Lucruri nescrise pînă acum despre Belu şi Bitang

Magicienii. Cuplul de aur al sportului mondial. Salvatorii gimnasticii româneşti. Antrenorii din Cartea Recordurilor sînt însă oameni cu calităţi şi cu defecte, cu pasiuni, cu zile bune, dar şi cu zile proaste.

Pentru Mariana Bitang şi Octavian Belu, acasă a însemnat locul unde se află sala de gimnastică. Pînă în 2006, a fost Centrul Olimpic de la Deva. După 2010, cînd au revenit la lotul olimpic feminin, este baza sportivă de la Izvorani. Aici antrenează, aici dorm, aici mănîncă. Vin în Bucureşti doar în week-end-uri, dar nici atunci mereu.

Împreună cu sportivele au ajuns să formeze o familie. Mama, tata şi copiii. Din această imagine nu lipseşte chiar nimic. Nici măcar animalul de companie. Sau, mai bine spus, animalele de companie, pentru că în baza de la Izvorani şi-au găsit adăpost mai mulţi cîini fără stăpîn. Toţi sînt îngrijiţi de către Mariana Bitang, care nu concepe să lase vreunul fără ajutor.

Protectoarea cîinilor comunitari
Luni după-amiază, cînd a ajuns luni la Izvorani după Campioatele Europene de la Bruxelles, a fost întîmpinată de doi dintre ei." Fetiţa" şi "Negrilă" mai că i-au sărit în braţe de fericire că li s-a întors stăpîna. "Ce faci, fraiero, cum de te-ai lovit la cap!?" şi "Măi băiete, ţi-am adus prosciutto de la Bruxelles!", le-a vorbit antrenoarea în timp ce le dădea de mîncare.

"Pe toţi din jurul bazei i-am luat şi i-am curăţat, i-am dus la veterinar şi i-am vaccinat, cei bolnavi au fost trataţi, cei care au avut nevoie chiar operaţi", a declarat Bitang. Tot ea a mărturisit că după ce le-a dat drumul animalelor, le-a găsit apoi pe unele moarte, pe altele flămînde sau bătute.

"Nu concep cum un om poate să facă rău unui animal!", a exclamat indignată Bitang, care a recunoscut că de atunci a construit cîteva adăposturi lîngă sala de gimnastică pentru a salva măcar o parte din cîinii abandonaţi în zonă.

Nu se mai aruncă mîncare
Orice străin care se apropie de sală este lătrat zgomotos de către toţi cîinii, care se opresc doar atunci cînd Bitang le spune răstit "Linişte!". Şi tac imediat. În sala de antrenament e lăsat să intre doar unul. Bobby. Şi numai după ce se termină şedinţa de pregătire.

Corcitura maronie, cu picioare scurte, a fost adoptată imediată şi de către gimnaste, care se joacă şi-o alintă de fiecare dată. Tot antrenoarea le asigură cîinilor şi hrana zilnică.

De cînd au mutat lotul la Izvorani, la restaurantul din bază nu se mai aruncă la gunoi nici un gram de mîncare. După fiecare masă, antrenoarea adună toate resturile lăsate în farfurii de către sportivi şi le aşază în casolete repartizate fiecărui cîine. Nu s-a întîmplat niciodată să rămînă nemîncat vreun patruped.

Belu e fascinat de japonezi
Partenerul de muncă şi de viaţă al lui Bitang, Octavian Belu, este un observator liniştit al fenomenului şi nu se implică prea mult, dar nici nu-l dezaprobă. Antrenorul are o altă pasiune: cultura japoneză.

"Într-o altă viaţă am fost sigur japonez. Iubesc tot ce ţine de Japonia, de la cultură la mîncarea tradiţională", a declarat cel căruia, în ultimii ani, soţia îi organizează ziua de naştere, 16 februarie, într-un restaurant cu specific nipon din Bucureşti, Maiko.

Aici petrece alături de prieteni şi se delectează cu specialităţi japoneze, fără să lipsească din meniu sushi şi sake. "Trebuie să recunosc că am o mentalitate apropiată japonezilor. Întotdeauna am admirat bucătăria lor, cultura şi stilul lor de viaţă, dar şi valorile acestui neam: respect pentru viaţă, onoare, muncă, disciplină, simplitate", a mărturisit Belu.

"Tavi şi Mariana sînt o echipă. N-ar putea exista separat. Ei au desfiinţat teoria conform căreia «Nimeni nu e de neînlocuit»" (Elena Frîncu, fostul manager DJTS Constanţa)