Articol de Adrian Cochino (Libertatea) - Publicat luni, 29 august 2022 10:16 / Actualizat luni, 29 august 2022 10:32
Belgianul Remco Evenepoel s-a impus pe primele cățărări în fața rivalilor săi și conduce în clasamentul general. Întrebarea cea mai dificilă rămâne valabilă: va rezista la același nivel până la finalul competiției?
În debutul etapei a noua a Turului Spaniei, desfășurată duminică, majoritatea comentatorilor păreau convinși că tricoul roșu Remco Evenepoel (QuickStep-AlphaVinyl) nu este favorit pe ultima cățărare: micul monstru Les Praeres, cu 3,9 kilometri lungime și o pantă de peste 12%.
Și totuși, sfidând orice așteptare pe rampele inumane ale urcușului din Asturia, belgianul de 22 de ani le-a administrat principalilor săi rivali o bătaie memorabilă.
În vreme ce nu a câștigat etapa, el a pus totuși 34 de secunde în fața lui Juan Ayuso Pesquera (UAE TEam Emirates) și 44 de secunde în fața lui Enric Mas (Movistar Team) și a lui Carlos Rodriguez (Ineos Grenadiers). Mai rău a venit Primoz Roglic (Jumbo-Visma), la 52 de secunde.
Concluzia: după nouă etape, belgianul stă destul de confortabil pe primul loc al clasamentului general, cu peste un minut în fața lui Mas și aproape două în fața lui Roglic.
Suficient de bine pentru un om care, inițial, cel puțin la nivel declarativ, considera că o victorie în Vuelta ar reprezenta un rezultat bun.
Așteptări uriașe față de Remco Evenepoel
Așa de mult s-a vorbit despre Remco Evenepoel în ultimii ani, și așa de mari au fost așteptările, sau uneori - deziluziile, încât a fost ușor pentru mulți să uite că belgianul are doar 22 de ani, iar viitorul său sportiv este încă înainte.
De când a intrat în forță în plutonul profesionist în 2019, după victoriile incredibile de la Campionatele Mondiale și cele de Juniori desfășurate cu un an mai devreme, Evenepoel a promis multe.
Dar și mai multe au cerut de la el presa și opinia publică, care l-au botezat prompt „noul Eddy Merckx” și au așteptat să livreze imediat niște rezultate pe măsura poreclei.
Belgianul a câștigat o mulțime de curse - de la Clasica San Sebastian la diverse tururi de câteva zile - dar cel puțin până anul acesta nu reușise să convingă că este gata să se ridice la nivelul uriașului său compatriot. Cine ar putea de fapt?
Nu l-a ajutat absolut deloc accidentarea oribilă suferită în Il Lombardia, în vara lui 2020, când s-a izbit de parapetul de beton al unui pod și a căzut mai mulți metri în gol. Evenepoel a avut nevoie de luni întregi de recuperare.
Apoi, în singurul său mare tur, Giro de anul trecut, belgianul a abandonat în etapa a 18-a, după o accidentare suferită în ziua precedentă.
Evenepoel a mers rezonabil în primele etape, terminând alături de câștigătorul Egan Bernal pe cățărarea Ascoli Piceno, în etapa a 6-a și la doar 10 secunde în urma columbianului pe Campo Felice din etapa a 9-a.
Rezultatele l-au plasat pentru o vreme pe locul al doilea, până în etapa a 11-a însă, când a început în cele din urmă să alunece iremediabil în clasament.
A fost o dezamăgire, una care a dat apă la moară criticilor.
Giro d'Italia și apoi tensiunea din Belgia, după dezastrul de la Campionatele Mondiale de anul trecut, cu Wout van Aert, au părut să îl destabilizeze pe Evenepoel.
Mulți au considerat că ar fi trebuit să alerge pentru Van Aert, dar că a ales să încerce de unul singur să obțină victoria pe care așa de mulți belgieni o așteptau. Mulți l-au considerat arogant.
Noul Remco Evenepoel
Anul acesta a fost diferit. O iarnă de antrenamente, departe de lumina reflectoarelor, pare să fi produs o personalitate diferită a lui Evenepoel, una mai calmă și mai matură.
În primăvară, el a câștigat primul său Monument, Liège-Bastogne-Liège, după un atac pe cățărarea La Redoute și o cursă solitară care a salvat sezonul echipei belgiene. Evenepoel a plâns la final: victoria pare să fi fost un moment definitoriu pentru această perioadă a carierei sale.
Apoi, chiar înainte de Vuelta, el a obținut o nouă victorie clară din Clasica San Sebastian. Belgianul a plecat de unul singur în ultimii 44 de kilometri, pentru a termina cu două minute în fața celui de-al doilea clasat.
Înaintea Vueltei, în ciuda statutului său de favorit, suficienți comentatori au arătat cu degetul spre Giro de anul trecut pentru a explica de ce belgianul nu are o șansă reală nici acum.
„Nu are sens să-l comparăm Remco din Giro cu Remco care va alerga în curând în Vuelta”, a declarat însă patronul Quick-Step Patrick Lefevere pentru Het Nieuwsblad.
„A devenit un ciclist complet diferit”, a asigurat acesta.
Primele nouă etape ale competiției sugerează că este foarte posibil ca Lefevere să fi avut dreptate.
Evenepoel a fost la înălțime, asemenea echipei sale, nu și-a risipit energia și mai ales a sfidat așteptările pe cățărări abrupte - precum Les Praeres - în care favorit ar fi fost mai degrabă Roglic.
Cea mai importantă parte a Vueltei abia urmează
Dar greu abia urmează, iar observatorii așteaptă să vadă cum va rezista tânărul belgian tuturor zilelor de stres și dificultăți, în lupta cu rivalii săi mult mai experimentați.
Următorul test major va fi cel al contratimpului de 30 de kilometri de marți.
Parcursul plat, destul de potrivit pentru Evenepoel, va oferi o idee despre felul în care belgianul a reușit să se recupereze după primele nouă etape și mai ales după etapa dificilă de duminică, la finalul căreia arăta o față destul de obosită.
În orice caz, el are șansa de a pune și mai mult timp în fața lui Enric Mas, pentru a compensa orice eventuale pierderi de timp din a doua jumătate a Vueltei.
Cum se va comporta Roglic marți este încă neclar. Slovenul, triplu câștigător al Turului Spaniei, a intrat în Vuelta pe ultima sută de metri, încă incert după accidentarea din Turul Franței.
Când a câștigat etapa a patra, cu un sprint caracteristic pe scurta cățărare din final, a părut că reintră în rolul său obișnuit. Joi și duminică însă, Roglic și-a arătat limitele, așa cum a tot făcut-o de altfel anul acesta. Ceva lipsește.
După contratimp, săptămâna a doua de cursă aduce o serie de trei etape majore cu final în cățărare, care se vor dovedi probabil decisive pentru clasamentul general.
În afară de Mas, Rodriguez și Roglic, Evenepoel s-ar putea aștepta de la surprize din partea lui Juan Ayuso Pesquera. Tânărul rutier al UAE Team Emirates, aflat pe cinci în clasamentul general, a arătat că se poate cățăra foarte bine și oferă Spaniei speranțe pentru viitor.
Cățărarea de pe Peñas Blancas, din etapa a 12-a, este una lungă și dificilă - 19 kilometri cu 6,7%. Etapa a 14-a rezervă și ea la final o dificultate majoră - ascensiunea doi în unu pe Villares, de categoria a doua, și pe Sierra de la Pandera, de categoria întâi.
Cel mai important test va fi însă cel din etapa a 15-a, de duminică 4 septembrie: peste 4.000 de metri de urcare, cu un final nebun pe Hoya de la Mora, o cățărare de 19,3 kilometri, cu o pantă medie de 7,9%.
Nu doar că Hoya de la Mora vine după cele două etape menționate, dar ea îi duce pe cicliști la peste 2.000 de metri altitudine. Dacă Evenepoel rezistă aici, semnalul ar putea fi destul de clar.
Chiar și așa, a treia săptămână, deși una mai ușoară nu ar trebui ignorată.
Etapa a 18-a, cu cățărările ei consecutive pe Alto del Piornal, și circuitul exploziv din etapa a 19-a vor oferi cu siguranță noi oportunități pentru rivalii belgianului.
Pentru cei care vor mai rezista însă, cea mai importantă etapă din ultima săptămână este etapa 20, cu cinci cățărări și final pe Puerto de Cotos, o cățărare de 10,3 kilometri, cu pantă medie de 6,9%.
În 2015, în aceeași zonă muntoasă din apropiere de Madrid, pe final de competiție, Tom Dumoulin a pierdut tricoul roșu în favoarea lui Fabio Aru. Până în ultima zi nu există nicio posibilitatea de relaxare.
)
)
)
)
)
)
)
)
