Articol de Mitică Docan - Publicat marti, 23 octombrie 2012 00:00 / Actualizat marti, 23 octombrie 2012 04:46
Americanul Lance Armstrong a fost evacuat din sportul pe umerii căruia s-a înălţat, după ce raportul final al Agenţiei Americane Antidoping (USADA) a fost confirmat de Uniunea Ciclistă Internaţională (UCI). 3 concluzii: texanul în vîrstă de 41 de ani şi-a clădit cariera pe minciună şi sînge tratat, alimentat de eritropoetină, cortizon şi plasturi cu testosteron; ciclismul primeşte o nouă lovitură puternică; schimbarea se amînă
Verdictul pronunţat de Uniunea Ciclistă Internaţională (UCI), care a ales să menţină sancţiunile impuse de Agenţia Americană Antidoping (USADA) şi să şteargă palmaresul americanului Lance Armstrong, a pus punct unei poveşti ce marchează pentru totdeauna sportul mondial. Lance Armstrong a pierdut cele şapte Tururi şi a părăsit pe uşa din spate istoria ciclismului, avînd palmaresul de după 1 august 1998 radiat din statistica sportului.
În vîrtejul dezvăluirilor, imaginea eroului american s-a făcut ţăndări, iar adevărata faţă a rutierului cu cele mai multe Tururi a adus aminte de răufăcătorii din filmele cu Batman. Cele 26 de mărturii, dintre care unsprezece ale unor foşti coechipieri, dar şi extrasele de conturi bancare, zecile de mail-uri compromiţătoare şi probele de sînge suspecte i-au convins pe oficialii UCI că Lance Armstrong trebuie şters din cărţile de istorie ale ciclismului.
Armstrong a folosit substanţe interzise într-un program organizat, în cadrul echipelor la care a activat de-a lungul carierei, implementînd un sistem extraordinar, menit să evite controalele antidoping şi să construiască supracoechipieri setaţi pe o singură ţintă: să-l urce pe prima treaptă a podiumului din Paris.
Imperiul groazei
Imperiul US Postal/ Discovery Channel a fost irigat de sînge tratat, alimentat de eritropoetină, cortizon şi plasturi cu testosteron, construit pe scheletul gîndit de doctorul italian Michele Ferrari şi întreţinut de creierul diabolic al directorului sportiv, belgianul Johan Bruyneel. 1000 de pagini argumentate de USADA au început să facă valuri în pluton, acolo unde capetele mai multor ciclişti au căzut imediat.
Într-un discurs susţinut în faţa a zeci de jurnalişti, preşedintele UCI, irlandezul Pat McQuaid, a admis că "sportul se află din nou la o răscruce" şi că "Lance Armstrong nu mai are ce căuta în ciclism. Îmi pare rău că nu am reuşit să îi prindem la timp pe cei vinovaţi şi să îi dăm afară!".
Acuzată în dosarul USADA că ar fi colaborat cu Armstrong în muşamalizarea unor probe suspecte din Turul Elveţiei 2001 şi Dauphiné Libéré, UCI a respins totul. Mai mult, McQuaid a încercat să se scoată basma curată: "Am preluat conducerea UCI după ce Lance Armstrong a cîştigat ultimul său Tur, în 2005. Mergem înainte, mai e treabă".
[Toate documentele investigaţiei USADA sînt pe site-ul agenţiei, în format PDF]
Şi-a pierdut sponsorii
În 1999, Lance Armstrong a reprezentat povestea americană clasică: un baiat muncitor din Deep South, nu prea religios, dar încăpăţînat şi dispus la eforturi inumane ca să iasă învingător în lupta cu o boală necrutăţoare. Sponsorii au sesizat imediat momentul, Sony Pictures a finanţat primul documentar din istoria companiei, iar Nike a început celebra campanie: "Hope Rides Again".
Saga s-a oprit săptămîna trecută, atunci cînd sponsorii mari ai americanului au avut răbdare să citească raportul USADA şi au decis că probele sînt de neiertat. Dacă, în 2009, Nike a avut nervii necesari să rămînă alături Tiger Woods, atunci cînd golferul american a trecut printr-un scandal sexual ce i-a îmbujorat pînă şi pe editorii tabloidelor, de data aceasta, cea mai mare firmă de echipament din lume a ales să facă un pas în spate. "Lance Armstrong ne-a înşelat pentru mai bine de un deceniu" :O. Aşa a sunat motivarea deciziei Nike, firmă care ar fi atribuit 40 de milioane de dolari pentru contractele semnate cu Armstrong.
O altă lovitură severă a fost dată de Trek, compania de biciclete din Wisconsin la care Armstrong are un procent minor de acţiuni. Compania adusă în lumina reflectoarelor de cele şapte victorii consecutive din Hexagon s-a declarat "dezamăgită" de concluziile USADA.
Foarte interesant a fost faptul că ambele companii şi-au anunţat în continuare suportul pentru fundaţia Livestrong, la cîteva ore după ce fostul ciclist a anunţat că renunţă la preşedinţia instituţiei. Mai multe voci au susţinut că retragerea americanului din fruntea fundaţiei pe care a creat-o în 1999 a reprezentat un troc făcut cu sponsorii indispuşi să se mai asocieze direct cu numele său.
Pentru ca tabloul să fie complet, pînă şi cel mai vocal aliat al texanului, jurnalistul Phil Liggett, cel care a comentat 35 de Tururi şi care s-a luat la trîntă cu toată lumea ciclismului pentru nevinovăţia lui Armstrong, a anunţat că predă armele: "M-a făcut să arăt ca un prost. E clar că a avut un program teribil".
Lance Armstrong, o calamitate
Organizatorii Turului Franţei au anunţat că renunţă să realoce tricourile galbene cîştigate de american şi că Marea Buclă nu va avea niciun cîştigător în perioada 1999-2005.
Conform regulamentului UCI, cele şapte Tururi ar fi trebuit acordate lui Alex Zülle (1999), Jan Ullrich (2000, 2001 şi 2003), Joseba Beloki (2002), Andreas Klöden (2004) şi Ivan Basso (2005), însă toţi aceşti rutieri au fost implicaţi în carieră într-un scandal major de dopaj. :S
E momentul unui exerciţiu de imaginaţie. Dacă luăm în considerare rutierii care nu au fost implicaţi în niciun scandal de dopaj şi clasaţi pe cel mai bun loc posibil în anii Armstrong, cîştigătorii Turului Franţei ar fi următorii:
1999 - Daniele Nardello, locul 7
2000 - Daniele Nardello, locul 10
2001 - Andrei Kivilev, locul 4
2002 - Carlos Sastre, locul 10
2003 - Haimar Zubeldia, locul 5
2004 - Carlos Sastre, locul 8
2005 - Cadel Evans, locul 8
În cei 109 ani de existenţă, Turul Franţei nu s-a oprit decît în perioada celor două conflagraţii mondiale, "efectul Armstrong", adică radierea celor şapte ediţii, reprezentînd o pauză comparabilă cu cea provocată de trupele naziste.
De altfel, Armstrong este al treilea ciclist care este descalificat după ce a ocupat treapta de sus a podiumului din Paris, ceilalţi doi fiind Floyd Landis (2006) şi Alberto Contador (2010), ambii foşti coechipieri şi ciclişti formaţi de Johan Bruyneel.Â
[Lance Armstrong şi dopajul, o relaţie trainică » 10 acuzaţii ce au dezvăluit treptat practicile ilicite]
Ciclismul, încă odată în corzi
Dispariţia lui Lance Armstrong din cărţile de istorie ale ciclismului reprezintă, din nou, un cutremur pentru sportul pe două roţi. La 14 ani după Festina, la 6 ani după Operaţiunea Puerto, Lance Armstrong asigură continuitatea Evului Mediu în ciclism.
Primii care au avut de suferit au fost foştii coechipieri, desigur. Levi Leipheimer a fost ostracizat de Omega Pharma-QuickStep, Matt White a fost dat afară din ciclismul australian, iar Johan Bruyneel, cel mai de succes director sportiv din istoria sportului, a părăsit pe uşa din spate echipa RadioShack-Nissan.
Unul dintre cei mai vechi sponsori din plutonul profesionist, banca olandeză Rabobank, a anunţat că se retrage din sport, începînd din 2013, nuanţînd decizia: "ciclismul e bolnav în toate măruntaiele". :X Alţii care au luat măsuri, foarte discutabile ce e drept, au fost cei de la Sky, echipa cîştigătorului Turului Franţei, britanicul Bradley Wiggins.
Sky a cerut propriilor rutieri să semneze declaraţii prin care asigură sponsorii că nu au participat vreodată într-un program de dopaj, fapt ce i-a făcut pe unii să susţină că îi forţează pe ciclişti să menţină omerta, legea tăcerii.
"Cancerul ciclismului"
Paul Kimmage, jurnalistul britanic aflat într-un război vechi cu Lance Armstrong, a fost dat în judecată de UCI pentru defăimare, după ce a acuzat forul internaţional că muşamalizează cazurile majore de dopaj. Chiar şi după ce dosarul USADA a dezvăluit scenariul horror pus în practică de Lance Armstrong&Co, UCI nu a renunţat la proces.
Kimmage a scris, duminică, în cotidianul Irish Independent , un articol zguduitor, în care îl acuză pe Lance Armstrong că "s-a erijat într-un fel de Mesia. Fanii purtau brăţările (Livestrong, n. red.) şi îl urmăreau de parcă ar fi fost Iisus. Şi-a folosit cancerul ca pe un scut", după care a concluzionat: "Cancerul-Iisus a fost demascat. S-a făcut, în sfîrşit, dreptate".
)
)
)
)
)
)
)
