Articol de Ionuţ Coman - Publicat joi, 22 septembrie 2022 10:04 / Actualizat joi, 22 septembrie 2022 12:56
După succesul de la Europenele de juniori, Sabrina (15 ani), fiica marii campioane Camelia Voinea, visează la aurul olimpic la Paris.
Zâmbetul ei larg luminează mica sală de antrenament de la Constanța. Se urcă ușor pe bârnă și face câteva elemente. Pare greu, dar ochii îi strălucesc de bucurie. În ei se poate citi dragostea pentru gimnastică.
Mama o urmărește de aproape și îi dă sfaturi. Le primește cuminte și pregătită să-și corecteze micile greșeli. Se mută pe pista de elan, de la sărituri, apoi la paralele și sol. Zâmbetul rămâne neschimbat. La fel și energia, și buna dispoziție.
Bate palma cu mama sa la final. Încă un antrenament bun și încă un pas spre viitor. Unul care se anunță strălucit după medaliile de la Campionatele Europene de junioare.
Fata zglobie este Sabrina Voinea. Mama sa, Camelia Voinea, vicecampioană olimpică și mondială cu echipa României. Și cea care o antrenează de când a început povestea de iubire cu gimnastica. Fiică și mamă, pregătite să readucă România în top.
Premieră cu aur pentru Sabrina Voinea
Anul acesta a fost unul special pentru Sabrina. A trăit pe viu prima sa mare competiție, Festivalul Olimpic al Tineretului European din Slovacia.
„Mi-a plăcut că am cunoscut multă lume, gimnaste din alte țări, cu care m-am împrietenit. Am avut și publicul aproape. Mi-a dat foarte mare încredere pentru Europene, pentru că mi-am văzut adversarele”, povestește micuța gimnastă. S-a întors acasă campioană cu echipa tricoloră.
Prima la aparatul favorit
La Europenele de la Munchen a scăpat de orice trac. Și după argintul din concursul pe echipe, a venit reprezentația individuală. Mai întâi, la sărituri, aparatul ei favorit. O prestație excelentă, cu a doua săritură de senzație, care i-a adus titlul european.
„Mă bucur foarte mult că am luat medalia la sărituri, pentru că nu prea mă așteptam. Eram încrezătoare că voi urca pe podium, dar nu pe primul loc, pentru că erau concurente puternice. Am avut ceva emoții la a doua săritură, dar am încercat să le stăpânesc, împreună cu mama. Știam ce pot și, când am văzut nota, am încremenit de fericire”, mărturisește sportiva în vârstă de 15 ani.
„Sabrina a sărit a doua oară Yurchenko 7.2. Doar câteva senioare au mai făcut asta în concurs, nimeni la junioare. A avut o notă de plecare foarte mare și știam că va fi cu mult peste 13, mai ales că a sărit bine”, spune Camelia Voinea.
La sol, a dansat pe acordurile melodiei Rasputin, iar publicul a însoțit exercițiul cu aplauze. Încă o medalie, de bronz.
Sabrina Voinea vrea revanșa la Mondiale
Și palmaresul ar fi putut fi mai bogat. La individual compus, locul 4, la câteva miimi de podium. „A fost un concurs reușit și nereușit. Reușit pentru că au venit medaliile. Nereușit din cauza unor mici ratări, dar mă voi perfecționa. Se mai întâmplă. La ținută cred că mi-a scăzut nota un pic”, spune serioasă Sabrina.
„Și la nivel internațional trebuie să mănânce și alții. În sufletul meu, Sabrina a fost pe 3 la individual compus. La fel, la sol o văd cu medalie de argint. Ea este încă micuță, dar eu știu. Suntem însă mulțumite pentru un prim an de lansare spre glorie”, intervine mama sa.
Revanșa pentru Mondiale este deja pregătită. „Sunt bine și la bârnă, și la paralele. Adăugăm câteva elemente mai dificile, corectăm ținuta și facem un exercițiu și mai bun. Este o surpriză, dar am luat și câteva elemente de la mama mea. Cine știe?, peste câțiva ani poate o să fie și elemente care să-mi poarte și mie numele”, dezvăluie campioana.
Gustul succesului: „Ne-au așteptat televiziunile”
Revenirea în țară i-a adus prima emoție a celebrității. „Când am ajuns acasă, ne-au așteptat televiziunile, am primit multe flori și cadouri. Este prima oară când trăiesc așa ceva. Am fost foarte fericită, am avut zâmbetul până la urechi.
Când am ajuns la sală, colegele m-au îmbrățișat și felicitat. În prima zi de școală, la deschidere, s-a anunțat la microfon că sunt campioană europeană și colegii m-au aplaudat”, explică emoționată constănțeanca.
Pentru Sabrina este doar începutul unui drum. Alături de mama sa, are un vis sclipitor: „Să devin campioană olimpică în 2024, la Paris!”
Sabrina Voinea: „Mama este modelul meu”
Sabrina a vorbit despre relația specială pe care o are cu părintele său.
- Sabrina, cum te simți după vacanță?
- Mă simt foarte bine și foarte pregătită. M-am relaxat, m-am distrat și nu am făcut nimic legat de gimnastică timp de patru zile.
- Ți-e dor de colege?
- Mă cunosc cu celelalte fete de când eram mici, de la proiectul „Țară, țară, vrem campioane!”. Sunt prietene foarte bune și ne susținem reciproc. Ne-a ajutat mult această etapă și vreau să le mulțumesc foarte mult doamnei Bitang și domnului Belu.
- S-a simțit acest lucru la Europene?
- Am fost foarte unite ca echipă, antrenorii ne-au fost alături, erau și fetele la lotul mare care ne-au încurajat. Contează mult, pentru că ne dau și mai mare încredere și reușim să ne stăpânim emoțiile. O să fim o echipă frumoasă și o să câștigăm și pe viitor.
„Mama este mereu în inima mea”
- Cum este să fii antrenată de mama ta?
- Îmi place să mă antreneze mama, pentru că ea este în inima mea mereu. Și vreau să o am aproape. Când mai am câte o nereușită, sare în ajutorul meu și mă susține. Suntem cele mai bune prietene, nu avem niciun fel de secret una față de alta.
- Și acasă? Ai voie ciocolată?
- Mama mă lasă să mănânc cât vreau, pentru că nu am probleme de greutate. Chiar și ciocolată, pentru că știe câtă energie îmi dă.
- Se simte presiunea faptului că ești fata Cameliei Voinea?
- Se simte și nu se simte. Știu că mama mea a fost o mare campioană. Și știe asta toată lumea. Când merg la competiții sunt mândră cu mama. Și ea cu mine. Mamă și fiică. Este adevărat că toată lumea are așteptări de la mine, dar nu-mi este greu. Se simte un pic acest lucru, dar știu ceea ce pot și ce-mi doresc pe viitor.
Sabrina Voinea: „Doar duminică am liber”
- Cum arată programul tău zilnic?
- Dimineața, mă joc cu cățelușii mei, un Labrador, un Jack Russell Terrier și unul adoptat de la adăpost. Îi plimb cu familia, apoi încep să mă pregătesc pentru școală. După ore, vin direct la antrenamente. Am o singură zi când nu merg la sala de gimnastică, duminica. Nu mi se pare greu, pentru că fac ceea ce-mi place.
- Ai intrat în primul an de liceu. Ai vreo materie preferată?
- Română și fizica. La cea din urmă îmi plăcea foarte mult de doamna profesoara și m-am apropiat și de materie.
- Ce hobby-uri ai?
- Înotul și dansurile.
- Cine este modelul tău în gimnastică?
- Mama. Am văzut filmulețe de când concura și m-a impresionat. Mi-a plăcut cel mai mult solul ei.
Camelia Voinea, despre Sabrina: „Se va antrena doar cu mine!”
Camelia Voinea dezvăluie că pregătește deja exercițiile care să aducă titlul olimpic la Paris.
- Ce ați simțit când a luat aurul la Europene?
- Ca mamă, mi s-au înmuiat genunchii când am văzut că s-a afișat nota de la sărituri. A fost un moment foarte emoționant, mi-am adus aminte de totul. De faptul că am adus-o pe lume, de toată munca noastră, de bucuria că am un copil atât de prețios.
- Care satisfacție a fost mai mare, ca antrenor sau ca mamă?
- Ambele. Sunt foarte mândră de ea pentru că știe ce vrea. Și ca mamă, și ca profesor. Am antrenat-o de la primii pași în gimnastică și sper să o duc până la capăt.
- A fost aproape de medalie și la individual compus.
- Sabrina are dificultate la toate aparatele, doar trebuie consolidate exercițiile. Nu a fost cazul să le arătăm pe toate acum, la junioare. Pentru că sistemul de notare nu o avantajează. La seniorat, de la anul, este altă poveste. Arbitra va da ce vede, iar ea are multe elemente de dificultate mare. Sabrina este o gimnastă completă, de patru aparate.
- Cum este să fiți antrenoarea ei?
- Îi place să lucreze cu mine, pentru că o cunosc foarte bine. Întotdeauna are nevoie să-i ridici moralul, să o susții. Așteaptă mereu cuvintele de laudă, de încurajare.
Camelia Voinea: „Mi s-a dat de multe ori în cap”
- A fost greu să rămâneți la Constanța?
- Nu am primit ușor acceptul federației. Dar s-a văzut că am avut întotdeauna dreptate. Lucrurile au mers așa, pe val, s-a așteptat și s-a confirmat ce am zis. Pe Sabrina nu o văd lucrând cu alți antrenori. Îmi înțelege limbajul profesional și nu se poate rupe de mine. Nu cred că ar da aceleași roade benefice dacă nu aș fi lângă ea. Nu știu cât se mai poate totuși să rămânem la Constanța. Am făcut tot posibilul să avem condiții, dar nu există spațiu, suntem unii peste alții, începători cu avansați. Probabil, în viitorul apropiat, dacă dorim să avem continuitate și să ajungem la nivel înalt, la nivel mondial, va trebui să facem efortul de a pleca la București.
- Se simte presiunea că este fata Cameliei Voinea?
- De multe ori mi s-a dat în cap pentru că o cheamă Voinea și este fiica mea. Mai ales în România. La competițiile internaționale am fost arbitrată corect. La nivel național, nu s-a întâmplat asta. S-a văzut după FOTE și Europene. Diferență colosală de note la toate cele patru aparate. Aproape un punct la fiecare aparat. În țară, sunt interese de club, poate unii sunt sancționați dacă nu aduc rezultate. Dar toate au o limită. Sabrina a suferit foarte mult și, dacă nu aș fi fost eu lângă ea, s-ar fi lăsat de gimnastică. I-am spus că va vedea adevărată ei valoare când va concura pe plan extern. Trebuie să se înțeleagă că dacă copilele ajung la loturi doar pentru că au primit note mari la Campionatele Naționale, unde s-a făcut selecția, cu ajutorul arbitrilor, gimnastica românească nu va crește sub nicio formă.
„O medalie de aur la Jocurile Olimpice ar fi cea mai mare satisfacție”
- Visul Sabrinei este să câștige titlul olimpic la Paris.
- Avem foarte mult de muncă. Trebuie să băgăm în exerciții toate elementele de senioare pe care le lucrăm de ceva vreme și să le punem bine la punct. Multe le știe, astfel că trecerea va fi mai ușoară. La Jocurile Olimpice vin toate gimnastele de mare valoare. Nu va fi ușor, dar știm la ce ne-am înhămat. Sper să fim în vârf și să renască gimnastica românească.
- Ce ar însemna o medalie de aur la Jocurile Olimpice?
- Cea mai mare bucurie, cea mai mare satisfacție! Dar s-ar putea să ne obișnuim cu gustul și să vină și următoarele. Așa încerc să o ambiționez, pentru că poate merge la cel puțin două ediții ale Jocurilor Olimpice.
Prima întâlnire cu gimnastica
Sabrina Voinea a ajuns în sala de gimnastică de la o vârstă fragedă, alături de mama sa. „Aveam bonă și mă tot suna să-mi spună că nu se oprește din plâns. Așa că i-am spus să o aducă cu taxiul la sală. Și, de atunci, venea mereu. La vreo 5 ani, m-am trezit cu ea la aliniere, printre gimnaste.
Pe urmă, a început să mă certe că nu mă uit la ce face ea, că de ce nu merge și la ea la concurs. Eu nu aveam în cap să fac o gimnastă din ea. Și-a dorit foarte mult și s-a împrietenit repede cu celelalte fete”, povestește Camelia Voinea.
Duelul medaliilor
În casa familiei Voinea există două turnuri cu medalii. Mama are 306, fiica 108. „Doamne, ajută să mă depășească! A văzut filmulețe cu evoluțiile mele și admiră faptul că am fost o gimnastă puternică. Încercăm să introducem niște elemente și în exercițiile de acum, dar trebuie să găsim legările, pentru că gimnastica a evoluat.
M-am întâlnit la Europene cu arbitre care m-au prins concurând. Mi-au spus că este foarte talentată, că arată așa cum arătam eu când eram mică și are aceeași dorință și ambiție, că va ajunge gimnastă mare”, a spus Camelia Voinea.
Mai multe din sporturi:
)
)
)
)
)
)
)
