Articol de Dan Udrea - Publicat sambata, 07 decembrie 2019 14:00
Suedezul Tomas Ryde nu e un tip expansiv, nu e din acelaşi aluat cu Tadici sau Trefilov, însă acest lucru nu-i anulează calităţile de strateg şi mai ales abordarea enervant de pozitivă, total atipică pentru noi, un popor croit să critice, să dezbine şi să dărâme.
- România - Rusia (mâine, ora 08:00), România - Suedia (marți, ora 13:30) și România - Japonia (miercuri, ora 11:00) sunt cele 3 partide pe care le avem de disputat în Main Round
- GSP e singura redacție din România care a trimis o echipă de jurnaliști la Campionatul Mondial de handbal feminin din Japonia. Dan Udrea și Cristi Preda (foto) transmit de la fața locului detalii
Când îl priveşti doar de la televizor, poate că îţi lasă senzaţia că e pe dinafară. Că nu trăieşte meciul, că e defazat şi că e prea moale. Că e confuz şi n-are soluţiile la el şi că e nevoie de Neagu la time-out-uri pentru ca echipa să primească sfaturi. Poate că din aceste motive şi-a atras o poreclă de care va scăpa, dacă o va face vreodată, cu mare greutate, "Somnorilă".
Dacă nu trage jucătoarele de păr înseamnă că e moale?
Cu totul altceva e să-l vezi live pe Ryde. Să-i urmăreşti antrenamentele, să-i vezi reacţiile pe bancă şi atunci când trasmisia meciului nu o face, să-i analizezi comportamentul după jocurile pierdute. Şi am descoperit, aici, în Japonia, un tip al naibii de mişto.
Evident că din alt aluat, construit diferit faţă de standardele noastre de calitate. Care sună aşa: nu urlă la jucătoare, înseamnă că doarme. Nu le trage de păr, deci e prea moale. Nu le stropeşte cu salivă reproşându-le ceva în timpul time-out-urilor, deci e în lipsă de idei şi de atitudine.
Ryde pe telefon, Kim în transă
E un tip detaşat, care realmente te scote din sărite, aşa este. E ciudat să-l vezi jucând tenis în startul antrenamentului. Sau fiind bine dispus după un meci în care România pierde la 15 goluri diferenţă. Sau uitându-se minute bune în telefon în timp ce jucătoarele se încălzeau pentru meciul cu Ungaria. Iar în partea cealaltă de teren, Kim Rasmussen mergea de la jucătoare la jucătoare, explica, gesticula şi părea în transă.
E total diferit de noi, românii. În plus, nu poţi înţelege de unde poate avea un om atâta calm şi bun-simţ. Şi cum poate privi viaţa atât de lejer. "Şi mâine e o nouă zi, va răsări soarele din nou". Declaraţia e de la finalul meciului cu Spania, când am suportat o umilinţă aproape fără precedent. E enervant de enervant să auzi aşa ceva. Sfidare, lipsă de implicare, dezinteres din partea lui?
Dar Ryde acţionează, lucrează şi gândeşte într-un mod total diferit faţă de profilul nostru. Care spune că ori e albă, ori e neagră. Că la primul eşec suntem cei mai slabi, iar la prima victorie suntem deja campioni mondiali.
Probabil că Ryde nu se va preta niciodată să reproşeze unei jucătoare pe bancă faptul că şi-a împletit părul într-o coadă sau că a stat prea mult în faţa oglinzii. Dar Ryde le şi ne va învăţa, aşa cum deja a făcut-o, că suntem mult prea obtuzi când trăim cu atâta înverşunare sportul, dar şi viaţa.
E copia scandinavă a lui Protasov
Vi-l amintiţi pe Protasov? Tipul acela care făcuse din Steaua o echipă care juca un fotbal-spectacol? Ryde e din acea categorie. Inestetic ca gesturi, fără să se dea în spectacol în timpul jocurilor, dar un antrenor care oferă fetelor în primul rând, după un eşec, o încredere şi o susţinere pe care doar un antrenor care priveşte viaţa atât de detaşat le poate avea.
"Protasov ajunsese să aibă el mai mare încredere în mine decât aveam eu în mine!"
Mihăiţă Neşu despre Oleg Protasov
O întâmplare de după eşecul cu Spania
După meciul cu Spania există o scenă care explică multe din relaţia pe care Ryde a dezvoltat-o cu elevele sale. Polocoşer plângea în hohote. O puştoaică aflată la primul ei Mondial ceda sub imperiul presiunii, al nervilor, al emoţilor şi al eşecului dur. După conferinţa de presă, lacrimile încă i se mai scurgeau uşor pe obrajii roşii de la atâta efort. Ryde i le-a şters discret, i-a făcut cu ochiul, a bătut-o pe umeri şi a trimis-o la vestiare.
„Vor urma zile în care voi discuta individual cu ea, are nevoie acum să fie cineva lângă ea şi să-i arate drumul corect. Ea e pe drumul corect, dar dacă nu e sprijinită se va abate uşor şi se va pierde”. Îl asculţi şi prima reacţie te împinge la furie: „Pe noi ne-a umilit Spania şi el ne vorbeşte despre psihologie?”.
"Nu mă deranjează criticile fiindcă rolul meu e altul: de a construi ceva pentru viitor, de a sprijini jucătoarele tinere să se dezvolte, nu de a fi afectat de opiniile unor oameni"
Tomas Ryde
E pansament psihologic pe rănile noastre emoţionale
Dar poate că aceasta e filosofia corectă. A unui suedez care nu se dă în spectacol, dar care e focusat pe ideea de a construi şi de a ajuta jucătoarele tinere. Şi la cât de instabili emoţional suntem noi, românii, probabil că e un pansament ideal pe rănile pe care nu ştim să ni le îngrijim singuri atunci când suntem loviţi şi sângerăm. La propriu sau doar la figurat!
Mutările lui au câştigat meciul cu Ungaria
Ryde nu e doar un excepţional psiholog. Calităţile lui de tehnician s-au văzut mai ales vineri, cu Ungaria. A avut reacţie de mare antrenor: a realizat că Neagu e blocată de marcajul teribil al maghiarelor şi a apelat la doi pivoţi, strategie cu care a distrus, efectiv, naţionala de la Budapesta. În plus, a avut curajul nebun şi inspiraţia fabuloasă de a apela la Pristăviţa, o jucătoare care nu evoluase aproape deloc la Mondial şi care s-a dovedit a fi o mutare megacâştigătoare.
Suntem unde nu e Franţa!
Ryde e un câştig. România e între primele 12 la Mondial cu un lot din care, dacă le excluzi pe Neagu şi poate şi pe Pintea, rămân jucătoare fără nimic în CV. Plus că unele dintre ele sunt abia la început pe acest drum şi vin de la echipe precum Bistriţa, Brăila, Slatina, Buzău, Baia Mare.
Iar completarea lotului, din cauza scandalului Corona Braşov, s-a făcut pe scara avionului care urma să decoleze spre Japonia. Iar astăzi, România e în Main Round, acolo unde Franţa şi Ungaria nu sunt! Dacă nu e suficient înseamnă că nu avem puterea să fim obiectivi şi lucizi.
Nu sunt avocatul lui Ryde, dar pe acest om ar trebui să-l judecăm după ceea ce face, nu după ceea ce credem noi că ar trebui să facă şi nu face. Vremea antrenorilor tip Tadici sau Halagian a cam trecut. Am evoluat ca oameni, peste două săptămâni împlinim 30 de ani de la Revoluţie. Tactica şi analiza la un meci în sport nu se mai fac astăzi cu înjurături şi cu ameninţări.
"Este foarte bine pentru România că se pot exprima păreri în ziare, la TV, unde se aud opiniile jurnaliştilor. Libertatea aceasta de opinie n-a existat acum 30 de ani în România şi nu era deloc OK pentru voi, ca ţară"
Tomas Ryde
Ne spune să rămânem în picioare
Un suedez open-minded a venit să ne ajute. Evident că e bine plătit! Probabil că rezultatele nu vor fi întotdeauna cele pe care le dorim, dar Ryde ne învaţă în primul rând să privim viaţa şi sportul cu mai multă detaşare. Şi să ne bucurăm mai mult de ele, indiferent că astăzi batem Ungaria într-un meci de poveste sau mâine ne va da cineva cu terenul în cap şi ni se va părea iarăşi că lumea s-a sfârşit cu o partidă de handbal.
"Rămâneţi în picioare!" s-a auzit de câteva ori din gura lui Ryde spre finalul meciului cu Ungaria. Câtă dreptate are! Şi cât de mult avem nevoie de un asemenea îndemn. Şi nu doar în sport! Fiindcă prea judecăm totul la extreme şi credem că murim şi cădem din picioare sau înviem şi plutim spre nori în fiecare zi.
Alexandru Dedu e la picioarele lui Tomas Ryde: "Ne predă zilnic lecţii de bun simţ şi civilizaţie"
Citește și:
)
)
)
)
)
)
)
)
