Articol de Marius Mărgărit - Publicat luni, 27 mai 2024 14:54 / Actualizat luni, 27 mai 2024 15:05
Ștefan Birtalan, 75 de ani, s-a stins din viață dimineața de luni, 27 mai. Fostul mare sportiv a fost dublu campion mondial, la edițiile din 1970 și 1974, desemnat cel mai bun handbalist al lumii în 1974, 1976 şi 1977.
Ștefan Birtalan, dublu campion mondial cu naționala României în 1970 și 1974, vicecampion olimpic în 1976 și dublu medaliat olimpic cu bronz, 1972 și 1980, s-a stins din viață luni dimineață în urma unei lungi și grele suferințe.
Avea 75 de ani și în spate decenii întregi dedicate handbalului, ca jucător extraordinar, un inter de forță și precizie, apoi antrenor și șef al secției de specialitate la Steaua.
Gavril Kicsid, 76 de ani, și el dublu campion mondial și câștigător al Cupei Campionilor Europeni – devenită între timp Liga Campionilor, s-a stabilit din anii '80 în Brașov, mai aproape de Covasna natală.
Este cu doar 5 luni mai mare decât Ștefan Birtalan, fostul său coleg de la Steaua și de la echipa națională. A trecut recent peste un cancer pe creier, o tumoare de 4 centimetri, de care a scăpat prin tratament și chimoterapie. A mai suferit însă două operații la coloana vertebrală.
Gavril Kicsid: „Acum trei zile am vorbit ultima oară cu el, m-a sunat din spital”
Plânge la telefon când vorbește despre Birtalan. „Eu cu Bibi eram ca frații. Acum trei zile am vorbit ultima oară cu el, m-a sunat din spital. Abia mai vorbea, știa că nu mai are mult. Făcea dializă, nu se mai putea ridica din pat.
Avea cancer la ficat, la măduva spinării. S-a chinuit, i-a cedat și ficatul pe care îl avea de 15 ani, în urma unui transplant. Când eram și eu în spital, vorbeam zilnic, după fiecare meci al Stelei sau al naționalei.
Era și el îngrijorat, cum suntem toți din vechea generație, de soarta handbalului de la Steaua și de la echipa națională", spune Kicsid.
Gavril Kicsid: „Aveam cantonamente lungi, se muncea serios, nu gargară”
Își găsește cu greu cuvintele, dar își amintește că „în primii zece ani de carieră am stat mereu în aceeași cameră cu Bibi. Am petrecut împreună mai mult timp decât cu nevestele. Aveam cantonamente lungi, se muncea serios, nu gargară.
În 1970, Birtalan n-a prea jucat când am luat acel titlu mondial, dar patru ani mai târziu, când iar l-am câștigat, a fost cel mai bun. Mai și glumeam cu el, «Hai că în '70 ne duceai valizele, acum ne-ai scos tu»". A fost un prieten special, un mare handbalist, un suflet uriaș.
Dacă am mai avea doi ca el acum, am mai face și noi rezultate. Dar handbalul românesc nu mai are așa ceva, jucători care să dea gol de la peste 8-9 metri. Sunt distrus că a plecat dintre noi. Mă mai mângâi cu gândul că am mai vorbit o dată cu el înainte să moară. Mare, imens, nu am alte cuvinte să-l descriu", încheie Gavril Kicsid printre lacrimi.
Lumea handbalului autohton deplânge decesul lui Ștefan Birtalan, alți foști colegi de la echipa națională și de la Steaua exprimându-și regretul și rememorând episoade inedite cu „tunarul Bibi”.
Am pierdut un om deosebit, un mare mare handbalist și campion. Din păcate, grupul nostru începe să se împuțineze, dar acesta este mersul vieții. Sperăm ca familia să treacă cât mai ușor peste o atât de grea pierdere. Bibi este de neînlocuit
- Radu Voina
Am fost prieteni buni. A fost un om extraordinar, încă nu îmi găsesc cuvintele. Toți ne ducem la un moment dat sau altul, el a suferit mult, fiind internat în spital în ultimele luni
- Cristian Gațu
Mi-a fost model, mentor, m-a și antrenat. Nu era cu figuri de vedetă, nu era genul ranchiunos, la genul că «Ce mă, ai venit să-mi iei locul?!». Mă învăța lucruri, am mai și furat meserie. Mare jucător, nu cred că vom mai avea așa ceva
- Vasile Stângă
)
)
)
)
)
)
)
)
