Sir Bradley Wiggins a spulberat Recordul Orei în ciclism! Dar întrebarea rămîne: cît rezistă?

Pe un velodrom olimpic în valoare de 105 milioane de lire sterline, bărbierit cu o precizie și o insistență demne de Omul-Foarfecă, Wiggins a beneficiat de uralele a 6.000 de englezi în tentativa sa de a marca istoria, înarmat cu o bicicletă Pinarello Bolide HR.

Startul a fost excelent. Cu 50 de ture bifate în 13 minute și 46 de secunde, britanicul cîștigase 30 de secunde în raport cu recordul lui Dowsett, cel care cu o singură lună înainte completase în total 212 ture. După jumătate de oră, blocat în poziția unui Superman care se roagă, Wiggo a dezvoltat o viteză medie care oscila între 54.555 și 54.584 kmh/h, iar lucrurile deveniseră clare: va turti orice tentativă ce i-a precedat.

Pasul a fost unul uriaș. Învîrtind un angrenaj de 58x14, Wiggins a sfîșiat linii de sosire, asigurîndu-se că în ultimul sfert de oră are cel puțin 5 ture avans față de Dowsett. În ultimele 10 minute, lupta cu trecutul a încetat, fiind înlocuită cu o bătălie surdă împotriva propriei oboseli și cu o privire sfioasă spre viitor.

Recordul a căzut cînd cronometrul arăta 58 de minute și 18 secunde, iar Wiggins a continuat exercițiul pînă a atins 218 de ture. Deși nu a obținut cifrele pe care și le dorea, fiind departe de autoimpusa barieră de 55 de kilometri, Wiggins a fost mulțumit. Distanța a fost mai mult decît suficientă: 54,526 kilometri. 

Și-a îmbrățișat copiii, nevasta, a zîmbit complet necaracteristic pentru presă, după care a oferit una dintre memorabilele sale declarații, dezvăluind durerea unei probe titanice: "E maximum cît mă pot apropia de a ști ce înseamnă să faci un copil".

În vîrstă de 35 de ani, Wiggins este considerat unul dintre cei mai mari cicliști de pistă din istoria sportului, dar și o legendă pe șosea. De patru ori medaliat cu aur, la trei ediții diferite ale Jocurilor Olimpice (Atena 2004, Beijing 2008 și Londra 2012), Wiggins reprezintă o instituție în ciclism. Cîștigător de Turul Franței, în 2012, actual campion mondial de contratimp pe șosea, fostul rutier al echipei Sky are o carieră care îl clasează în Panteonul ciclismului din secolul 21.

6 cicliștiau reușit să aibă în palmares Turul Franței și recordul orei: Lucien Petit-Breton (Franța), Fausto Coppi (Italia), Jacques Anquetil (Franța), Eddy Merckx (Belgia), Miguel Indurain (Spania) și Bradley Wiggins (Marea Britanie)

Proba care l-a îngenuncheat pe Merckx

"Mă doare rău, mă doare foarte tare". Cînd Eddy Merckx a închis uşa vestiarului, s-a întins pe jos şi a început să suspine din cauza efortului, celălalt gigant din cameră, "Maître" Jacques Anquetil, om cu 5 Tururi ale Franţei în palmares, a sărit repede în ajutor. "Unde, ce te doare rău?". "Totul, oh, Doamne, mă doare totul". :S

În 1972, nimeni nu reuşise să îl îngenuncheze pe Eddy Merckx. Din contră, belgianul în vîrstă de 27 de ani avusese un sezon în care tocmai strivise concurenţa în Giro, Turul Franţei, Milano-Sanremo, Turul Lombardiei sau Liège–Bastogne–Liège.

Mai mult, în ultimele 5 săptămîni, "Canibalul" mestecase 22 de victorii din 33 de starturi, performanţă pantagruelică pentru un sport în care majoritatea favoriţilor ştiu că, oricît de bună le-ar fi forma, pot să treacă primii linia de sosire în maximum o zecime din cursele în care participă.

Acum, ce îl făcuse să izbucnească în lacrimi?

Recordul Orei este Sfîntul Graal pentru ciclism. A fost disputat cu îndîrjire de cele mai mari nume din sportul nostru pentru mai mult de o sută de ani. Bradley Wiggins, cîștigătorul Turului Franței 2012

Ce este recordul orei

Muncă brută. O goană frenetică de jur-împrejurul unui velodrom, adică acel oval parchetat pe care și-au măsurat forțele de-a lungul istoriei cicliști precum Fausto Coppi, Jacques Anquetil. Una dintre cele mai simple probe: un om, un ceas, o oră, o luptă interioară ce consumă fibrele și speranța.

La suprafaţă, pare o probă primitivă, fiindcă recordul orei este o excursie în perioada romantică a ciclismului. Răspunsul la cea mai simplă întrebare din sportul profesionist: ce distanță poate parcurge un ciclist într-o singură oră?

Primul răspuns a venit în 1876 şi i-a aparţinut americanului Frank Dodds, care a acoperit o distanţă de 26,508 kilometri, pe un velociped ce aducea mai mult cu o moară de lemn. 17 ani mai tîrziu, francezul Henri Desgrange, inventatorul Turului Franţei, a parcurs 35,325 km pe velodromul Bufallo Bill şi, odată deschisă cutia posibilităţilor, toată lumea a vrut să vadă ce e înauntru.

Deceniu peste deceniu, numele mari din sportul pe două roţi au considerat recordul orei o chestiune de onoare. Indicativ absolut al forţei unui campion, recordul a fost doborît de ciclişti legendari, precum Fausto Coppi sau Jacques Anquetil, ultimul fiind, probabil, cel mai mare contratimpist din istorie.

Ca deținător de Turul Franței și în calitate de campion mondial de contratimp, m-am simțit obligat să atac recordul orei. Nu s-au schimbat multe în ultima sută de ani, e tot un om într-o singură oră Bradley Wiggins

Momentul Eddy Merckx

Pe 25 octombrie 1972, pe un velodrom mexican aflat la 2.285 metri altitudine, Eddy Merckx a împins bariera orei la 49,408 km. Pe un Colnago construit în 200 de ore de muncă, în valoare de un milion de franci belgieni, echivalentul la 20.000 de dolari, cel mai mare ciclist din toate timpurile a trecut printr-un adevărat iad pînă a intersectat linia de sosire.

Pentru a face lucrurile şi mai interesante, regula jocului spune că, în timp ce se află pe velodrom, cicliştii nu sînt informaţi de distanţa pe care au acoperit-o sau pe care o mai au de acoperit.

Merckx a început prea rapid, s-a precipitat, a forţat inutil, s-a sufocat, după care a suferit inuman pentru a bifa recordul. Altitudinea a fost o idee proastă, poluarea nu a ajutat. "A fost cel mai greu lucru din viaţa mea, dar am luat partea leului", a explicat la final.

De ce e atît de greu recordul orei?

Fiindcă nu oferă timp de respiro. În ovalul parchetat, fără frîne pe ghidon, cicliştii sînt obligaţi să accelereze cînd ies din curbe, să înainteze invariabil. Nu există coborîri care să îţi permită să încetezi să dai din picioare, nu există trenă, nimic nu te ajută. Sau nu?

Pe 7 iulie 1933, Francis Faure a fost primul care a încercat să dribleze: a alergat 45,055 km, numai că a făcut-o pe o bicicletă orizontală, iar Uniunea Ciclistă Internaţională a reacţionat şi a retras recordul. După efortul marelui Merckx, conştienţi că au nevoie de orice secundă de avantaj, cicliştii au îmbunătăţit totul: de la mecanică, la biologie.

Haosul din anii '90

În ianuarie 1984, italianul Francesco Moser s-a folosit de transfuzii sanguine şi, în premieră, de o bicicletă cu roţi-disc pentru a traversa bariera de 50 de kilometri. Din punct de vedere al aerodinamicităţii, imaginaţia nu a cunoscut limite. Pe rînd, scoţianul Graeme Obree, englezul Chris Boardman, elveţianul Tony Rominger şi spaniolul Miguel Indurain au crescut miza. Între 1993 şi 1994, recordul orei a fost doborît de 7 ori în 14 luni.

Pe 6 septembrie 1996, Chris Boardman, britanicul îndrăgostit de contratimp, s-a folosit de poziţia "Superman", cu braţele ridicate nefiresc pe ghidonul ajutător înălţat, şi a împins graniţa la un nivel incredibil: 56,375 km! UCI s-a speriat şi a modificat rapid regulile. Recordul orei a fost resetat, readus la valoarea setată de Merckx.

Mai mult, acum, cicliştii au voie să atace recordul orei doar dacă se folosesc de aceleaşi condiţii ca şi belgianul din anii '70, fără bribrizuri aerodinamice exagerate.

Prin urmare, recordul lui Boardman a fost trecut în secţiunea proaspăt înfiinţată "Cel mai bun efort uman". Totuşi, încăpăţînat, Boardman a atacat şi recordul orei, pe o bicicletă normală, l-a bătut pe Merckx cu doar 10 metri, după care "nu am mai putut merge timp de 4 zile".

Apoi, au venit 20 de ani de beznă. Proba a fost înviată anul trecut de Jens Voigt, neamțul care și-a sărbătorit retragerea printr-o performanță istorică, pentru ca mai apoi, 6 rutieri să se îmbulzească pentru a ridica coroana de lauri înainte ca numele mari din contratimp, Bradley Wiggins, Fabian Cancellara sau Tony Martin să facă posibilul imposibil.

54,526kmeste noul Record al Orei, deținut de britanicul Bradley Wiggins