Articol de Oana Duşmănescu - Publicat joi, 18 august 2011 00:00 / Actualizat miercuri, 17 august 2011 21:07
Azi, Jesse Owens nu e alb, negru, atlet, sportiv olimpic. Ci un simbol al curajului absolut în vremuri potrivnice.
Ziarele americane scriu, jumătate naiv, jumătate vinovat: "După 75 de ani, Jesse Owens este tot erou".
Da, cu menţiunea că la Jocurile Olimpice din 1936, cele ţinute la Berlin sub înaltul patronaj al lui Adolf Hitler, Jesse Owens nu a fost un erou pentru americani. Era la fel de negru în ochii lor precum era şi şi în cei ai naziştilor europeni. S-a întors acasă şi a fost tratat ca un cetăţean de mîna a doua.
Dar s-o luăm de la început.
Berlin 1936 trebuia să confirme convingerile extreme ale hitleriştilor şi să demonstreze că rasa albă este superioară la toate disciplinele sportive. Habar nu aveau Hitler şi ai săi că un tînăr de culoare de 22 de ani din Alabama - da, da, nepot de sclavi culegători de bumbac - venise în inima nazismului ca să declare, cu forţă şi naturaleţe în acelaşi timp, că sportul nu ţine cont de propagandă şi doctrină.
Chiar sub ochii încremeniţi ai lui Hitler şi ai ministrului său, Joseph Goebbels, americanul a rupt record după record, înmiind, probă cu probă, temerile, ura, invidia. Patru medalii olimpice de aur (100 metri, 200 metri, ştafeta 4x100 metri şi săritura în lungime), record neegalat decît de Carl Lewis, în 1984, la Los Angeles.
Lucrurile au curs firesc pentru supraomul Owens şi ofensator pentru asistenţa de pe stadionul berlinez. Prima a fost cursa de 100 de metri, pe 3 august. Jesse Owens a făcut record mondial. Cea mai însemnată victorie a venit poate a doua zi, cînd americanul a chemat la el aurul olimpic în proba de lungime, acolo unde marele învins a fost chiar un neamţ, Luz Long. Iar record olimpic, Owens devenind primul sportiv care a trecut de bariera celor 8 metri.
În următoarea zi, Owens spulbera recordul lumii la 200 de metri, iar ştafeta a fost un desert. Comentatorii vremii, care îl supranumiseră pe american "Antilopa de abanos", se întreceau în comparaţii şi licenţe plastice. "Ar putea să alerge pe ouă şi să nu le spargă, atît de uşor pare". Cu toate acestea, Owens a căpătat greutate de-abia după ce a ieşit de pe stadionul inamic.
O poveste din '36 spune că Hitler a plecat de pe arenă furios pe tînărul afro-american care i-a răsturnat lumea meschină. Doar ca să nu fie obligat să-l salute pe noul erou. Se spune că, în prima zi a întrecerilor, a strîns mîna tuturor sportivilor. Cînd reprezentanţii CIO i-au spus că ar trebui să-i salute pe toţi învingătorii la fel, Fuhrer-ul a preferat să nu mai salute pe nimeni. Jesse Owens nu s-a supărat.
În Europa, Owens era "omul care a înfrînt nazismul". El nu prea ştia ce e nazismul ăsta european, iar poveştile cu Hitler nu-l interesau cine ştie ce. El provenea de pe o planetă şi mai ciudată, numită America de Nord, unde lucrurile erau la fel de rele, privite din locul unui băiat care culesese bumbac, fusese lucrător la benzinărie, vînduse ziare. Din cauza sărăciei, fusese un copil rahitic, iar o banală pneumonie era să-l omoare. Aşa că nu pricepea cum ar putea Europa nazistă să-i facă mai rău. Le avea pe ale lui.
Doar că spera că acum, cu 4 titluri olimpice pentru SUA, ţara sa să-i arate un pic mai mult respect. Barierele rasiale din propria-i patrie stăteau încă în picioare, punînd obstacole ridicole în faţa celui mai bun atlet din toate timpurile. Obstacole umilitoare. Pentru America anilor '30, Jesse Owens nu exista.
"După ce am revenit de la Olimpiadă, am crezut că o să-mi găsesc o slujbă decentă, pentru că aveam familie şi trebuia s-o întreţin. Nimeni nu mi-a oferit aşa ceva. Aşa că am început să alerg împotriva cailor de curse ca să cîştig un ban", povestea Jesse Owens. "La întoarcere, toată lumea îmi spunea istoriile despre Hitler, cum mă dispreţuia el, Dar eu nici măcar la mine în ţară nu mă puteam aşeza în autobuz pe locurile din faţă, nici nu puteam trăi în ce cartier doream. Care e diferenţa?"
Nici măcar preşedintele Roosevelt nu a avut plăcerea de a-l primi la Casa Albă. L-a ignorat ca pe un cetăţean inferior. Cetăţeanul inferior cu picioare de diamant.
Nume sudist
Jesse Owens a mai avut 10 fraţi şi surori. De fapt, numele lui este James Cleveland Owens. Întrebat de învăţătoare cum îl cheamă, a răspuns "J.C", iar femeia a înţeles Jesse, din cauza accentului sudist. Şi Jesse a rămas. Ca student, era cel mai talentat la sport, dar era obligat să mănînce separat de lotul universităţii sale, doar în localurile pentru negri. Nu avea bursă, ci era silit să muncească pentru a rămîne în facultate.
Şirul lui Owens
Cea mai mare realizare a lui Owens a venit în decurs de doar 45 de minute, pe 25 mai 1935, la reuninea atletică de la Ann Arbor, unde a stabilit trei recorduri mondiale (săritura în lungime, 220 de iarzi şi 220 de iarzi garduri) şi a egalat un al patrulea (100 de iarzi). În 2005, comentatorul NBC sports Bob Costas şi Richard C. Crepeau, profesor de istorie a sportului, spuneau că ziua în care Owens a realizat aceste performanţe este cea mai impresionantă din 1850 încoace.
Adidas şi dispreţ
Chiar înainte de întrecerile de la Berlin, Owens a fost vizitat în satul olimpic de Adi Dassler, creatorul încălţărilor Adidas. El l-a convins pe viitorul campion să poarte aceşti pantofi în competiţie. Este prima sponsorizare pentru un atlet afro-american. Victoria de la lungime este descrisă în filmul Olympia, regizat de Leni Riefenstahl în 1938. Despre acest triumf, precum şi despre celelalte ale lui Owens, Hitler spunea: "Aceşti oameni au rădăcini primitive. Fizicul lor e mai puternic decît cel al albilor civilizaţi, de aceea ar trebui excluşi de la Jocurile viitoare".
Reabilitate tardiv
Owens a avut o curăţătorie de haine, care a dat faliment. În 1966, atletul a fost cercetat pentru evaziune fiscală. Guvernul l-a numit ambasador al bunăvoinţei. A călătorit în toată lumea şi a vorbit despre viaţa sa. După ce s-a retras, a crescut cai de curse. Fumător înrăit, a decedat la 66 de ani de cancer la plămîni. A fost însurat toată viaţa cu Minnie Ruth, iubita lui din liceu, şi au avut împreună trei fiice.
Cum vedea sportul
Owens a refuzat să susţină salutul Black Power, iniţiat de sprinterii de culoare Tommie Smith şi John Carlos la JO din 1968. "Pumnul negru este un simbol fără de semnificaţie. Cînd îl deschizi, nu rămîn decît degete, goale şi slabe. Singurul moment cînd pumnul negru are însemnătate e atunci cînd are bani înăuntru. Acolo e toată puterea", a spus atunci Jesse Owens. Tot el a încercat să-l convingă pe preşedintele Jimmy Carter să nu boicoteze Olimpiada de la Moscova, din 1980.
James Cleveland Owens
- 12 septembrie 1913 (Oakville, Alabama) - 31 martie 1980 (Tucson, Arizona)
- de patru ori medaliat cu aur olimpic la JO din 1936, Berlin
)
)
)
)
)
)
)
