La 23 de ani distanță, hunedoreanul a rămas activ în sportul de performanță și are un obiectiv îndrăzneț pentru sezonul 2020: să devină campion în cea de-a patra probă sportivă.

Mihai Leu, victorios prin decizie unanimă a arbitrilor

Duelul organizat de faimoasa organizație Universum în fața a peste 5.000 de spectatori a contat pentru centura WBO la categoria welter. Leu venea după 26 de victorii consecutive, în timp ce Samaniega avea 24 de victorii și un singur eșec.

Deși resimțea dureri la brațul stâng încă dinaintea confruntării de pe 22 februarie 1997, Leu a intrat hotărât în ring. În repriza a treia, a simțit că nu mai poate lovi cu stânga. „Parcă se blocase de-a dreptul. Tot o forțam, așa că am schimbat un pic tactica, însă totul a ieșit bine până la urmă”, a povestit Leu, diagnosticat cu ruptură la tendonul care ține bicepsul stâng.

La finalul celor 12 runde, toți cei trei arbitri-judecători l-au declarat învingător pe român, scor 117-110, 116-112 și 114-113. 

Mihai Leu: „Am aflat după trei săptămâni că aveam ruptură”

Euforia victoriei l-a făcut pe Leu să uite de problema medicală, iar în perioada imediat următoare a făcut turul României, fiind primit ca un erou mai ales acasă, la Hunedoara. „Am aflat după trei săptămâni că aveam ruptură. M-am operat de urgență, dar după numai vreo două luni am aflat că trebuie să îmi apăr titlul în fața campionului olimpic Michael Carruth, așa că nu am avut timp de recuperare completă”, își amintește legendarul campion.

Duelul cu irlandezul, de pe 20 septembrie 1997, a fost ultimul din cariera lui Mihai Leu. L-a învins la Aachen, tot în Germania, la decizie pe deținătorul aurului olimpic de la Barcelona, însă la aproape 6 luni distanță a trebuit să își anunțe retragerea.

„Am făcut imposibilul, am fost la tot felul de medici, însă mi s-a spus că nu mai am șanse. În 1998, am anunțat oficial că renunț la box”.

Ulterior, printre cei care au cucerit același titlu pe care l-a avut Leu în palmares s-au mai numărat Antonio Margarito, Miguel Cotto, Manny Pacquaio și Timothy Bradley jr.

Mihai Leu, campion național absolut la raliu în 2003

Mihai și-a găsit rapid o nouă pasiune din care și-a propus să facă performanță. Și a reușit: „Printr-o conjunctură, în același an, am ajuns să devin pilot în Campionatul Național de Raliuri și așa am putut să rămân angrenat în sport”.

Retras din boxul profesionist, Leu a început serios să participe la raliu și în 2003 devenea campion național absolut în această disciplină după ani în care acest sport era dominat de Titi Aur. Ulterior, a început să și organizeze evenimente de motorsport și în ultimul deceniu s-a concentrat pe promovarea etapelor de raliuri sau viteză în coastă.

În 2018, Mihai Leu și-a anunțat revenirea pe traseul de concurs și în 2019 a cucerit titlul de campion național de viteză în coastă la bordul unui Ferrari 458 Challenge.

Acum, la început de 2020, Leu a trasat un nou obiectiv îndrăzneț. Vrea să câștige titlul și în Campionatul Național de Super Rally, concept pe care el l-a înființat în 2018 și care atrage la start piloți de top din toate disciplinele motorsportului. În 2019, victoria finală i-a revenit lui Costel Cășuneanu. 

În acest an, Super Rally va avea 6 etape pe străzile din Galați, Mangalia, Târgu Mureș, Deva, Craiova și București. "Anul ăsta mă voi concentra mai mult pe super rally, îmi doresc chiar să câștig titlul anul acesta, deși voi avea o concurență foarte serioasă. Multe nume mari și-au anunțat deja prezența la start, așa că acest sezon se anunță unul spectaculos", a spus Leu.

Campionatul Național de Super Rally este o competiție organizată sub egida Federației Române de Automobilism Sportiv și care se desfășoară exclusiv pe traseu urban, în centrul orașelor importante. În fiecare an, finala sezonului de super rally s-a desfășurat în București.