Articol de Răzvan Luţac - Publicat miercuri, 15 mai 2013 00:00 / Actualizat miercuri, 15 mai 2013 01:03
Băiatul, aflat într-o stare vegetativă, nu scoate încă sunete, însă luptă incredibil împotriva stării de latenţă: cu ochii deschişi, asistat de kinetoterapeut şi familie, îşi ridică creştetul în timp ce execută exerciţiile fizice. Şansele de revenire totală sînt mari: "E cel mai puternic copil din lume. Avea muşchi de Popeye înainte de accident", îl descrie mama.
"Kinetoterapeutul nostru ne-a adus o specialistă. Avea un titlu complicat, greu de reţinut. Ne-a înmărmurit. «Doamnă, o să rămînă aşa. Nu mă acuzaţi, am vrut să fiu sinceră»". Mihaela Vrăjitoru e mama lui Mircea. Şi e încă afectată de moment.
"Se împlineau 6 luni de la accident. N-am închis un ochi în acea noapte. Copilul a fost în aceeaşi cameră. Ştiţi ce? Trăgeam cu ochiul. Nu dormea. Auzise toată discuţia". A doua zi, de dimineaţă, kinetoterapeutul a înmărmurit. "Mircică a reacţionat! A început să răspundă la refacere, să ridice capul din poziţia culcat". Ca înainte de Portimao, cînd era " Popeye" leit! "Cu el semăna! Ştiţi cum atrăgea fetele? Ridica tricoul şi le forma numărul de telefon pe «pătrăţele»!".
Motocicletele unite
Van-ul alb al familiei Vrăjitoru coteşte pe străzile neasfaltate din Prelungirea Ghencea. Conduce Tavi, tatăl. "Pe-aici «alerga» şi Mircică", spune clar, de sub ochii albaştri. Se opreşte în faţa unei vile cu etaj. În care, de la finalul anului trecut, juniorul familiei îşi petrece refacerea. Garajul e deschis, pe două motociclete e pusă o husă neagră. "Una e a lui Bogdan, celălalt fiu al meu. Acum e la antrenament". E singurul care lipseşte de la reuniunea din mansardă.
Refacere în familie
Dulapuri cu numărul de motocicletă, 26, "îi place, e suma cifrelor din data sa de naştere". O oglindă pe fundal, în care se reflectă întreaga scenă. Colţul cu trofee, patul şi o cască Arai. Nu cea de la accident, a fost confiscată de reprezentanţii circuitului portughez.
Un căţel zvăpăiat ni se gudură la picioare, miroase circumspect oaspeţii nepoftiţi. Într-un colţ, cu blîndeţe, mama Mihaela zîmbeşte cald. Sînt prezenţi şi doi bunici, fiecare cu fotoliul rezervat.
Programul lui "Ciucunel"
În mijloc, pe o masă specială, e Mircea. Arată mult mai bine decît în octombrie, la Timişoara. E puţin slăbit la picioare, dar figura e aproape neschimbată faţă de pozele dinainte de Portimao.
Întins pe spate, are mîinile împreunate cu ale kinetoterapeutului Radu. Exerciţiul ţine deja de o oră, "am obosit şi eu", spune bărbatul care îl ajută. Familia priveşte atent, soarbe fiecare centimetru iscat între masă şi spatele băiatului. Asistentul îl trage de mîini şi-l îndeamnă să ridice capul. "Hai, Mircică! Sus capul! Hai, Mircică, încă o dată! Înc-o dată şi plec".
Creştetul lăsat pe spate se ridică incredibil. Cu privirea fixă şi îndîrjire. E "abdomenul" special al lui Vrăjitoru. "Bine, moşule! Bravo, Ciucunel!", e încîntat tatăl. "Hai, mută capul la dreapta!", adaugă Radu. Mircea răspunde prompt. Mama izbucneşte în plîns.
Ieşirea de seară
"Mănîncă, bea, îl ducem la toaletă. Simţim cînd are nevoie de ceva. Kinetoterapeuţii vin o dată pe zi. Aşteptăm doar un sunet", spune Mihaela Vrăjitoru. E hotărîtă să scrie o carte. "Să ştie şi celelalte mame cum să reacţioneze", întăreşte femeia.
"Sîntem norocoşi că trăieşte", conchide Tavi. Cei trei se pregătesc de plimbarea de seară. "Îl punem pe locul din dreapta, în maşină, şi îl ducem în parcarea de la Hornbach. L-am dus şi la McDonald's. Se supără dacă rămîne acasă".
În Bucureşti începe o ploaie torenţială. "Nu contează. Ieşim oricum". Potopul se opreşte peste 10 minute. Mircea trebuie să-şi respecte programul.
234 de zile de la accident
Pe 26 septembrie 2012, în cursa SuperStock 600 de la Portimao, Portugalia, românul Mircea Vrăjitoru, pe atunci în vîrstă de 19 ani, a suferit o accidentare gravă. A căzut de pe motocicletă şi a fost atins în cască de un alt rutier. Transportat în România în octombrie, a ajuns acasă, la Bucureşti, în decembrie, într-o stare de latenţă.
"E pretenţios la mîncare. Îi plac ouăle cu brînză şi cele cu spanac. Avem ore la care îl ducem la toaletă, îi pun să asculte muzica lui favorită şi îi dau să se uite la DVD-uri cu cursele sale" (Octavian Vrăjitoru, tatăl lui Mircea)
"Băiatul care l-a atins la Portimao după ce a căzut n-a avut nici o vină. Dacă nu era accidentul, Mircea putea pleca la o echipă din Franţa" (Octavian Vrăjitoru, tatăl lui Mircea)
"Partea mai afectată din creier a fost cea stîngă. E cea legată de vorbire. La accident, s-au «rupt» nişte circuite, dar ele se refac şi totul va fi bine" (Mihaela Vrăjitoru, mama lui Mircea)
)
)
)
)
)
)
)
