Articol de Roxana Fleşeru - Publicat miercuri, 03 august 2022 12:37 / Actualizat miercuri, 03 august 2022 13:42
Corina Ungureanu, Monica Roșu, Silvia Stroescu și Larisa Iordache vorbesc despre Mariana Bitang, cea care le-a ghidat pașii spre performanță
- Mariana Bitang, cea mai de succes antrenoare din lume, așa cum a numit-o Cartea Recordurilor, schimbă prefixul.
- Gazeta Sporturilor îi dedică 5 pagini în ediția de azi. Fostele eleve îi fac un portret colorat și și-au adus aminte de momentele petrecute împreună, iar marea antrenoare oferă un interviu spectaculos în care își amintește cele mai importante momente din viață.
- Doamna de fier și de aur la 60 de ani! GSP îi dedică o ediție specială Marianei Bitang: „«Ca la 20 de ani» x 3”
- Patru campioane olimpice fac o reverență în fața Marianei Bitang la aniversarea celor 60 de ani
Corina Ungureanu: „Mi-a văzut potențialul"
Corina Ungureanu, 41 de ani, campioana europeană la sol din 1998, o descrie colorat și emoționant pe Mariana Bitang
- Corina, care este relația ta cu doamna Bitang? Mai țineți legătura?
- Chiar acum câteva zile i-am trimis un video cu fiul meu, fiindcă a mers la ziua lui. Vorbim, nu ne-am mai întâlnit atât de des, cu pandemia, înainte la 2-3 luni ne vedeam. Ținem legătura la chestii importante, la sfaturi, mai analizăm situația gimnasticii.
- Ce a însemnat în cariera ta de gimnastă?
- Am fost genul de sportivă care a ajuns târziu la Deva. Am avut vârstă de JO de la Atlanta în 1996, dar mă aflam undeva pe la București și eram între a mă lăsa și a continua, apoi a fost un concurs la Constanța, Cupa Mării Negre, după care rapid am plecat la Deva. Eram cumva uitată, dânsa mi-a văzut potențialul la bârnă, îmi aduc aminte că nu i-am declarat toate elementele pe care le știam. Erau unele care nu-mi plăceau și am vrut să scap de ele, dar a descoperit ce știam. E greu să spun de relația cu mine pentru că niciodată n-a făcut diferențe. OK, aveai o problemă, te duceai și o spuneai, dar acolo se muncea. Nu țineai pasul, stăteai deoparte, în principiu asta a fost rețeta. Au fost momente când nu mergeam bine, știam când nu fac ceva bine pentru că-mi spunea Ungureanu.
Doamna de fier doar în sală
- S-au schimbat lucrurile între timp?
- Poate că acum suntem mai apropiate decât atunci ca relații personale, pentru că ne-am retras. Atunci se muncea imens, eram concentrați pe ce aveam de făcut, nu aveam timp să legăm o relație. Spre exemplu, mi-amintesc că atunci când mergeam la mare, nu o bătea nimeni la Whist, evitam să jucăm cu ea. (zâmbește)
- Un sfat, un moment aparte?
- În 1998, înainte de Europene, nu aveam rezultate individuale, eram cea mai nouă din echipă, dar eram într-o formă foarte bună. Nu credeam că o s-o bat pe Simona Amânar la sol, însă a ieșit, a fost o perioadă de încurajări: Hai, că îți merg toate, uite, și la bârnă!, dovadă că am intrat cu prima notă în finală. Pentru mine a fost mare lucru fiindcă nu-mi plăcea bârna deloc și avea momentele astea în care mă încuraja. Am prins curaj, stai, că pot și eu să iau medalii individuale, pot să fiu egala colegelor mele.
- Cum ți se pare că i s-a spus "Doamna de fier"?
- "Doamna de fier" în sală, în meserie, când e vorba de muncă sau ceea ce are de făcut nu există decât o linie, altfel sunt cei mai haioși oameni pe care-i știm. În orice domeniu, orice problemă discutăm, ei cunosc, sunt extraordinari de inteligenți. În rest, sufletul ei este extraordinar, îți dă și cămașa de pe ea dacă ai nevoie de ceva. Am mai avut probleme fiecare dintre noi, am mai avut nevoie de ajutor, de o relație și au sărit mereu să ajute, nu pot sta departe.
- Care este locul dânsei în gimnastica românească?
- A avut puterea asta de a crea, a știut să scoată și apoi să introducă elemente când a trebuit să se câștige medalii, dar asta vine cu feelingul, cu experiența - vorbesc de bârnă. Asta am înțeles-o după ce ne-am retras, atunci nu ne plăcea: e foarte important când vii după o competiție să nu ți se ridice statui, nici noi nu aveam vizibilitatea care este acum. Te-ai dat jos de pe podium, pregăteai următoarea competiție, acesta a fost motorul de care eu mi-am dat seama acum.
- Ai un mesaj pentru domnia sa?
- Multă sănătate, să mai stea aproape de gimnastica feminină pentru că e nevoie, și de ea, și de domnul Bellu, pentru că nu-i poți separa.
Au știut mereu să ne pună pe linia de plutire atunci când trebuia înainte de competiții, să fim montate maxim, indiferent ce probleme aveam, pentru că aveam destule, vai de mama noastră!
- Corina Ungureanu
Monica Roșu a vrut-o alături la aurul olimpic
Monica Roșu, 35 de ani, povestește un moment inedit de la Atena 2004, acolo unde s-a impus în finala de la sărituri
- Monica, ai păstrat legătura cu Mariana Bitang?
- Da, vorbim, ne auzim aproape lunar, ne vedem la diferite evenimente, suntem în relații bune și normale.
- Cum s-a construit această legătură?
- S-a păstrat încă de atunci, dar ne-am maturizat, am înțeles anumite lucruri, am vorbit ulterior despre viața noastră din cantonament și de o parte, și de alta, ne-am dat seama cum au stat lucrurile. Nu ai cum să nu păstrezi o relație cu asemenea oameni, sunt antrenorii care te-au dus pe cel mai înalt podium al lumii.
- Ce-ți vine prima dată în minte?
- Sunt multe amintiri, și de când făceam prostii, și de când ne distram de Revelion. Când eram în afara sălii și totul mergea bine, era o relație superfriendly. Încercau să fie și mamă, și tată, și antrenori, și psihologi, și tot ce aveam nevoie.
„Și-a dorit mereu performanță"
- Ai un moment special legat de dânsa?
- La JO de la Atena, finala de la sărituri, trebuia să intre doar un antrenor cu mine. Domnul Bellu, el intra, dar am ținut neapărat să o aud și pe dumneaei, așa că a găsit o variantă să stea la o cortină cât eu să o aud, era în spatele podiumului de la sărituri. M-am uitat, ne-am făcut semnul, am auzit-o și mi-am făcut treaba, am câștigat.
- O descriere a antrenoarei?
- Mâna de fier din sală, omul potrivit la locul potrivit. Este o femeie, o antrenoare ambițioasă, foarte hotărâtă, și-a dorit mereu să facă performanță, perfecționistă în tot ce a făcut, drept dovadă rezultatele pe care le-a avut. În continuare este același om minuțios, care vrea să iasă totul perfect. Chiar am fost la Cupa Petrom, e cum o știam, nimic schimbat, a organizat totul perfect.
- Cum a fost perioada de la Deva?
- Viața de cantonament este grea, mai ales când ești copil. Îți spui: ce ne faceți voi acolo?, ne chinuiți, azi poate nu avem chef de antrenament, mă doare ceva, tot felul de întâmplări, de situații. Ea mereu a știu să le gestioneze, să spună exact cuvintele potrivite: de ce ești în sală, pentru ce muncești, pentru ce ți-ai sacrificat viața, dacă ești aici, ai talent, ești bună, trebuie să reușești să câștigi, mereu ne-a ambiționat că se poate, să nu ne pierdem timpul. Cu voință și cu foarte multă muncă, totul se poate.
„Îi sunt recunoscătoare"
- Acum vezi lucrurile altfel?
- Te maturizezi, înțelegi că tot ce s-a petrecut acolo a fost spre binele nostru. Poate că mai sunt și amintiri neplăcute, frustrări, remușcări, dar când totul se termină cu bine, rămân doar amintirile frumoase. Ea și domnul Bellu sunt cei mai mari antrenori, e cam greu să-i desparți. Toate rezultatele s-au făcut împreună, dar și ea e o antrenoare excepțională, s-a ocupat de bârnă, atâtea campioane olimpice și medaliate la acest aparat.
- Ai un mesaj pentru dânsa?
- Sănătate multă, îi sunt recunoscătoare pentru tot ce a făcut pentru mine și să ne revedem mulți de acum înainte, să petrecem și să ne amintim de vremurile bune!
Lănțișoare de aur cadou
Silvia Stroescu, campioană olimpică, mondială și europeană cu echipa între 2001 și 2004, spune că Mariana Bitang a fost cea care le-a făcut să-și dea seama „că trebuie să muncim foarte mult să ajungem unde ne dorim, să câștigăm medalia de aur. A fost acolo pe întreg parcursul activității mele la Deva".
Fosta gimnastă, acum în vârstă de 37 de ani, dezvăluie că antrenoarea „în fiecare an de ziua noastră ne cumpăra câte un lănțișor de aur în ideea de a cuceri aurul. Dacă venea de la dânsa și ne oferea acest cadou, noi consideram că deja am făcut un pas spre medalie".
O descrie drept „o femeie foarte puternică, foarte determinată, care are putere de transmitere a informațiilor, a cunoștințelor, un om foarte valoros care a dat ceva acestei țări și mie, bineînțeles".
Mesajul Silviei sună astfel: „Multă sănătate, e cea mai importantă, să i se îndeplinească tot ce-și dorește, a ajuns în punctul în care nu știu ce și-ar putea dori mai mult, știe mai bine dânsa! Bineînțeles, să rămână alături de gimnastică românească".
Și doamna Bitang, și domnul Bellu au avut același rol, acela de a mă face să progresez, să lupt, să mă autodepășesc și să-mi dea putere prin metodele specifice dânșilor
- Silvia Stroescu
I-a fost ca o mamă
Larisa Iordache își amintește de încurajarea primită din partea antrenoarei la prima ei medalie individuală, în 2012: „Știam că își dorește pentru mine"
Retrasă anul trecut din gimnastică, Larisa, 26 de ani, spune că de câte ori are prilejul de a se întâlni cu Mariana Bitang discută foarte liber. „În plus, o apreciez foarte mult, dânsa cumva mi-a salvat cariera, nu o să o uit toată viața", adaugă septupla campioană europeană.
„Relația a rămas la fel, dar vorbim mult mai degajat, mult mai lejer, m-am maturizat și eu, am crescut, ne raportăm diferit", explică Larisa.
„Doamna Mariana mi-a spus mereu să rămân copilul acela bun și muncitor pe care l-a cunoscut ea în momentul în care m-a văzut pentru prima dată. Au fost și multe alte sfaturi productive pentru mine, fie că era o critică, alegea când să mi le spună fiindcă știa că mă ajută foarte mult și voiam să dovedesc că eu sunt cea mai bună, îmi cunoștea stilul".
„Ambițioasă, sufletistă, generoasă, o femeie luptătoare"
Un moment de neuitat a fost la Europenele din 2012, de la Bruxelles, când am luat aurul la sol. „Mi-a spus: «Bravo, fată, ai prima ta medalie individuală!» și a fost foarte plăcut, știam că își dorește pentru mine", a povestit fosta gimnastă, care o descrie pe antrenoare astfel: „ambițioasă, sufletistă, generoasă, o femeie luptătoare".
La întrebarea ce a învățat de la Bitang?, răspunde pe nerăsuflate. "Având în vedere că mi-a fost ca o mamă, am învățat să fiu la fel de comunicativă ca dânsa, pentru că vorbea cu toată lumea și nu obosea, să nu ridic nasul mai mult decât îmi permit, să nu-mi fie teamă, de fiecare dată îmi arăta că trebuie să faci ceva ca să reușești". În final, un mesaj din suflet: „Sănătate, pentru că dacă există sănătate sigur o să le facă pe restul, fericire împreună cu cei dragi și alături de noi, toate fetele care o iubim, să se bucure de viață!".
Citeşte şi:
Patru campioane olimpice fac o reverență în fața Marianei Bitang la aniversarea celor 60 de ani
)
)
)
)
)
)
)
)
