Articol de Roxana Fleşeru - Publicat joi, 12 noiembrie 2020 16:25 / Actualizat joi, 12 noiembrie 2020 16:25
Laura Coman (27 de ani), campioană europeană în ultimii doi ani la 10 m pușcă aer comprimat, are un mod special de a face față acestei perioade.
- Fotbalul, tenisul, handbalul, ciclismul și-au reluat pe rând întrecerile la nivel internațional, în timp ce sporturile de nișă, cum sunt scrima, tirul sau gimnastica etc încă au întrecerile suspendate de pandemie. Dacă pentru primele s-au găsit soluții, costisitoare, însă utile, peste cele din urmă încă plutește incertitudinea.
Tirista a fost printre primii sportivi români calificați la Jocurile Olimpice de la Tokyo, urma să fie prima sa ediție. Pandemia de COVID-19 i-a schimbat puțin traseul, dar nu și modul în care abordează sportul. "Nu stau să mă gândesc, iau fiecare zi așa cum e. La antrenamente încerc să mă autodepășesc, în rest e poveste. Nu mă gândesc, nu mai fac planuri, până la urmă trebuie să acceptăm că suntem într-o situație nefavorabilă nouă, sportivilor, s-ar putea să nu se țină Jocurile, dar noi trebuie să ne adaptăm", mitraliază Laura cuvintele.
Discursul său continuă: "Noi, sportivii, ar trebui să ne gândim că noi nu valorăm o zi, suntem mulți ani de muncă, de antrenamente, de chestii care ne dau nouă valoare și nu trebuie să ne agățăm de o zi, care poate să fie bună sau nu. Trebuie să fii pregătit că mâine se poate să fie JO sau poate că vor fi peste alți patru ani, să te adaptezi situației și să tragi de bucuria a ceea ce faci, nu neapărat că ai un concurs important. Așa am încercat să fac ca să nu fiu afectată de toată această nebunie".
Memoria care vindecă
În mod normal un sezon la arma sa avea în jur de 15 competiții, dar Laura nu participa la toate. În această perioadă sunt doar câteva întreceri la nivel național, iar la cel internațional, toate sunt anulate. Prima ar fi Campionatele Europene la final de februarie 2021. "Îmi lipsește plecarea, să fiu în aeroport, oboseala, colegii pe care-i vedeam, stările prin care treceam, dar simt că le am atât de proaspete în memorie. Când privești înainte zici "auleu", mai am de stat șase luni acasă până a participa la următorul concurs, dar dacă privești înapoi și simți că acel concurs a fost ieri și că au trecut doar șase luni de zile, parcă nu ți se mai pare atât de greu", spune ea.
Strategie cu focuri
Laura face un sport în care psihicul are un rol extrem de important, de aceea mintea sa e antrenată să facă față oricărei situații. "Eu fac unele asocieri, nu mă gândesc că am 60 de focuri de tras, ci unul pe care tot îl repet, așa și cu zilele, poate că mai am 300 de zile până la JO, dar în mintea mea mai am o zi în care eu trebuie să profit să fac totul la maximum pentru că în următoarea o să am un concurs de mare anvergură, de aceea lucrurile devin mai ușoare".
Liniștea Laurei e dată și de faptul că a ajuns la un nivel înalt. "Fac ce-mi place și sunt susținută de toate instituțiile care ne ajută atât financiar, cât și moral. Nu m-ar ajuta panica, iar la mine doar un gând din ăsta atunci când trag, indiferent dacă e din viața personală sau sportivă, îmi strică treaba. Nu am frică de nimic, doar de Dumnezeu, nici de virus, chiar dacă îl iau sunt puternică și am încredere că pot trece peste el fără probleme", încheie ea.
Încerc să-mi fac antrenamentele ca și cum competiția ar fi săptămâna viitoare sau peste două. Încerc să mă mențin în forma asta, chiar dacă nu există concursuri, poate de aceea nu sunt atât de afectată la nivel psihologic pentru că în mintea mea simt că am tras Campionatul European ieri.
Pe mine această pandemie nu mă oprește în a mă autodepăși, doar că senzațiile sunt diferite atunci când ești în țară sau la un concurs de acasă, unde competiția nu este atât de mare ca la una internațională.
Să zicem că ajungi la un CE, ai impresia că totul e OK, treci prin niște etape, poate te izolează 2 săptămâni, poate nu ai antrenamente, poate simți o presiune, ,trebuie să tragi cu măști. La noi fiind mai mult un sport psihic decât fizic poate să te afecteze orice chestie pe care o vezi nelalocul ei față de cele cu care erai obișnuit, dar nu putem decât să presupunem. Poate nu va fi nimic, și o să fiu forță ca până acum.
Laura Coman, campioană europeană în ultimii doi ani la 10 m pușcă aer comprimat
1 antrenament pe ziare Laura Coman în această perioadă, acesta durând între 2 și 3 ore, de luni până vineri
Încredere în Japonia
Laura Coman privește spre vara viitoare, când ar trebui să aibă loc întrecerea olimpică. "Dacă este o țară care ar putea să țină Jocurile Olimpice într-o perioadă atât de complicată, Japonia ar fi pe primul loc. Sunt mulți bani la mijloc, multă investiție, dorința este mare, mai ales acum, pentru a demonstra că se poate și că nimic nu poate opri desfășurarea JO, doar războaiele mondiale", spune ea. Apoi continuă: "Iar dacă nu se vor ține, mai stăm frumos trei ani și mergem la Paris, sperând că totul va fi rezolvat până atunci".
Costuri mari
Sportiva legitimată la Dinamo crede că e greu de organizat un concurs internațional în această perioadă în sportul său. "Nicio țară nu poate să-și asume un asemenea concurs, noi suntem foarte mulți, doar pe proba mea 130 de trăgătoare, împărțite în două serii, acum, cu distanțarea, ar trebui 4-5 serii și e dificil. Cei care trag nu pot pleca la hotel, ei trebuie să aștepte până se termină toate seriile pentru ca primii opt să intre în finală. Plus antrenori și tot staff-ul, toate lucrurile astea costă, organizatorul trebuie să-și asume siguranța sportivilor", explică ea.