Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat joi, 19 octombrie 2023 11:06 / Actualizat joi, 19 octombrie 2023 11:25
Narcisa Lecușanu (47 de ani) este una dintre cele mai importante ex-jucătoare de handbal din România, fiind printre altele vicecampioană mondială cu echipa națională. Aceasta vorbește despre perioada sub tricolor și despre deciziile luate, dar de care îi pare rău acum
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Narcisa, am citit că vorbești o grămadă de limbi?
- Vorbesc macedoneană, dar acum am învățat sârbește și vorbesc destul de des. Am avut nevoie de mai mult timp pentru a înțelege diferențele. Nu le-am studiat, dar pot să întrețin o conversație. Apoi am învățat și limba daneză destul de repede. Germană am făcut la școală, mi-a plăcut foarte mult, chiar dacă era un pic stricată, comunistă.
- Că tot au fost meciurile naționalei, tu ai 134 de meciuri...
- Eu zic că am mai multe, dar la un moment dat nimeni nu ținea arhiva.
- Și 354 de goluri.
- Pentru că am avut o perioadă nebună în carieră și n-am mai vrut să vin la echipa națională. Aia a fost...
- Cu cine te-ai certat?
- Cu nimeni personal, dar au fost niște abordări care m-au făcut să nu mai vin. Am zis că mi-e mai bine la club, apoi am regretat că n-am venit în anii ăia. Așa am pierdut participarea la Jocurile Olimpice de la Sydney după ce i-am trântit telefonul în nas antrenorului.
- Cine era?
- Despre morți numai de bine! I-am apreciat pe cei care au contribuit la cariera mea. Alea au fost nebuniile perioadei de atunci.
- La Sydney n-ai refuzat să mergi în dauna facultății?
- În 1999 aveam licența și jucam în Germania, la Borussia Dortmund. Am primit un telefon de la selecționerul din acea vreme, care mi-a zis: "Noi ne apucăm de pregătire, ăsta e programul". E normal să cunoști programul pentru că întrecerile interne diferă, sunt cupele europene plus vacanța pe care voiam să o am.
- Așa.
- Și i-am spus: "Stop un pic! Eu aici vreau să mă pregătesc să-mi iau licența". Primii doi ani i-am făcut la zi, apoi la fără frecvență la Bacău. Mi-a zis că nu există plan de negociere, i-am închis telefonul și la revedere. După am lipsit de la națională și am decis să nu mai răspund nimănui. Am schimbat numărul de telefon și n-au mai dat de mine. Nu știu dacă au vrut să mă cheme, dar nu i-am întrebat niciodată.
- Apoi, te-ai întorc cu Tadici antrenor. De ce?
- Aveam niște performanțe la nivel de club, îmi doream foarte mult să am și la nivel de echipă națională. Șase ani n-am venit la națională și acum îmi pare rău. Nu că sunt naționalistă sau patrioată, dar din momentul în care am revenit la echipa națională altfel tremura pe mine tricoul știind că reprezint o țară întreagă. Când începea imnul altfel tremurai când veneai de afară!
Citește și:
)
)
)
)
)
)
)
