Articol de Mitică Docan - Publicat duminica, 28 septembrie 2014 00:00 / Actualizat duminica, 28 septembrie 2014 20:00
Michał Kwiatkowski a devenit primul polonez din istorie care îmbracă tricoul curcubeu, distincţie destinată campionilor mondiali la ciclism. În vîrstă de 24 de ani, Kwiatkowski a obţinut cea mai mare victorie din scurta sa carieră
A fost un fel de atac al libertăţii. Cu 8 kilometri înainte de final, de pe vîrful plutonului, Kwiatkowski a plonjat ca-ntr-o vînătoare mongolă cu vulturi. Polonezul a prins cu repeziciune ultima evadare a zilei, o mişcare epuizată formată din 4 oameni, Michael Valgren Anderson (Danemarca), Cyril Gautier (Franţa), Alessandro De Marchi (Italia) şi Vasil Kiryienka (Belarus), le-a înfipt ciocul în spinări, după care i-a aruncat în spate pe ultima căţărare a zilei.
În ploaia rafinată dinspre Ponferrada, rutierul cu o dungă roşie pe piept a continuat cu o coborîre la limita nebuniei, bifînd o viteză ce a împins acul peste 80km/h, şi, în ciuda frondei favoriţilor, care au pornit alarma prea tîrziu, s-a ţinut drept pînă pe linia de sosire. "M-am simţit bine încă de la start, am văzut că ceilalţi ezită, aşa că am atacat eu", a declarat zîmbitor omul lui Omega Pharma-QuickStep la final.
În spatele său, Simon Gerrans, australianul mare favorit al zilei, şi spaniolul Alejandro Valverde, cel mai medaliat rutier din istoria Mondialelor, fără să obţină vreodată aur, au completat podiumul. Nici urmă de Fabian Cancellara, omul pentru care tricoul curcubeu se dovedeşte un fel fata morgana. Şi de această dată, elveţianul s-a sufocat în sînul grupului principal.
Oboseala a fost o reacţie firească, într-o cursă cu 14 ture de circuit în Ponferrada, nord-vestul Spaniei, însumînd 254 de kilometri. Repetitiv, două căţărări de calitate diferită, prima lungă, lată şi domoală, iar ultima abruptă şi nesuferită, au fost abordate de cei 203 ciclişti, printre care şi-au făcut loc şi tricolorii Andrei Nechita, Oleg Berdos şi Serghei Tvetcov.
A fost un profil croit după imaginaţia fiecăruia: pentru sprinterii capabili să supravieţuiască ascensiunilor medii, pentru crai de clasice sau rutieri de Mare Tur, care au maturitatea să gîndească ambuscade. Ploaia a adăugat puncte la capitolul nesiguranţă, după ce s-a întins pe asfalt la începutul şi la finalul cursei.
O evadare timpurie s-a limpezit şi i-a numărat pe Zydrunas Savickas (Lituania), Matija Kvasina (Croaţia), Carlos Quintero (Columbia) şi Oleksandr Polivoda (Ucraina), cei patru stabilind rapid o diferenţă de 15 minute. 100 de kilometri mai tîrziu, ecartul a început să scadă abrupt, sub impulsul polonezilor şi al italienilor, ambele echipe bubuind în faţa plutonului, cu 70 de kilometri înainte de final.
Dar dacă italienii aveau să îşi arate intenţiile pînă la final, polonezii lui Kwiatkowski au oferit una dintre imaginile zilei, atunci cînd au ales să abandoneze în bloc, doborîţi de goana pe care au dus-o pentru a ciopli din ecartul fruntaşilor. "Echipa mea a făcut lucruri incredibile astăzi".
Prin urmare, feţele lui De Marchi, Aru şi Visconti s-au schimbat la trenă de parcă Dumnezeu zapa în căutarea frecvenţei cîştigătoare, iar harţa a spulberat evadarea. S-a format o acţiune proaspătă. 11 ciclişti de eşalonul secund au zbughit-o şi au roit în faţa plutonului, cu germanul Tony Martin ca vîrf de lance, dar nu au acumulat mai mult de 50 de secunde.
Dintre ei, cu 30 km înainte de final, Valgren, Gautier, De Marchi şi Kiryienka au supravieţuit ca să joace rolul ultimilor evadaţi, înainte de atacul fulgerător al lui Kwiatkowski. Polonezul s-a folosit de cele două bronzuri pe care le-a bifat în acest an în curse precum Săgeata Valonă şi Liege-Bastogne-Liege, a pus 20 de secunde faţă de favoriţi şi nu s-a mai uitat în spate.
În ciuda invitaţiei deschise pe care cele 28 de căţătări înşiroite pe traseu au adresat-o plutonului, ceea ce trebuia să fie o petrecere cîmpenească s-a transformat într-un bal plictisitor, în care toată lumea a ocolit atacurile decisive. Paradoxal, italienii au fost singurii care au încercat să mişte lucrurile, însă nici Nibali, nici Aru şi nici ultimul prins, De Marchi, nu au avut forţa necesară să pună mîna pe o medalie.
Niciunul dintre români nu a terminat cursa.
Clasamentul final:
1 Michal Kwiatkowski (Polonia) 6:29:07
2 Simon Gerrans (Australia) 0:00:01
3 Alejandro Valverde Belmonte (Spania)
4 Matti Breschel (Danemarca)
5 Greg Van Avermaet (Belgia)
6 Tony Gallopin (Franţa)
7 Philippe Gilbert (Belgia) 0:00:04
8 Alexander Kristoff (Norvegia) 0:00:07
9 John Degenkolb (Germania)
10 Nacer Bouhanni (Franţa)
Michał Kwiatkowski a devenit primul polonez din istorie care îmbracă tricoul curcubeu, distincţie destinată campionilor mondiali la ciclism. În vîrstă de 24 de ani, Kwiatkowski a obţinut cea mai mare victorie din scurta sa carieră
A fost un fel de atac al libertăţii. Cu 8 kilometri înainte de final, de pe vîrful plutonului, Kwiatkowski a plonjat ca-ntr-o vînătoare mongolă cu vulturi. Polonezul a prins cu repeziciune ultima evadare a zilei, o mişcare epuizată formată din 4 oameni, Michael Valgren Anderson (Danemarca), Cyril Gautier (Franţa), Alessandro De Marchi (Italia) şi Vasil Kiryienka (Belarus), le-a înfipt ciocul în spinări, după care i-a aruncat în spate pe ultima căţărare a zilei.
În ploaia rafinată dinspre Ponferrada, rutierul cu o dungă roşie pe piept a continuat cu o coborîre la limita nebuniei, bifînd o viteză ce a împins acul peste 80km/h, şi, în ciuda frondei favoriţilor, care au pornit alarma prea tîrziu, s-a ţinut drept pînă pe linia de sosire. "M-am simţit bine încă de la start, am văzut că ceilalţi ezită, aşa că am atacat eu", a declarat zîmbitor omul lui Omega Pharma-QuickStep la final.
În spatele său, Simon Gerrans, australianul mare favorit al zilei, şi spaniolul Alejandro Valverde, cel mai medaliat rutier din istoria Mondialelor, fără să obţină vreodată aur, au completat podiumul. Nici urmă de Fabian Cancellara, omul pentru care tricoul curcubeu se dovedeşte un fel fata morgana. Şi de această dată, elveţianul s-a sufocat în sînul grupului principal.
Oboseala a fost o reacţie firească, într-o cursă cu 14 ture de circuit în Ponferrada, nord-vestul Spaniei, însumînd 254 de kilometri. Repetitiv, două căţărări de calitate diferită, prima lungă, lată şi domoală, iar ultima abruptă şi nesuferită, au fost abordate de cei 203 ciclişti, printre care şi-au făcut loc şi tricolorii Andrei Nechita, Oleg Berdos şi Serghei Tvetcov.
A fost un profil croit după imaginaţia fiecăruia: pentru sprinterii capabili să supravieţuiască ascensiunilor medii, pentru crai de clasice sau rutieri de Mare Tur, care au maturitatea să gîndească ambuscade. Ploaia a adăugat puncte la capitolul nesiguranţă, după ce s-a întins pe asfalt la începutul şi la finalul cursei.
O evadare timpurie s-a limpezit şi i-a numărat pe Zydrunas Savickas (Lituania), Matija Kvasina (Croaţia), Carlos Quintero (Columbia) şi Oleksandr Polivoda (Ucraina), cei patru stabilind rapid o diferenţă de 15 minute. 100 de kilometri mai tîrziu, ecartul a început să scadă abrupt, sub impulsul polonezilor şi al italienilor, ambele echipe bubuind în faţa plutonului, cu 70 de kilometri înainte de final.
Dar dacă italienii aveau să îşi arate intenţiile pînă la final, polonezii lui Kwiatkowski au oferit una dintre imaginile zilei, atunci cînd au ales să abandoneze în bloc, doborîţi de goana pe care au dus-o pentru a ciopli din ecartul fruntaşilor. "Echipa mea a făcut lucruri incredibile astăzi".
Prin urmare, feţele lui De Marchi, Aru şi Visconti s-au schimbat la trenă de parcă Dumnezeu zapa în căutarea frecvenţei cîştigătoare, iar harţa a spulberat evadarea. S-a format o acţiune proaspătă. 11 ciclişti de eşalonul secund au zbughit-o şi au roit în faţa plutonului, cu germanul Tony Martin ca vîrf de lance, dar nu au acumulat mai mult de 50 de secunde.
Dintre ei, cu 30 km înainte de final, Valgren, Gautier, De Marchi şi Kiryienka au supravieţuit ca să joace rolul ultimilor evadaţi, înainte de atacul fulgerător al lui Kwiatkowski. Polonezul s-a folosit de cele două bronzuri pe care le-a bifat în acest an în curse precum Săgeata Valonă şi Liege-Bastogne-Liege, a pus 20 de secunde faţă de favoriţi şi nu s-a mai uitat în spate.
În ciuda invitaţiei deschise pe care cele 28 de căţătări înşiroite pe traseu au adresat-o plutonului, ceea ce trebuia să fie o petrecere cîmpenească s-a transformat într-un bal plictisitor, în care toată lumea a ocolit atacurile decisive. Paradoxal, italienii au fost singurii care au încercat să mişte lucrurile, însă nici Nibali, nici Aru şi nici ultimul prins, De Marchi, nu au avut forţa necesară să pună mîna pe o medalie.
Niciunul dintre români nu a terminat cursa.
Clasamentul final:
1 Michal Kwiatkowski (Polonia) 6:29:07
2 Simon Gerrans (Australia) 0:00:01
3 Alejandro Valverde Belmonte (Spania)
4 Matti Breschel (Danemarca)
5 Greg Van Avermaet (Belgia)
6 Tony Gallopin (Franţa)
7 Philippe Gilbert (Belgia) 0:00:04
8 Alexander Kristoff (Norvegia) 0:00:07
9 John Degenkolb (Germania)
10 Nacer Bouhanni (Franţa)
)
)
)
)
)
)
)
)
