din urmă.

- De două ediții, România nu a mai adus aurul de la JO, poate să vină el de la Tokyo?
- Eu sper! Din postura de antrenor pot să vă asigur că vom avea bărci extrem de competitive, dar victoria este un factor emoțional, noi putem să punem sportivii în prima linie să se bată cu ceilalți, dar depinde de ei dacă pot face saltul acela care-i să ducă în poziția de câștigători și mai depinde și de noroc. Pentru că eu am câștigat curse foarte urâte și am pierdut altele foarte frumoase. Depinde cine sunt adversarii noștri.

„Nu există fete și băieți. Sunt doar sportivi!"

- Cum vă descurcați în această situație în care trebuie să le antrenați și pe fete, dar și pe băieți? E vreo diferență?
- Da, la început erau diferențe pentru că diferențele le făceau sportivii și le-au făcut și toți antrenorii și conducătorii federației care au fost înainte. În realitate nu există băieți și fete, toți sunt sportivi. Când toți intră în această mentalitate, când vom fi în stare să punem în competiție băieți și fete ca sportivi, atunci vom avea o echipă omogenă. Ceea ce schimbă este viteza, dar în canotaj pentru fiecare categorie sunt opt specialități cu opt viteze diferite. Dacă băieții pot fi de acord în opt specialități diferite, la fel și fetele ar putea să fie de acord tot cu opt specialități.

- E mai greu de lucrat cu fetele?
- Nu, e chiar mai ușor din două motive. În primul rând Dumnezeu le-a făcut un cadou imens: o mare rezistență la durere pentru că femeile trebuie să nască. Apoi din punct de vedere conceptual ele sunt mai metodice decât băieții. Nu doar în România, ci în toată lumea. Pentru că în toată lumea în conceptul familiei capul familiei este bărbatul, care poate să fie un tată mai bun sau unul mai rău, dar întotdeauna mama e bună. Femeile sunt proiectate genetic să îndeplinească obiectivele. Băieții noștri sunt la fel de buni, dar e mai ușor să le faci pe fete să se antreneze, să lucreze.

- Mă refeream și la faptul că la băiat dacă ești nervos, poți să urli. să țipi la el. Dar fetele sunt mai sensibile...
- Nu, sensibilitatea nu depinde de greutate sau de sex. Sensibilitatea e ceva subiectiv, care privește pe fiecare persoană în parte. Avem în echipă băieți de 2 metri și 100 de kg care sunt sensibili ca o balerină. În schimb, avem fete care chiar dacă nu cântăresc mult și au o statură mică, sunt cu siguranță mai puțin sensibile. Sensibilitatea nu este ceva închis într-un corp, e un factor independent, care nu depinde de sex, de greutate, de orice.

- Lucrați de multă vreme în România. Vă simțiți pe jumătate român?
- Da, eu m-am născut jumătate român pentru că eu vin de la Napoli și stilul nostru de viață e foarte similar. Avem multe lucruri în comun, limba seamănă. Eu urmez o regulă pe care am învățat-o de la tatăl meu: dacă știi să te comporți, trăiești bine și atunci te vei simți bine oriunde, iar eu mă simt bine aici.

„Să fiu mai bun, an după an!”

- Care este obiectivul dumneavoastră personal?
- E același de când m-am născut: să fiu mai bun an după an, Olimpiadă după Olimpiadă. Cu România în acești ani am crescut, nu atât de mult în rezultate, însă și acolo am înregistrat unele progrese, dar mă interesează mai puțin. Am crescut ca echipă, ca mentalitate, ca proiecție în viitor. Acum băieții visează la ceva, se distrează făcând canotaj, nu se mai lăsă așa ușor de acest sport pentru că vad în asta un lucru frumos, le place ce fac. Noi am devenit mai buni, vedem dacă această îmbunătățire ne va duce să câștigăm aurul la Tokyo sau nu. Din păcate, nu pot să prevăd viitorul, dar pentru un lucru pot să garantez: la anul vom fi mai puternici decât anul acesta. 

Echipajele au fost foarte mult diluate pentru a obține multe bărci de un nivel bun, nu pentru a obține doar câteva bărci de nivel foarte înalt. Pentru JO lucrurile vor sta complet diferit

Din postura de antrenor pot să vă asigur că vom avea bărci extrem de competitive, dar victoria este și un factor emoțional. Noi putem să punem sportivii în prima linie să se bată cu ceilalți, dar depinde de ei dacă pot face saltul acela care-i să ducă în poziția de câștigători. Și mai depinde și de noroc 

Dumnezeu le-a dăruit femeilor un cadou imens, rezistența la durere, pentru că ele trebuie să nască. În conceptul familiei, tatăl familiei este bărbatul, care poate să fie un tată mai bun sau unul mai rău. Dar întotdeauna mama e bună. Femeile sunt proiectate genetic să îndeplinească obiectivele

Urmez o regulă pe care am învățat-o de la tatăl meu: dacă știi să te comporți, trăiești bine și te vei simți bine oriunde. Iar eu mă simt bine aici

- Antonio Colamonici

Cum se ajunge la Tokyo?

De la probă la probă, criteriile de calificare sunt altele. Dar România speră să aibă la Tokyo, la JO, 8-9 bărci calificate. 

• La Mondialele de la Linz, bărcile de două persoane, fie că e vorba de două rame sau de două vâsle, fete sau băieți, par a avea cea mai ușoară misiune la calificarea pentru JO. Primele 11 clasate primesc biletul pentru Tokyo.
• Nu intră în aceeași categorie bărcile de categorie ușoară. De exemplu, la dublu vâsle categorie ușoară, campioanele mondiale Ionela Lehaci și Gianina Beleagă trebuie să vină la Linz între primele 7 pentru o calificare la Tokyo.
• Urmează bărcile de patru, vâsle sau rame, la care primele 8 poziții de la Mondiale se califică la Jocurile Olimpice.
• Cea mai grea misiune par o a avea bărcile de 8 plus 1, fete și băieți. Doar primele 5 poziții de la Linz ajung și la Tokyo.

Important este faptul că toate bărcile care se vor califica anul acesta la Jocurile Olimpice își pot schimba componența anul viitor, pentru Tokyo, în sensul că sportivii pot fi trecuți dintr-o barcă în alta. Dacă însă, barca se va califica anul viitor, după regata de la Lucerna, atunci componența respectivei ambarcațiuni nu mai poate fi modificată! 

38 de medaliia obținut canotajul românesc la Jocurile Olimpice până acum. Este al doilea cel mai medaliat sport.

Palmaresul canotajului: 19 medalii de aur, 10 de argint și 9 de bronz.

Citește și:

Micul prinț al bazinului » La numai 13 ani, Oleksii Sereda a devenit cel mai tânăr campion european din istorie, el cucerind titlul la platformă 10 m