Doi ani de la dezastrul Lance Armstrong » Interviu EXCEPŢIONAL cu Radu Banciu şi Radu Naum: "Nu e nici o diferenţa între Armstrong, Messi sau Nadal!"

După ce Armstrong a mărturisit, Gazeta a purtat atunci un dialog cu cei care au stat umăr la umăr timp de şapte ani şi au comentat la Eurosport perioada în care texanul a dominat Turul Franţei şi a negat cu vehemenţă utilizarea oricăror substanţe interzise. Interviul a fost exclusiv în ediţia tipărită, dar merită să îl republicăm acum, odată cu aniversarea dezvăluirii „minciunii perfecte”. 

Dacă vreme de trei ani „au încercat să creadă într-o poveste frumoasă”, Radu Banciu (B1 TV) şi Radu Naum (DigiSport) au apelat la „băşcălie şi indiferenţă” pentru a explica performanţele copleşitoare ale americanului din ultimele patru ediţii, luptînd cu criticii şi armatele de fani ale colecţionarului de tricouri galbene.

Acum, odată ce conspiraţia a fost dezvăluită, cei doi comentatori s-au reunit pentru o oră de dialog şi năduf.

„O mărturie incompletă şi inutilă. Adevărul se dă cu linguriţa”

Cum vi s-a părut mărturisirea lui Armstrong?
Radu Banciu: Nu era necesară. Ştiam cu toţii dinainte ce se întîmplă, nu a fost niciun fel de şoc. A fost fabulos să vezi că lumea încă mai aşteaptă mărturisirea, deşi a fost doar o manevră avocăţească. Totul a fost o conjunctură. Ştiţi cum e, se gîndesc avocaţii, vin cu diferite strategii, apoi ajung la concluzia că poate ar fi mai bine să mărturisească, fiindcă cine ştie ce iese: se întoarce în sport, scapă de justiţie etc. A făcut asta tot din ticăloşie. Adevărul, într-o lume de ipocriţi cum e cea din care facem parte toţi, se dă cu linguriţa. În condiţiile în care ăia îi oferă mai multe, Armstrong probabil o să zică mai multe. Dar nu aveam nevoie să ne spună că s-a dopat, ştiam dinainte.

Radu Naum: În fond, nu am aflat multe lucruri noi. Mărturia lui nu a fost de ajuns, fiindcă nu am aflat nimic important despre ce s-a întîmplat acolo. E clar că au fost unele cîrdăşii. Care a fost mecanismul ca un sportiv, o echipă, un sport să ajungă o fraudă? Cum a fost posibil să nu vadă nimeni ceva ce era atît de evident?

„Nadal avea un braţ cît Popeye! Armstrong nu e cel mai mare impostor”

Care e diferenţa dintre el şi alţi campioni prinşi?
Radu Banciu: Sincer, cred că se face prea mult tam-tam. Armstrong a fost un campion cu o carismă superioară, dar nu e cel mai mare impostor din lume. Sînt convins că şi ceilalţi dinaintea lui s-au dopat la fel, începînd cu Anquetil şi terminînd cu Indurain, Jalabert sau Pantani. El era un personaj care mergea la Casa Albă, care se avea bine cu toată lumea, un om cunoscut pe ambele continente. Dar uitaţi-vă la Messi sau la titirezii ăia de la Barcelona. Totuşi, dacă Messi s-ar strînge cu Blatter, Johansson, Havelange şi ar zice: «Dom'le, fotbalul e o escrocherie, numai că nu puteam să îi dăm în cap fiindcă se uită prea multă lume», atunci Armstrong nu ar mai părea cel mai mare ticălos din lume. Sînt sigur că Lance putea ajunge preşedinte, nu în Statele Unite, dar într-o ţara mai de mîna a doua. El a fost doborît doar de propria legendă, nu fiindcă ar fi un trişor mai mare ca Messi sau Nadal. Nu e Nadal campion mai mare ca Armstrong, doar fiindcă ăsta din urmă a mărturisit. Aduceţi-vă aminte ce mînă stîngă avea Nadal, ziceai că-i Popeye, putea să şi-i tatueze pe Bluto, pe nevastă-sa şi pe el... Sau Thomas Muster. Ăla reuşea 50 de victorii consecutive pe zgură şi nimeni nu se întreba nimic. Care e diferenţa dintre Armstrong şi ăştia?

Radu Naum: Nu sînt de acord, e o diferenţă. Lance a modificat un sport, a avut puterea să dea o nouă dimensiune ciclismului de unul singur sau cu o organizaţie restrînsă. Ciclismul e un sport la care lucrurile au rămas în urmă faţă de fotbal, tenis sau alte sporturi, acolo unde sistemul are lucrurile mult mai bine închegate, astfel încît nu o să vedem niciodată falii de acest gen. În alte sporturi nu e posibilă o mărturisire ca a lui Lance Armstrong, să nu fim naivi. Alea sînt sporturi prea evoluate pentru ca cineva să le mai poată face ceva. Inteligenţa diabolică a lui Lance a fost că şi-a dat seama că are un sport care are un potenţial enorm, care a rămas în urmă din multe puncte de vedere şi căruia poate să îi dea o lovitură atît de tare încît să devină un campion legendar. Aici e diferenţa faţă de alte sporturi. Gîndiţi-vă că Messi se urcă pe spinarea multora pentru a ajunge unde este, el este evoluţia firească a unui fel de sport care a investit foarte mult în tot. Messi e prizonier într-un sistem care-l perfecţionează, îi umblă la şurubele, dar nu este un self-made, în timp ce Armstrong e mai mare ca sistemul.

Cînd v-aţi dat seama că e ceva în neregulă cu el?

Radu Naum: Prin 2001 ni s-a aprins becul. Am vrut să-l credem, fiindcă chiar era o poveste frumoasă. Chiar ne simţeam nemernici cînd ne puneam problema ca un om care supravieţuise cancerului să nu înveţe nimic din toată experienţa, să nu valorifice viaţa şi să bage substanţele alea în corp. Însă Lance a depăşit graniţele oricărui lucru verosimil!

Radu Banciu: Cred că Armstrong chiar a mizat cartea asta, că lumea va spune că nu e posibil să se dopeze. Noi am comentat ultimele patru ediţii fără să ne mai intereseze cursa, era prea limpede că totul e o farsă. Oricum, Armstrong a ştiut clar ce face. În mintea aia diabolică a lui, a văzut că ăsta e singurul domeniu în care poate deveni numărul 1 şi în care poate cîştiga cei mai mulţi bani. A pus la punct un mecanism ca să devină cel mai bun, prin orice mijloace, după care au început să curgă milioanele de dolari. A contat enorm partea materială.

Radu Naum: Nu cred, a făcut-o din nevoia de a fi numărul 1 cu orice preţ. La el s-au întîlnit multe lucruri, de la copilăria traumatizată pînă la senzaţia pe care o avea că viaţa îi datorează multe lucruri. Şi banii au contat, dar nu au fost primul catalizator.

Avînd în vedere proporţiile conspiraţiei, e posibil să fi minţit şi cu cancerul?
Radu Naum: Nu, cancer cred că a avut. Nu vreau să merg pînă acolo. Povestea e mult mai interesantă cu el chiar avînd cancer. Dar cred că a putut face un cancer hormonal din cauza drogurilor.

[[ CITEŞTE ŞI: Lance Armstrong: "Am folosit EPO, testosteron, transfuzii sanguine. Totul a fost o mare minciună" ]]

„Trişatul e prea mare pentru instituţiile sportive. E nevoie de poliţie”

Cum oprim o nouă replică a lui Armstrong în sport?
Radu Naum: Atenţie, cei mai mari trişori n-au fost descoperiţi de lumea de sportului, ci de poliţie sau de organele din afara sportului, care cercetează lucruri de natură penală. De asta, de exemplu, dopajul a trecut în zonă penală în Franţa sau Italia. Sînt două ţări care au înţeles că sportul nu ştie, nu vrea sau nu poate să facă faţă acestui fenomen. Aşa că au zis: «Băieţi, acum sînteţi pe mîna noastră». Din acest punct de vedere, că o urîm, că o iubim, că ne place, că nu ne place, şi America ne dă o mare lecţie. Vedem că există organisme sportive independente şi că există un om precum şeful USADA care şi-a zis: «Uite ce e, fişa postului meu care e? Asta? Deci eu asta fac. Pînă la capăt». Chestiunea trişatului este prea mare pentru lumea sportului, care nu mai poate să facă faţă, este complet depăşită. Pînă nu vine unul de la Poliţie, de la Interpol, să-i ia cu metodele prin care descoperi crima organizată. Astea sînt metodele prin care îi descoperi pe oamenii ăştia. Poate n-au murit oameni, dar a distrus nişte cariere.

Radu Banciu: Putem să îi urmărim cu Poliţia, cum zice Naum, dar nu cred că ajută prea mult. Mie mi se pare că ce se întîmplă în ziua de azi nu mai este sport. Termenul sport nu mai există. Se concurează, se cîştigă bani, se dau medalii, diplome, felicitări, ursuleţi de ciocolată, dar nu mai este sport, nu mai este noţiunea aia de întrecere primitivă. Sportul s-a transformat, iar goana continuă după senzaţional face ca schimbarea să fie ireversibilă. Toţi participăm la această mîrşăvie, de la televiziuni la consumatori. Noi, ca privitori, sîntem tot nişte hoţi, fiindcă şi noi am evoluat odată cu ce vedem.

Radu Naum: Da, dar poţi salva pe alţii. Poţi să opreşti visele absurde ale altora. Nu poţi perpetua la nesfîrşit o fraudă. Eu am în faţă imaginea unor copii care au murit din cauză că i-au luat pe Lance Armstrong sau Bjarne Riis ca model şi s-au dopat. Ce facem cu asta? E o treabă importantă.

„Peste 40 de ani, nimeni nu va mai fi pornit împotriva lui Armstrong”

Cum va rămîne în istorie?
Radu Banciu: Un farseur! O minciună! Dar probabil că va fi iertat, fiindcă nu există în istoria omenirii un caz în care lumea să ţină minte părţile negative. Oamenii nu au capacitatea necesară să urască cu aceeaşi intensitate la infinit. Sînt sigur că peste 40 de ani nimeni nu va mai fi atît de încrîncenat împotriva lui. Vor mai fi unii care vor mai purta această traumă, dar majoritatea îl vor ierta.

Radu Naum: Lance tot timpul, a avut un singur scop: să fie numărul 1, indiferent de metodă, nu să fie un om normal. Aşa au ajuns mari şi dictatorii, şi criminalii în serie...

Radu Banciu: E adevărat. Nici un criminal în serie nu s-a retras după 165 de crime ca să citească Winnetou. Ori l-au prins omorînd iarăşi, ori l-a turnat cineva, dar nici un criminal nu s-a predat. Aşa a fost şi cu Lance, a continuat să trăiască în lumea lui.

Radu Naum: Omul a fost un nebun. Amintiţi-vă doar ce i-a spus lui Betsy Andreu: «Te-am făcut nenorocită, dar n-am zis niciodată că eşti grasă!». Vă daţi seama de grozăvie? E ca şi cum i-ai zice cuiva că e un criminal, că e pedofil şi... că nu face curat în casă, după care ţi-ai cere scuze pentru ultima parte! Dacă voi fi întrebat peste 40 de ani cine a fost Lance Armstrong, voi răspunde simplu: un nimic. O aberaţie!

11 ediţiiale Turului Franţei a comentat Radu Naum, între 1997 şi 2008. Radu Banciu i-a fost alături în ultimele 10

1este numărul campionilor din Turul Franţei care nu au fost implicaţi în nici un scandal de dopaj în perioada comentată de Naum şi Banciu. E vorba de spaniolul Carlos Sastre, în 2008.

Nu degeaba l-a susţinut Clinton pe Lance Armstrong. Şi ăla s-a uitat în ochii noştri şi a minţit cu aceeaşi seninătate
Radu Naum