Articol de Dan Udrea, Cristi Preda (foto) - Publicat miercuri, 11 decembrie 2019 13:05
Cristina Neagu a analizat pentru GSP umilința României din ultimul meci de la Campionatul Mondial de Handbal, 20-37 cu Japonia. Echipa lui Tomas Ryde a terminat competiția pe locul 12. (Detalii + cronica meciului AICI)
- GSP e singura redacție din România care a trimis o echipă de jurnaliști la Campionatul Mondial de handbal feminin din Japonia. Dan Udrea și Cristi Preda (foto) transmit de la fața locului detalii.
Cristina Neagu face o analiză dură: le îndeamnă pe colegele sale să realizeze diferenţa dintre campionatul intern şi Mondial, spune că şi antrenorii sunt vinovaţi "dar nu eu decid în privinţa aceasta" şi admite că "locul 12 reflectă valoarea noastră de azi"
- Cristina, care sunt concluziile tale după acest Mondial?
- E greu de vorbit după o astfel de înfrângere, după prestaţiile foarte slabe din grupa principală. Cu Rusia, vreo 40 de minute am jucat ca egala ei, cu Suedia deja am cedat, iar astăzi, după o asemenea înfrângere nici nu-mi găsesc cuvintele. Eu chiar cred că nu aceasta este faţa adevărată a României, însă la un astfel de turneu, când meciurile se succed în fiecare zi, dacă nu reuşeşti să ieşi din starea proastă în care eşti şi legi eşecurile, atunci e normal că te duci mai jos şi mai jos. La modul cum am jucat noi azi sau cu Suedia, e imposibil să ajungi să performezi!
"Să se antreneze mai bine şi să vină altfel la naţională!"
- Ce mesaj vei avea în faţa colegelor tale?
- Că peste 3 luni jucăm turneul preolimpic, care e extrem de important. Proabil că îl vom aborda cu aceste jucătoare fiindcă nu cred că se va schimba ceva în privinţa fetelor de la Braşov. Toate trebuie să înţeleagă că e nevoie să se antreneze mai bine la echipele de club, să vină mai pregătite la naţională! Trebuie să vină montate, să realizeze că aici e cu totul alt nivel, cred că au realizat şi ele singure după ce au văzut şi simţit aici, mai ales cele care n-au fost niciodată. Aici, la un Mondial, nu e ca în Liga Naţională şi am tot văzut discuţii că se cereau anumite jucătoare din campionat, iată ce diferenţă de nivel e între ce există acolo şi ce se joacă aici! Sper să înţeleagă că e nevoie de mult mai mult pentru a juca la echipa naţională, nu e suficient doar să ajungi la un Mondial.
- Ai vorbit de jucătoare, dar pe antrenor cum îl evaluzezi? Are vreo vină şi el?
- Cu siguranță, toţi suntem vinovaţi, începând cu staff-ul şi până la noi, jucătoarele. Clar că nici din partea staff-ului lucrurile n-au fost aşa cum trebuie, însă nu pot eu să comentez despre antrenor, dacă merită schimbat sau nu. Alţii trebuie să facă aceste lucruri, care au putere mai mare decât mine. De fete, da, pot să vorbesc şi de-asta am zis ce am zis fiindcă sunt cu ele mereu, dar despre antrenor alţii sunt în măsură.
"Avem timp să ne vindecăm rănile până în martie"
- Eşti optimistă că putem ajunge la Olimpiadă?
- Pentru unele dintre noi va fi ultima şansă de a mai ajunge la o Olimpiadă. Eu îmi doresc din tot sufletul să joc la Tokyo, mai ales că sigur pentru mine ar fi ultima participare la o ediţie de Jocuri Olimpice!
- E posibil ca echipa să se prăbuşească mental după aceste eşecuri dure?
- E o distanţă mare până în martie, la turneul de calificare. Rănile au timp să se vindece, avem timp să ne revenim, faţă de turneul acesta, unde am jucat zi de zi, am pierdut şi am mers din rău în mai rău.
"Sunt mulţumită de mine, cât am avut benzină am jucat bine"
- Cazul Braşov cât crezi că a contat?
- Nu zic că am fi fost campionate mondiale, departe de mine gândul acesta!, însă unele dintre ele erau de ceva timp la naţională, ştiau sistemul, ştiau jocul cum se zice. E complicat să aduci jucătoare cu o zi înainte de a pleca la Mondial, cazul Polocoşer şi Dache. Plus că cele de la Braşov erau şi într-o formă foarte bună.
- Tu cum eşti în momentul de faţă, cum te simţi şi cum te evaluezi?
- Sunt mulţumită de evoluţia mea, peste aşteptări fiindcă am avut în picioare doar zece antrenamente de handbal. Nu mă aşteptam la multe din partea mea. Câtă vreme am avut putere şi energie am jucat la un nivel bun, pot să spun chiar la cel de anul trecut, dinainte de accidentare. Apoi, am rămas fără benzină pentru că nu am pregătire fizică, am început să obosesc şi pur şi simplu nu mai aveam putere! Îmi doresc să fiu sănătoasă, să mă pun la punct fizic, dar faptul că într-o singură lună am reuşit să ajung la nivelul de anul trecut, fără lipsă de modestie, cred că e ceva senzaţional! Nu ştiu câţi jucători din lume ar fi putut să reuşească aşa ceva.
"Să admitem că avem valoare de mijlocul clasamentului"
- Ai un mesaj şi pentru românii care au fost aici, în Japonia, şi care au creat una dintre cele mai numeroase galerii din perspectiva tuturor echipelor care au fost prezente ?
- Într-adevăr, vreau să le mulţumesc din suflet! Au fost incredibili mereu, nu le-a fost uşor să ne vadă pierzând la asemenea diferenţe şi cu toate acestea ne-au aplaudat întotdeauna. Mi-aş fi dorit ca pentru ei să fi fost mai sus, dar am totuşi satisfacţia că le-am dat acea victorie asupra Ungariei, care rămâne meciul de referinţă.
- În concluzie, crezi că acest loc 12 reflectă valoarea echipei actuale a României?
- Mda, e o întrebare complicată. Da, cam aceasta este valoarea noastră acum, de mijlocul clasamentului. Nu puteam aspira la mai mult, chiar dacă am fi putut să o batem pe Muntenegru. Trebuie să fim realişti, să vedem şi cum am ajuns în grupa principală. Nu e o performanţă locul 12, însă e ceva totuşi că ne-am calificat, mai ales că n-au reuşit să o facă echipe foarte mari. Una peste alta, a fost un turneu extrem de complicat, greu, puteam uşor să nu fim în Main Round, deci e corect locul 12