SPECIAL După Jocurile Olimpice, PRĂBUȘIREA! » De ce cad în depresii crunte înotătorii: „În avion, mă întrebam: de ce sunt terminat?!”

• Pe 10 octombrie a fost Ziua Internațională a sănătății mintale, o problemă cu care se confruntă mulți sportivi. GSP.ro vă prezintă câteva mărturii din înot, un sport în care sportivii au vorbit despre experiențele lor.

După fiecare ediție de Jocuri Olimpice, cred că am căzut într-o stare majoră de depresie. Cea mai mare cădere a avut loc după Londra. Nu am mai vrut să fiu în acest sport... Nu voiam să mai fiu în viață
- Michael Phelps, cel mai medaliat sportiv din istoria Jocurilor Olimpice

Ochelarii mi s-au umplut de lacrimi. Plângeam în timp ce înotam și nu puteam recunoaște situația în care sunt. Mi-am pierdut orice simț al direcției și al scopului
- Adam Peaty, triplu campion olimpic

Mă întrebam încontinuu ce se întâmplă cu mine. Eram la fel de confuz ca toată lumea. Aveam nevoie să plec și să merg acasă. Eram terminat complet. În momentul acela, aș fi vrut să existe un motiv mai palpabil de genul: Caeleb și-a rupt un picior. Dar eram complet amorțit. Nu știam cum să explic ce s-a întâmplat
- Caeleb Dressel, 9 titluri olimpice

Obișnuiam să mă tem să vorbesc despre asta, pentru că îmi era teamă să nu fiu percepută ca slabă sau distrusă, oamenii judecându-ne rapid
- Regan Smith, dublă campioană olimpică

A trebuit să mă îndepărtez de bazin de mai multe ori pentru că aveam probleme de sănătate mintală și nu e ușor deloc să faci acest lucru, mai ales pentru bărbați. Dar am reușit să ies în față și să spun: asta simt cu adevărat, aceasta este presiunea pe care ne-o pune acest sport
– Kyle Chalmers, campion olimpic

Performanță e solitară, iar eu am suferit. Am fost diagnosticat cu depresie clinică și cronică și tulburare de anxietate. Este un efect al carierei pe care am avut-o
- Robert Glință, primul campion european al României

Sunt câteva mărturii despre momentele cele mai delicate din viața unor înotători de top, atunci când mintea cedează.

„La nivel de performanță, viața de sportiv înseamnă adesea să faci numeroase sacrificii în vederea îmbunătățirii performanței. În acest sens, mulți sportivi de top suportă regimuri de antrenament riguroase și intense, urmează diete stricte pentru a maximiza energia și performanța”, se arată în cartea „Psihologia sportului și a exercițiului fizic”.

Un alt lucru subliniat în același volum este: „Se așteaptă ca sportivii care fac performanță să fie modele de urmat și se confruntă adesea cu un control mediatic intens asupra vieții lor profesionale și personale. Într-adevăr, sportivii se întâlnesc cu o varietate de factori de stres legați de activitatea pe care o practică, unii care includ suprasolicitarea, accidentările, dificultățile de performanță, perioadele de tranziție în carieră și așteptările ridicate ale altora. Ca urmare, sportivii de elită sunt vulnerabili la experimentarea rezultatelor psihologice negative, cum ar fi epuizarea, anxietatea și depresia”.

După Jocurile Olimpice de la Paris, într-un interviu, David Popovici a atras atenția și el asupra acestui aspect important al sportului care se numește sănătate mintală. „Trebuie să ai grijă de sănătatea mintală. De fiecare dată când simți că ai nevoie de o pauză, trebuie să îți iei o mică pauză. N-o să pierzi nimic dacă îți iei o pauză când ai nevoie de ea”, a spus campionul olimpic la 200 metri liber, care urmează să reia antrenamentele în această lună.

Organizația Mondială a Sănătății descrie sănătatea mintală ca fiind: „O stare de bine în care fiecare persoană își realizează propriul potențial, poate face față tensiunilor normale ale vieții, poate lucra cu folos și productiv și este capabilă să contribuie la rândul ei la dezvoltarea comunității din care face parte“.

„Respirații eronate sau o întoarcere mai puțin bună, orice ar fi, o singură greșeală și nu mai ai nimic”

Chiar dacă toți sportivii de performanță pot avea astfel de probleme, în ultima perioadă tot mai mulți înotători au vorbit despre episoadele prin care au trecut. Poate pentru că practică unul dintre cele mai singuratice sporturi, sunt ore bune în care urmăresc o linie neagră și fac ture interminabile, mișcări de rutină mai ales în perioada în care acumulează volum.

„Presiunea este incredibilă. Nu este ca la un meci de baschet, unde ai timp să te încălzești sau dacă ratezi o aruncare, o ai pe următoarea. Înotul? Ratezi startul, ai o ieșire greșită din apă, câteva respirații eronate sau o întoarcere mai puțin bună, orice ar fi, o singură greșeală și nu mai ai nimic! Trebuie să fii la nivelul acesta de perfecțiune și asta te poate afecta. Aceasta este starea de concentrare care poate adăuga o mulțime de presiune”, a spus Matt Grevers, cvadruplu campion olimpic în probele de ștafetă, pentru The Guardian.

„Există atât de multă presiune într-un singur moment, întreaga ta viață se reduce la un moment care poate dura 20 sau 40 de secunde. Cât de nebunesc este asta? Nu mi-aș fi spus asta în timpul concursului, dar după concurs, privind în urmă, vreau să spun că este terifiant”, a subliniat și Caeleb Dressel.

Matt Grevers a rezumat cât de singur te poți simți în acest sport:

„Trebuie să fii împăcat cu propria ta minte. Dacă ai demoni interiori, probabil că înotul nu este sportul potrivit pentru tine. Ai mult timp să te gândești la lucruri. Evident, te gândești la stilul tău de înot și asta îți ocupă o mare parte din procesarea mintală, dar ai mult timp să te gândești la viață și la ceea ce faci afară. Înotătorii trebuie să aibă o relație bună cu ei înșiși, cred, pentru a avea performanțe bune. Nu prea ai ocazia să discuți despre lucruri sau să îți distragi atenția vorbind cu alții. Chiar și în camera de pregătire este de obicei liniște, așa că nici înainte de cursă nu vorbești cu cineva”.

Căderile de după o competiție importantă precum Jocurile Olimpice

Problemele de sănătate mintală pot apărea în orice moment al carierei unui înotător, cele mai multe cazuri venind după competiții majore, cum sunt Jocurile Olimpice. Psihologul sportiv Kristin Keim a spus pentru ESPN că, din experiența sa, învingătorii și învinșii sunt „toți la fel o săptămână mai târziu după Jocurile Olimpice. ... Endorfinele și dopamina lor se prăbușesc”.

„Este o prăpastie uriașă la sfârșitul unei competiții atât de mari”, a confirmat și Tyler Clary, campion olimpic în 2012 la 200 m spate, despre propria sa cădere de după Jocuri. „Ai fiori reci, pentru că te gândești: «La naiba, acest lucru nu se va întâmpla pentru încă patru ani!»”.

De curând, într-un interviu pentru Corriere della Sera, Thomas Ceccon, campion olimpic la Paris în proba de 100 metri spate, a vorbit despre senzația de gol pe care a simțit-o după ce a concurat în capitala Franței. „Cu cât câștigi mai mult, cu atât urci mai mult; dar cu atât mai mult cobori și tu. Mă lupt să iau viața de la capăt”, a subliniat el.

„Eram complet amorțit și trebuia să ajung acasă”

Pentru Caeleb Dressel, câștigător a nouă medalii olimpice, căderea a venit la un an după Jocurile Olimpice de la Tokyo, atunci când a simțit nevoia să plece din mijlocul Campionatelor Mondiale de la Budapesta 2022.

„În avionul de întoarcere de la Budapesta mă întrebam încontinuu ce se se întâmplă cu mine. Eram la fel de confuz ca toată lumea. Aveam nevoie să plec și să merg acasă. Eram terminat complet. În momentul acela aș fi vrut să existe un motiv mai palpabil de genul: Caeleb și-a rupt un picior. Dar eram complet amorțit și trebuia să ajung acasă. Abia după două săptămâni am putut să vorbesc cu cineva din cercul meu de înotători și prieteni. Nu știam cum să explic ce s-a întâmplat", a spus Dressel.

Americanul în vârstă de 28 de ani a trecut printr-o perioadă lungă de recuperare, reușind să participe la Jocurile Olimpice de la Paris.

La fel s-a întâmplat și cu Kristof Milak, care a revenit la Paris, după o perioadă în care nu a mai vrut să se apropie de apă. El este dublu campion olimpic la 100 m fluture (2024) și 200 m fluture (2020). „Nu am starea psihică și nici fizică să concurez împotriva celor mai buni", spunea el atunci când a intrat în pauză.

Robert Glință: „Nevoile mele profunde erau aruncate la gunoi”

Pentru Robert Glință a fost o acumulare de factori, de la un sindrom de supraantrenament la o experiență neplăcută într-o universitate din SUA, natura sportului său și a carierei sale.

„Lumea nu prea înțelege cu ce mă confrunt, iar susținerea nu există decât atunci când aduci anumite performanțe. A existat acest conflict interior în mine, care se întâlnește la mai mulți sportivi. Dar cine ține cont de mine sau de lume? Pentru că am iubit sportul, am iubit performanța, mi-a plăcut să urc pe podium, să aduc performanțe, nu neapărat pentru mine, ci pentru lume, să promovez sportul, însă nevoile interioare profunde erau cumva la coadă, aruncate la gunoi”, a spus Robert Glință, primul campion european al României la înot, în cadrul unui dialog în cadrul Sports Festival.

Accidentarea din octombrie 2022, la gleznă, a avut și ea un rol important în decizia lui Glință să se retragă în ianuarie 2023, la doar 24 de ani.

„Acel moment m-a făcut să realizez că eu pot să-mi dau toată viața sportului de performanță și să nu fie suficient pentru lume. Atunci a fost momentul în care am luat decizia să mă ocup de mine și să mă opresc”, discursul în fața publicului de la Sports Festival a fost una dintre puținele ocazii în care Robert a spus că a fost diagnosticat cu depresie clinică și cronică și cu tulburare de anxietate.

Chad le Clos, campion olimpic în 2012 la 200 m fluture, când l-a învins pe Michael Phelps, s-a confruntat cu probleme de sănătate mintală în 2021, înainte de Jocurile Olimpice, după un incident despre care nu a vrut să vorbească, spunând doar că a fost mai rău „decât faptul că părinții mei au avut cancer”.

A detaliat însă pentru olympics.com că „nu dormisem cum trebuie de șase-șapte luni, pentru că era mereu în mintea mea, indiferent cât de mult mă antrenam. A trebuit să fac o față curajoasă pentru Tokyo. Am știut că există o problemă când am intrat în bazin pentru o finală olimpică și am fost atât de amorțit de la ultimele șapte luni că nu am putut simți cu adevărat nicio emoție. Era aproape ca și cum m-ai putea tăia și nu aș simți”.

„Ca sud-africani, nu obișnuim să vorbim despre sentimentele noastre. Nu vorbim despre nimic care să aibă legătură cu a nu fi un tip dur. Dacă ai probleme, îți sufleci mânecile și chiar dacă te rănești, dai cu pământ peste răni și mergi înainte. Aceasta este mentalitatea. E una greușită pentru că societetea de astăzi are alte obstacole de depășit, cum ar fi social media, care nu exista acum 20-25 de ani”, a subliniat Le Clos.

A sperat că problemele vor trece dacă va continua să concureze, dar la un moment „eram în duș și mi-am zis că dacă aș muri nu ar fi cel mai rău lucru”. A căutat ajutor de specialitate, apoi a continuat să se pregătească, ajungând să participe și la Paris.

Kyle Chalmers, campion olimpic la 100 m liber în 2016 și medaliat cu argint la Paris, și Adam Peaty, campion olimpic în 2016 și 2020 la 100 m bras și medaliat cu argint la Paris, au dezvoltat o prietenie după ce au vorbit despre problemele de sănătate mintală prin care au trecut.

„Adam e unul dintre prietenii mei, cu care am împărtășit clipe de succes, dar și unele grele, faptul că am putut vorbi despre aceste probleme de sănătate mintală a fost bun pentru el, dar și pentru mine. La finalul zilei suntem toți oameni, ne confruntăm cu aceleași probleme pe care le au și ceilalți", a spus australianul. Chalmers și-a găsit liniștea lucrând pe un șantier, în timp ce Peaty a descoperit calea spre credință.

Chiar dacă în trecut nu se vorbea despre aceste lucruri, faptul că Michael Phelps și Ian Thorpe, două dintre vedetele acestui sport, au ridicat cortina de pe problemele prin care au trecut i-a încurajat și pe alții să se destăinuie, iar mărturiile sunt tot mai multe. Sănătatea mintală nu mai e un tabu, cel puțin nu în înot. Și poate că vor mai urma și alte voci, la fel de curajoase și de tulburătoare.

Sănătatea mintală joacă un rol important în viața de zi cu zi, a avut un impact major în cariera mea și știu că există mulți care încă suferă în tăcere. Așa că dacă pot face ca această stigmă să dispară și să deschid anumite uși pentru ca generațiile următoare să poată vorbi deschis, atunci mi-am făcut treaba în acest sport
- Kyle Chalmers, campion olimpic la 100 m liber

Cred că trebuie să începem să acordăm importanță încrederii în sine, gândirii pozitive și, cel mai important, perspectivei pentru sportivii care simt atât de multă presiune, astfel încât să înțeleagă că valoarea lor nu este plasată intrinsec într-o o medalie sau un timp, că sunt mult mai mult decât persoana care sunt atunci când concurează
- Missy Franklin, cvintuplă campioană olimpică

Izolarea care devine necesară pentru a crea un campion olimpic aproape că devine izolarea care îl ține separat și putrezind în acel loc întunecat
- Anthony Ervin, triplu campion olimpic

Trăim într-o lume foarte dureroasă, dar, în ceea ce privește experiența mea, această spirală de distrugere a venit pentru că înot de atât de mult timp și am realizat tot ce mi-am dorit. Am atins fiecare obiectiv, dar am vrut să fiu și mai sus. Așa că am început să beau. Încercam să beau suficient încât să fiu amorțit și apoi să mă trezesc a doua zi și să o iau de la capăt. Totul era incolor. Chiar dacă florile erau roșii, în creierul meu erau gri. Este greu de explicat, dar pentru că trupurile noastre ca olimpici sunt într-o uzură constantă, este ca și cum aș fi sub asediu tot timpul
- Adam Peaty, triplu campion olimpic

Pe vremea mea, în anii '80 și '90, nu prea vorbeai despre problemele de sănătate mintală, era un fel de tabu, sau dacă te confruntai cu depresia sau ceva de genul acesta, nu prea o recunoșteam pentru că nu se vorbea despre ea
- Dara Torres, cvadruplă campioană olimpică

Înotul este un sport complet individual, nu contează că ai 2,00 m sau 1,50 m, trebuie să te lupți cot la cot cu cei mai buni din lume. Aici intervine înțelegerea societății ce înseamnă să învingi un sportiv mare. Presiunea aceasta pe care un sportiv o simte din partea mass-media sau a societății este prea mare. Sportivul nu se mai simte susținut, se simte foarte stresat
- Robert Glință, primul campion european al României