Sabrera care iubește fotbalul » Povestea Biancăi Pascu, care a luat aurul la sabie, dar a jucat și în prima ligă feminină de fotbal!

Traversează cea mai bună perioadă a carierei sale. După medalia de bronz de la Europenele din 2017, Bianca a câștigat sâmbătă medalia de aur la etapa de Cupă Mondială de la Atena. Sportiva originară din Brașov are, pe lângă povestea de succes de pe planșă, o latură inedită, mai puțin cunoscută: fotbalul!

Fratele ei, Marius, în vâstă de 33 de ani, a fost junior la Tractorul Brașov, iar acum evoluează de mai bine de un deceniu în ligile inferioare din Italia, fiind cel care i-a transmis Biancăi microbul fotbalului, a doua mare dragoste a sportivei dinamoviste.

"Aveam vreo 9 ani și mă înghesuia și pe mine în microbuzul echipei lui. Era talentat, dădea multe goluri. Aveam împreună albume cu fotbaliști. Toți banii de buzunar îi dădeam pe abțibilduri pe care le lipeam cu grijă. Eram pasionată, iar Marius mi-a făcut un tricou pe care l-a vopsit singur cu «10 Zidane» pe spate. În acest spirit am copilărit", povestește sabrera, care la un moment dat a jucat și în prima ligă feminină de fotbal.

"Analizam cu sora mea meciurile din fața blocului"

Fratele ei vorbește la superlativ de Bianca. "A reușit să-și îndeplinească un vis. Să joace în prima ligă de fotbal. În copilărie era singurul sport pe care îl practicam. Fiind sora mai mică, era constrânsă să joace. Mai toate discuțiile noastre începeau cu analiza prestațiilor ei din fața blocului. I-a rămas pasiunea pentru fotbal. Sunt fericit pentru asta, dar mai fericit sunt când atenția ei se îndreaptă către ceea ce știe mai bine, asalturile pe planșă", spune Marius.

Campioana a mers să își urmărească fratele pe viu în Italia, la un meci al celor de la Eretum Monterotondo. "Când îl văd, am emoții mai mari decât atunci când concurez eu. Sunt mândră de el. E talentat, matur, inteligent, muncitor și familist. Avem o relație specială. Vorbim mereu, iar când e foarte ocupat o sun pe logodnica lui. Îmi pare rău că nu îi am mai aproape. Ei sunt în rugăciunile mele din fiecare seară și dimineață. Ne petrecem împreună sărbătorile și vacanțele, iar atunci când ne despărțim, o facem cu lacrimi în ochi", dezvăluie Bianca.

Povestea fratelui

Marius își amintește că a început târziu fotbalul, pe la 13-14 ani: "Părinții erau disperați de energia pe care o aveam. M-au dus la fotbal și le-am promis că o să îmi văd în continuare și de școală. Anii junioratului au fost frumoși. Îmi amintesc cu placere de duelurile cu FC Brașov". Colegii i-au zis "Rachetă", fiind un jucător de bandă foarte rapid, pe care nu prea îl putea prinde vreun fundaș. A plecat din România și-a ajuns în Italia.

O țară unde fotbalul nu e sport, e religie! De la un joc de distracție cu noii amici a ajuns la o echipă de amatori, în penultima ligă. Cu câteva goluri o obținut un contract la o echipă care se bătea la promovare pentru Serie D. A trecut pe rând pe la Nuova Curinga, Smabiase, Omega Bagaladi, Rocella, Nuova Gioese și San Cesareo, iar numeroasele goluri l-au transformat din "Rachetă" în "Bomber", renume pentru golgeteri în Peninsulă.

"Nu prea urmăresc fotbalul românesc, Bianca știe mai multe despre aspectul ăsta. Discutăm mai mult despre echipa mea, Eretum Monterotondo. Mă sună după fiecare meci. Ce este de remarcat, însă, de departe, proiectul lui Hagi la Viitorul"
Marius Pascu