FOTO Paris, orașul visurilor împlinite » Hunter Woodhall a devenit campion paralimpic după ce soția sa, Tara, cucerea aurul la Jocurile Olimpice în urmă cu o lună

Parisul este orașul bucuriei pentru familia Davis-Woodhall. Fotografia cu celebrarea victoriei Tarei la Jocurile Olimpice a fost una memorabilă, iar ea s-a refăcut pentru acum pentru succesul lui Hunter.

Acum o lună, americanca a alergat la soțul său, Hunter, aflat în tribune, imediat după ce a fost sigură de cucerirea medaliei de aur la săritura în lungime, cu o performanță de top de 7,10 m. S-a aruncat în brațele lui Hunter, iar acele instantanee sunt emblematice.

Vineri, a venit rândul lui Hunter să se arunce în brațele soției după victoria în proba de 400, clasa T62 (destinată celor care au dizabilități în partea inferioară a picioarelor și concurează cu proteze).

„Sunt atât de plin de emoții acum. Este incredibil! Am așteptat atât de mult și am trecut prin atât de mult stres și griji pentru a realiza acest lucru”, a spus Hunter. El mai avea în palmares un bronz cucerit la Tokyo în această probă, dar și un argint și un bronz de la Rio. „Aceasta este o lecție despre cum să țintești spre stele și să-ți pui obiective mari”, a întărit el.

„Vom purta aceste medalii de aur pentru tot restul vieții noastre”

Apoi a continuat: „Tara m-a învățat multe. Înainte de Jocurile Olimpice, ea scria în jurnalul ei: «Voi fi campioană olimpică, sunt puternică, sunt rapidă». Mi-am adus jurnalul cu mine și în ultimele zile am scris acolo «Voi fi campion paralimpic», iar acest lucru s-a adeverit”.

Vorbind după victoria lui Hunter, Tara a spus: „Am fost atât de emoționată, atât de entuziasmată - știind că era pregătit să alerge și cât de mult își dorea să câștige. Și acum a câștigat”.

+8 FOTO

„A fost un vis pentru noi să câștigăm amândoi aurul și acum am reușit. Vom purta aceste medalii de aur pentru tot restul vieții noastre”, a concluzionat ea.

Cum s-au cunoscut Tara și Hunter Woodhall?

Cei doi s-au cunoscut în 2017 într-o sală de atletism și în 2022 au devenit soț și soție. Au împreună un canal de YouTube, unde au povestit cum s-au întâlnit și unde împart cu fanii diverse momente din viața lor.

Cum s-au cunoscut? „El făcea încălzirea pentru proba de 400 de metri, eu pentru cea de garduri și l-am observat. În acel moment nu știam că nu are picioare pentru că purta pantaloni”, a povestit Tara.

”Și eu am observat-o pe și i-am spus prietenului meu că este fata cu care mă voi căsători”. A doua zi, Hunter a primit o îmbrățișare de la Tara după victoria sa de la 400 de metri. La premiere au schimbat câteva amabilități și, apoi, când au ajuns acasă au continuat legătura pe rețelele sociale de la distanță. După vreo șase luni au devenit un cuplu.

I-au fost amputate picioarele înainte de a împlini un an

Hunter s-a născut cu probleme la glezna dreaptă și cu o afecțiune numită hemimelie fibulară, care i-a afectat piciorul stâng. Chiar înainte să împlinească un an, i s-au amputat ambele picioare de la genunchi în jos.

Deși i-a schimbat viața, procedura i-a permis lui Woodhall să fie echipat cu picioare protetice, sfidându-i pe cei care spuneau că nu va putea merge niciodată.

Având în vedere că tatăl său era în Forțele Aeriene, Woodhall și cei doi frați mai mari ai săi au fost școlarizați acasă la început, dar părinții săi au subliniat întotdeauna importanța exercițiilor fizice.

Aceasta a însemnat că Woodhall și-a petrecut primii ani alergând după frații săi, încercând să practice diverse sporturi. A fost, după cum spune el, „un mediu grozav în care să fii crescut”.

Dar viața a devenit puțin mai dificilă când Woodhall s-a înscris în școala publică în clasa a cincea. Acolo și-a recunoscut cu adevărat diferențele și s-a confruntat inițial cu hărțuirea din partea altor copii.

În căutarea unui loc în care să se simtă confortabil, a găsit în cele din urmă atletismul. Spre deosebire de alte sporturi în care antrenorii aveau uneori emoții în a-l lăsa să joace, atletismul i-a permis lui Woodhall să se exprime.

„Eram doar eu împotriva cronometrului și am găsit pace în asta. Am găsit entuziasm în asta. Depinde doar de mine să devin din ce în ce mai bun”, a spus el, pentru CNN, recunoscând că a durat ceva timp până când talentul său a ieșit la iveală.

„M-am cam îndrăgostit de acest proces și mi-a luat ceva timp. Din clasa a șaptea până în al doilea an de liceu, nu am fost impresionant în niciun fel pe pistă. Dar toți acești ani de dedicare și mici schimbări, devenind un pic mai bun în fiecare an, s-au adunat cu siguranță. Asta m-a adus unde sunt acum”, a subliniat el pentru sursa citată. Campion paralimpic și soțul unei campioane olimpice.