Articol de Ionuţ Coman - Publicat duminica, 18 iunie 2017 09:00
Plecaţi să cucerească cei mai înalţi munţi de pe fiecare continent al lumii, în cadrul proiectului "Seven summits", cei trei constănţeni, Nicu Rotaru, Mihai Nenciu şi Bogdan Ofiţeru, şi-au făcut "încălzirea" cu o expediţie în tabăra de bază de pe Everest.
Fără experienţă în alpinismul la altitudini de acest gen, foştii sportivi şi-au luat inima în dinţi şi au pornit în necunoscut. Primul examen nu a fost escaldarea munţilor, ci drumul spre Nepal.
"Aeroportul din Lukla este considerat cel mai periculos din lume. Este situat la aproape 3.000 de metri altitudine, pista este doar o limbă de pământ mărginită de o prăpăstie, iar în celălalt capăt se află muntele. Pista are o inclinatie de aproape 15 la sută, este extrem de scurtă, iar aeroportul nu are absolut nicio facilitate modernă, gen sistem de balizaj, semnalizare sau radar meteo. Are o faimă negativă şi am trăit-o pe pielea noastră. Cu o zi înainte să ajungem, un avion de mici dimensiuni s-a prăbuşit la aterizare şi pilotul a murit. Am avut emoţii şi la dus, şi la întors, când am fost blocaţi vreo trei zile din cauza condiţiilor meteo. Dacă aeroportul ar fi rămas închis în continuare, nu ne-ar mai fi rămas decât varianta de merge prin munţi, încă 5-6 zile până la cea mai apropiată şosea", povesteşte Mihai.
Pe urmele lui Edmund Hillary
Scăpaţi de pericolul unui accident aviatic, cei trei s-au îndreptat către tabăra de bază, aflată la 5.300 de metri deasupra nivelul mării. Au mers pe drumul parcurs în 1953 de neozeelandezul Edmund Hillary, primul om care a cucerit Everestul. Cele peste decenii trecute de atunci şi-a pus însă amprenta asupra zonei, care s-a dezvoltat foarte mult, dar a păstrat atmosfera mistică a celui mai înalt munte al lumii, Chomolungma, aşa cum îi spun nepalezii.
"Tradiţiile şi obiceiurile ancestrale au rămas. Şerpasii, care sunt descendenţi ai tibetanilor, cultivă pământul în limita suprafeţelor accesibile, cresc iaci, de la care obţin lapte, carne, lână şi chiar balegă, pe care o folosesc drept combustibil, neavând alta sursă de încălzire. Sunt oameni simpli, prietenoşi, modeşti şi cu o rezistenţă ieşită din comun. Pot căra în spate greutăţi de până la 80 de kilograme, timp de zile întregi. De altfel, majoritatea expediţiilor din Himalaya se bazează pe ajutorul lor", spune Mihai, care a revenit în Nepal, unde a mai fost în urmă cu trei ani.
Peste 200 de kilometri pe munte
Chiar dacă au mers în plin sezon musonic, cei trei au avut noroc, iar vremea i-a ajutat, prinzând multe zile însorite. În cele două săptămâni petrecute pe munte, au parcurs peste 200 de kilometri, au urcat pe trei vârfuri, Kala Pattar (5.640m),Chukkung Ri (5.550m) şi Nangkar Tshang (5.616m), şi au traversat cele mai importante şi dificile trecători din Himalaya, Kongma La (5.535m), Cho La (5.400m) şi Renjo La (5.388m). "Am stat 11 zile la o altitudine de cel puţin 5.300 de metri. Traseul nostru a presupus mai multe zile de aclimatizare, pentru a preveni răul de altitudine, o afecţiune medicală care poate fi fatală, cantitatea de oxigen pe care o primeşte organismul fiind la jumătate faţă de cea normală. Orice persoană care urcă la o astfel de altitudine, prezintă un risc de a dezvolta rău de altitudine sau chiar mai grav, edem cerebral sau pulmonar. Nu contează vârsta, antecedente medicale, nivelul de pregătire fizică sau experienţele anterioare la altitudine. Nu este suficient să ajungi pe vârf, ci trebuie să cobori în siguranţă. Viaţa şi integritatea noastră fizică vor fi primordiale întotdeauna şi nu vom lăsa niciun moment orgoliul sau deciziile iraţionale să ne conducă. Din fericire, nu a fost şi cazul nostru, iar toată expediţia a decurs fără nicio problema medicală", explică Mihai. "Experienţa trăită a fost unică. Nu am mai văzut niciodată un asemenea relief diversificat, mai ales că la peste 5.000 de metri vegetaţia lipsea cu desăvârşire", îl completează Bogdan.
Scăldat la peste 5.000 de metri
Efortul şi condiţiile grele şi-a pus amprenta asupra stării fizice a celor trei temerari. Fiecare dintre ei a slăbit aproape 10 kilograme. "Am făcut un efort fizic foarte mare, am dormit puţin şi prost şi nu am avut posibilitatea sa ne alimentăm corespunzător. Fructele şi legumele ne-au lipsit cel mai mult pe parcursul acestei expediţii, avînd în vedere faptul că am fost nevoiţi să mâncăm mai mult mâncare conservată. La altitudinea de 5.120 de metri, am găsit un lac glaciar şi, chiar dacă afară era foarte frig şi bătea vântul, nu am rezistat tentaţiei de a face toţi o baie în lac. A fost prima şi singura noastră baie în cele 16 zile de expediţie", dezvăluie Mihai. "Aportul de calorii a fost la limita supravieţuirii, deşteptarea era pe la ora 3 dimineaţa şi parcurgeam minim 10 ore pe zi. Infuzia de testosteron venea de la uriaşii de peste 8000 de metri, despre care doar auzisem doar poveşti, iar acum ne flancau mereu provocator", adaugă Nicu Rotaru. Greutăţile nu i-au speriat, ba chiar i-au întărit pentru următoarele provocări. "Nu cred că trăim periculos, mi se pare o formulare neadecvată. Nu iubim pericolul, ci iubim viaţa! Există un anumit grad de pericol atunci când urci la altitudini mari prin munti, dar riscurile sunt mult mai mici decât pe şoselele din Romania, în timp ce satisfacţia este uriaşă", mărturisesc cei trei.
Drum deschis spre Elbrus
În luna august, cei trei au drept ţintă escaladarea celui mai înalt munte din Europa, Elbrus, care se află în Rusia şi măsoară 5.642 de metri. Este primul pas din proiectul "Seven Summits", care mai cuprinde cucerirea vârfurilor Kilimanjaro (5.895m, Tanzania, Africa), Aconcagua (6.962m, Argentina, America de Sud), Denali (6.190m, SUA, America de Nord), Vison (4.892m, Antartica), Kosciuszko (2.228m, Australia) şi "acoperişul lumii", Everest (8.848m, Nepal, Asia). "Suntem conştienţi că va fi dificil şi proiectul se va întinde pe mai mulţi ani, dar avem încredere că îl putem duce la bun sfârşit. Ne dorim şi sperăm să fim prima echipa din România care reuşeşte acest lucru", mărturiseşte Mihai.
Fotbal cu călugării
La altitudinea de 3.880 de metri, constănţenii au poposit la mânăstirea Tengboche, iar într-o după-amiaza s-au întâlnit cu trei călugări budişti, care i-au invitat să joace o miuţă. "Nu am stat pe gânduri, ne-am aruncat rucsacele şi am încins un fotbal. Nici nu puteam să alergăm din cauza altitudinii, iar fiecare încercare de sprint era urmată de o senzaţie de sufocare. La final, am făcut poze, apoi am mers în mănăstire, la slujbă", spune Mihai.
Skanderberg cu "uriaşul"
Nepalezii au fost fascinaţi de statura lui Nicu Rotaru, fost campion balcanic de culturism. Câţiva dintre ei s-au încumetat să-şi încerca forţele la skanderberg cu "uriaşul" de 43 de ani, dar nu au nicio şansă. "Nepalul este o ţară extraordinară, cu niste oameni fabuloşi. Sunt însă mici de statură şi nu au acces la o alimentaţie adecvată, astfel că erau absolut fascinaţi de Nicu Rotaru şi de dezvoltarea sa musculară. Toţi voiau să facă poze cu el şi erau încântaţi de dimensiunile braţelor sale", explică râzând Mihai. "După ce i-am bătut la fotbal, au vrut să-şi revanşa. Nu le-a ieşit", glumeşte Nicu.
Mamaia, promovată în Himalaya
Desemnaţi ambasadori ai staţiunii Mamaia, cei trei au dus steagul celui mai căutat loc de distracţie de pe litoral românesc pe toate vârfurile cucerite. Ba chiar i-au convins pe shamanii din capitala Nepalului, Kathmandu, să facă o poză unică. "Am primit binecuvântarea oamenilor sfinţi înainte să plecăm în aventura din Himalaya", explică Mihai.
"Himalaya este locul unde poţi sa atingi efectiv norii cu mâna şi unde ai senzaţia că exista mai mult cer decât pământ.
Dacă Everestul impresionează prin maiestuozitatea sa, vârful Ama Dablam este fascinant. Nu degeaba i se spune perla Himalayei pentru frumuseţea sa"
Mihai Nenciu"Sunt o fire mai agitată şi dornică de aventură, dar am avut noroc cu prietenii mei, care m-au temperat. Pot să spun că mi-au salvat viaţa pe parcursul expediţiei"
Bogdan Ofiţeru"A meritat tot efortul, ne-am îndeplinit visul şi am bifat o primă provocare"
Nicu Rotaru
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
