Articol de Mitică Docan - Publicat sambata, 17 martie 2012 00:00 / Actualizat sambata, 17 martie 2012 21:02
Australianul Simon Gerrans (GreenEdge) a cîştigat cea de-a 103-a ediţie din Milano-Sanremo, după ce a trecut la sprint de elveţianul Fabian Cancellara (RadioShack-Nissan) şi de italianul Vicenzo Nibali (Liquigas). Trofeul din La Classicissima rămîne la Antipozi pentru al doilea an consecutiv, după victoria lui Matthew Goss, din 2011. 7 ore fix a durat una dintre cele mai pasionante ediţii
Milano-Sanremo e o poveste despre speranţă. Despre ritmul vivace de izvor al primăverii, despre pomi înfloriţi şi vînt mediteranean uşor, despre vin lombard şi paste marubini sărate, despre acea musica mundana minunată, intonată iute de explozia colorată a razelor. La Primavera, "o cursă cu început, intrigă, final, ca o operă italiană", cum o descria Mark Cavendish, britanicul înfăşurat în curcubeu, o tăietură fină a nordului Peninsulei, chiar o sărbătoare de 300 de kilometri.
Operă: "De la Apenini la Sanremo"
Cea mai grea zi dedicată sprinterilor a fost divizată de Passo del Turchino, căţărare molcomă ce opreşte Apeninii nordici, menită să marcheze intrarea în Wonderland, la fix 144 kilometri de sosirea în Oraşul Florilor. La poalele coborîrii, în faţa cicliştilor care nu se satură cu apă şi vor să bea valurile s-au ridicat zimţii de pe Le Manie şi Mele-Cervo-Berta, pentru ca, imediat înainte de final, Cipressa şi Poggi, vîrfuri protejate de zeul Marte, să-şi reclame cutezătorii.
ACTUL I
Un dragon, un faun, un bour. În mitologia unei curse dominate de italieni, la 10 kilometri distanţă de startul dat sub ochii celebrului Castello Sforzesco, chinezul Cheng Ji (Project 1t4i), bascul Juan Jose Oroz (Euskaltel şi moldoveanul (!) Oleg Berdos (UtensilNord) s-au amestecat într-o evadare pestriţă, ce i-a conţinut şi pe Juan Pablo Suarez (Colombia-Coldeportes), Dmitriy Gruzdev (Astana), Angelo Pagani (Colnago-CSF), Vergard Stake Laengen (Type 1), Pierpaolo De Negri (Farnese Vini) şi Michael Mørkøv (Saxo Bank). Conduşi de Oroz, singurul ciclist din istorie care a terminat toate cele cinci curse-monument consecutiv, evadaţii au trecut de Passo del Turchino cu un avantaj de 13 minute, moment în care trena plutonului a prins nuanţa verde-fumurie a oamenilor de la Liquigas.
ACTUL II
Malaxat de gambele gărzilor pretoriene din grupul favoriţilor, avansul fugarilor a cedat allegretto lupta, s-a dizolvat în burniţa binevoitoare ce învingea falezele Liguriei şi s-a făcut praf cînd vîntul a început să sufle cu putere dinspre Le Manie. Australienii de la GreenEdge au ţopăit pînă în vîrful plutonului, elveţianul Fabian Cancellara (RadioShack-Nissan) şi-a ascuns umerii în răcoarea umbrelor din mijlocul grupului principal, Garmin i-a etalat pe Haussler şi Johan Vansummeren. Presiunea celor 19 ani de cînd Milano-Sanremo a fost cîştigată de un campion mondial a compactat cele cinci culori ale curcubeului lui Cavendish într-o singură dungă asistolică şi britanicul a pierdut orice şansă de victorie. Nibali şi Sagan au bătut tobele înspre vîrf pentru a-i aţîţa pe favoriţi şi ecartul perechii Eisel-Cavendish a galopat spre un minut. Efortul celor de la Omega-Pharma Lotto a adăugat cîteva lacrimi în maşina celor de la Sky, Sean Yates l-a înnobilat pe Edvald Boasson Hagen ca lider, dar a trimis încă doi locotenenţi lîngă britanic, iar carul italian de filmat s-a mutat definitiv pe prima porţiune a competiţiei.
ACTUL III
Zgomot puternic de talgere. Carlos Quintero (Colombia) s-a făcut ţăndări pe coborîre şi a fost retras de medici cu fractură de humerus. Arcuşurile celor de la BMC au iuţit ritmul spre exasperarea neînţelegătorului Gilbert, Omega a întins undiţa după ultimii evadaţi, iar Farnese a încercat să conducă primul Oscar (Gatto) italian în Sanremo. Marea Ligurică a spălat asfaltul de pe Capo Berta, iar favoriţii au tras adînc aer în piept pentru ultimul asalt de pe Cipressa şi Poggio. Johnny Hoogerland şi-a amintit că a supravieţuit unui atac pe patru roţi în Turul Franţei, a aprins fitilul pe Cipressa, a provocat căzătura lui Gilbert într-un dintre curbele sugrumate din ultimii 20 de kilometri, şi s-a aruncat în gol pe coborîre. Cancellara şi Nibali au încercat să fragmenteze grupul şi l-au prins prin ricoşeu pe olandez,. Tom Boonen l-a marcat pe "Spartacus" şi totul părea să se decidă pe Poggio.
ACTUL IV
În sunetul trompetelor ce cîntau sosirea în Oraşul Florilor, Hoogerland a aruncat din nou zarurile pe Poggio, dar nu a fost capabil să-şi onoreze vorbele şi a făcut schimb de roluri cu Simon Gerrans. Nibali l-a urmat ascultător pe australian, iar în spatele duetului s-a simţit imediat răsuflarea metalică a lui Fabian Cancellara. În faţa unui pluton catatonic, în care Peter Sagan a arătat de ce a cîştigat o singură cursă peste 250km în carieră şi că Boonen preferă hurducăiala pavatelor, cei trei au aranjat trei coloane vertebrale coliniare, au pîrjolit totul în urma lor şi au împins orice eventuală pretenţie la titlu la peste 10 secunde distanţă. Sub bannerul ce marca intrarea în ultimul kilometru, cu soarele setîndu-i propria umbră ca provocare, super-Fabian a încercat să ducă un ritm drăcesc. A împins vitreg în pedale, a căscat gura larg şi a eliberat mii de waţi în pulpele obosite, dar s-a oprit la marginea prăpastiei, acolo, între riftul ametiţor dintre cîştigător şi dublu-cîştigător, şi l-a lăsat pe Gerrans să facă saltul şi să îşi scrie numele pe cer.
Australianul Simon Gerrans (GreenEdge) a cîştigat cea de-a 103-a ediţie din Milano-Sanremo, după ce a trecut la sprint de elveţianul Fabian Cancellara (RadioShack-Nissan) şi de italianul Vicenzo Nibali ( Liquigas). Trofeul din La Classicissima rămîne la Antipozi pentru al doilea an consecutiv, după victoria lui Matthew Goss, din 2011. 7 ore fix a durat una dintre cele mai pasionante ediţii
Milano-Sanremo e o poveste despre speranţă. Despre ritmul vivace de izvor al primăverii, despre pomi înfloriţi şi vînt mediteranean uşor, despre vin lombard şi paste marubini sărate, despre acea musica mundana minunată, intonată iute de explozia colorată a razelor. La Primavera, "o cursă cu început, intrigă, final, ca o operă italiană", cum o descria Mark Cavendish, britanicul înfăşurat în curcubeu, o tăietură fină a nordului Peninsulei, chiar o sărbătoare de 300 de kilometri.
Operă: "De la Apenini la Sanremo"
Cea mai grea zi dedicată sprinterilor a fost divizată de Passo del Turchino, căţărare molcomă ce opreşte Apeninii nordici, menită să marcheze intrarea în Wonderland, la fix 144 kilometri de sosirea în Oraşul Florilor. La poalele coborîrii, în faţa cicliştilor care nu se satură cu apă şi vor să bea valurile s-au ridicat zimţii de pe Le Manie şi Mele-Cervo-Berta, pentru ca, imediat înainte de final, Cipressa şi Poggi, vîrfuri protejate de zeul Marte, să-şi reclame cutezătorii.
ACTUL I
Un dragon, un faun, un bour. În mitologia unei curse dominate de italieni, la 10 kilometri distanţă de startul dat sub ochii celebrului Castello Sforzesco, chinezul Cheng Ji (Project 1t4i), bascul Juan Jose Oroz (Euskaltel şi moldoveanul (!) Oleg Berdos (UtensilNord) s-au amestecat într-o evadare pestriţă, ce i-a conţinut şi pe Juan Pablo Suarez (Colombia-Coldeportes), Dmitriy Gruzdev (Astana), Angelo Pagani (Colnago-CSF), Vergard Stake Laengen (Type 1), Pierpaolo De Negri (Farnese Vini) şi Michael Mørkøv ( Saxo Bank). Conduşi de Oroz, singurul ciclist din istorie care a terminat toate cele cinci curse-monument consecutiv, evadaţii au trecut de Passo del Turchino cu un avantaj de 13 minute, moment în care trena plutonului a prins nuanţa verde-fumurie a oamenilor de la Liquigas.
ACTUL II
Malaxat de gambele gărzilor pretoriene din grupul favoriţilor, avansul fugarilor a cedat allegretto lupta, s-a dizolvat în burniţa binevoitoare ce învingea falezele Liguriei şi s-a făcut praf cînd vîntul a început să sufle cu putere dinspre Le Manie. Australienii de la GreenEdge au ţopăit pînă în vîrful plutonului, elveţianul Fabian Cancellara (RadioShack-Nissan) şi-a ascuns umerii în răcoarea umbrelor din mijlocul grupului principal, Garmin i-a etalat pe Haussler şi Johan Vansummeren. Presiunea celor 19 ani de cînd Milano-Sanremo a fost cîştigată de un campion mondial a compactat cele cinci culori ale curcubeului lui Cavendish într-o singură dungă asistolică şi britanicul a pierdut orice şansă de victorie. Nibali şi Sagan au bătut tobele înspre vîrf pentru a-i aţîţa pe favoriţi şi ecartul perechii Eisel-Cavendish a galopat spre un minut. Efortul celor de la Omega-Pharma Lotto a adăugat cîteva lacrimi în maşina celor de la Sky, Sean Yates l-a înnobilat pe Edvald Boasson Hagen ca lider, dar a trimis încă doi locotenenţi lîngă britanic, iar carul italian de filmat s-a mutat definitiv pe prima porţiune a competiţiei.
ACTUL III
Zgomot puternic de talgere. Carlos Quintero (Colombia) s-a făcut ţăndări pe coborîre şi a fost retras de medici cu fractură de humerus. Arcuşurile celor de la BMC au iuţit ritmul spre exasperarea neînţelegătorului Gilbert, Omega a întins undiţa după ultimii evadaţi, iar Farnese a încercat să conducă primul Oscar (Gatto) italian în Sanremo. Marea Ligurică a spălat asfaltul de pe Capo Berta, iar favoriţii au tras adînc aer în piept pentru ultimul asalt de pe Cipressa şi Poggio. Johnny Hoogerland şi-a amintit că a supravieţuit unui atac pe patru roţi în Turul Franţei, a aprins fitilul pe Cipressa, a provocat căzătura lui Gilbert într-un dintre curbele sugrumate din ultimii 20 de kilometri, şi s-a aruncat în gol pe coborîre. Cancellara şi Nibali au încercat să fragmenteze grupul şi l-au prins prin ricoşeu pe olandez,. Tom Boonen l-a marcat pe "Spartacus" şi totul părea să se decidă pe Poggio.
ACTUL IV
În sunetul trompetelor ce cîntau sosirea în Oraşul Florilor, Hoogerland a aruncat din nou zarurile pe Poggio, dar nu a fost capabil să-şi onoreze vorbele şi a făcut schimb de roluri cu Simon Gerrans. Nibali l-a urmat ascultător pe australian, iar în spatele duetului s-a simţit imediat răsuflarea metalică a lui Fabian Cancellara. În faţa unui pluton catatonic, în care Peter Sagan a arătat de ce a cîştigat o singură cursă peste 250km în carieră şi că Boonen preferă hurducăiala pavatelor, cei trei au aranjat trei coloane vertebrale coliniare, au pîrjolit totul în urma lor şi au împins orice eventuală pretenţie la titlu la peste 10 secunde distanţă. Sub bannerul ce marca intrarea în ultimul kilometru, cu soarele setîndu-i propria umbră ca provocare, super-Fabian a încercat să ducă un ritm drăcesc. A împins vitreg în pedale, a căscat gura larg şi a eliberat mii de waţi în pulpele obosite, dar s-a oprit la marginea prăpastiei, acolo, între riftul ametiţor dintre cîştigător şi dublu-cîştigător, şi l-a lăsat pe Gerrans să facă saltul şi să îşi scrie numele pe cer.
EPILOG
Cea mai mare victorie din cariera campionului Australiei a venit după fix şapte ore de competiţie. În vîrstă de 31 de ani, cu cîte o victorie de etapă în toate cele trei Mari Tururi, australianul a prins în pieptul echipei GreenEdge prima victorie solitară pe pămînt european. Şi restul au fost aplauze.
Clasament Milano-Sanremo:
1.Simon Gerrans (Aus) GreenEdge 6:59:24.
2.Fabian Cancellara (Swi) RadioShack-Nissan
3.Vincenzo Nibali (Ita) Liquigas-Cannondale
4.Peter Sagan (Svk) Liquigas-Cannondale
5.John Degenkolb (Ger) Project 1t4i
6.Filippo Pozzato (Ita) Farnese Vini
7.Oscar Freire Gomez (Spa) Katusha
8.Alessandro Ballan (Ita) BMC
9.Daniel Oss (Ita) Liquigas-Cannondale
10.Daniele Bennati (Ita) Radioshack-Nissan
)
)
)
)
)
)
)
