Articol de Decebal Rădulescu - Publicat joi, 11 februarie 2010 00:00
Tatăl handbalistului Marian Cozma, ucis acum un an în Ungaria, rememorează anul de coşmar care a trecut de la moartea fiului său
- Domnule Petre Cozma, a trecut un an de la moartea lui Marian.
- Ca acum un an mă simt şi acum. Nu ştiu dacă mă credeţi. Anul ăsta, soţia mea a ieşit din casă doar să cumpere lumînări şi la cimitir.
- Nu s-a mai liniştit măcar puţin?
- Deloc. A fost o durere uriaşă. Mi-a zis că vrea şi ea să meargă la Veszprem să aprindă o lumînare chiar pe locul pe care a murit Marian.
- Sînteţi mulţumit de cum a mers ancheta?
- Poate fi vorba de mulţumire aici? Cine-mi mai dă copilul înapoi? Aproape că nu mă interesează. Oricum, criminalii trebuie să plătească pentru fapta lor.
- E adevărat că avocatul dumneavoastră în acest proces va cere confiscarea averii criminalului?
- Averea mea nu mai e. Chiar nu ştiu, dar vă repet că nu mă interesează acest aspect. Oricum vreau să-i mulţumesc domnului Mircea Sandu pentru ajutorul pe care mi l-a dat cu avocatul. Avocatul nostru este vicepreşedintele federaţiei ungare de fotbal. Mircea Sandu ni l-a recomandat.
- Cu fosta prietenă a lui Marian aţi mai vorbit?
- O singură dată am discutat la telefon cu Claudia. Dar o înţeleg. Vă spun sincer. Nu poate fi măicuţă. Ştiţi cum decurge convorbirea? Eu plîng la un capăt de telefon şi ea la celălalt.
- Oamenii cum reacţionează cînd vă văd pe stradă?
- În cele mai diferite moduri. De exemplu, am văzut oameni în tramvai cărora le dădeau lacrimile cînd mă vedeau. Sînt alţii, cum ar fi nişte vecini de-ai mei, care spun că am ajuns vedetă după moartea copilului. Asta e viaţa. Asta e lumea.
- Apropo de criminali, unul dintre ei a declarat că are curaj să vă privească în ochi şi să vă spună că nu el a ucis.
- E treaba lui. Poate să spună multe. Doar Dumnezeu poate să ierte, eu nu pot. Ciudat este că poliţia din Ungaria n-a reuşit să afle motivul pentru care a fost omorît copilul meu. În schimb, am aflat că unul dintre criminali ar fi declarat că au băgat cuţitul în el pentru că avea faţă de mafiot. E şocant. Vezi momentul dezvelirii monumentului ridicat în memoria lui Marian Cozma! (video)
- Înţeleg că week-endul trecut aţi fost la Veszprem.
- Da. S-a făcut o statuie în memoria lui Marian, acolo. Am fost invitat să dezvelesc bustul. (Continuă plîngînd) Înainte cu o zi să plec în Ungaria l-am visat pe Marian. De fapt, eu mă întîlnesc cu el foarte des. De data asta făceam pase cu el pe peluza din spatele casei. El rîdea şi eu la fel. Curios e că niciodată nu vorbim în vis. Nu ne putem spune nimic.
- Ştiu că Marian avea o problemă la echipa naţională, chiar cu antrenorul Omer. L-aţi iertat pe Omer?
- Nu! Şi nici n-o voi face. Acest om n-a fost corect cu Marian. Nu ne vom mai vorbi niciodată. Eu sînt cu greşelile mele, el cu ale lui. Omer e un tip mîndru, nu mă aşteptam să mă sune. Şi vă mai spun ceva. Eu n-aş fi ţinut tricoul de la lot în casă, dar o fac din respect pentru un singur om, Gaţu.
- Aţi înfiinţat o şcoală de handbal?
- Da. Se cheamă Marian Cozma. Sîntem la început, dar o să facem performanţe. Şi aici m-a ajutat şi FRF. Cu 10.000 de euro. Au fost importanţi banii pentru mine. E prima şcoală de handbal privată din Bucureşti. În afară de aceşti bani, am mai folosit la înfiinţarea ei tot ceea ce agonisise fiul meu cît a fost sportiv. Fac totul în memoria lui.
"Marian Cozma urma să ajungă un mare handbalist. Toţi sîntem vinovaţi că nu l-am folosit mai mult. Un om de 2,12 metri e o mare excepţie şi trebuia exploatat"
Cristian Gaţu, preşedintele FRH la "Băieţii de la 7"- Telesport
Tatăl handbalistului Marian Cozma, ucis acum un an în Ungaria, rememorează anul de coşmar care a trecut de la moartea fiului său
- Domnule Petre Cozma, a trecut un an de la moartea lui Marian.
- Ca acum un an mă simt şi acum. Nu ştiu dacă mă credeţi. Anul ăsta, soţia mea a ieşit din casă doar să cumpere lumînări şi la cimitir.
- Nu s-a mai liniştit măcar puţin?
- Deloc. A fost o durere uriaşă. Mi-a zis că vrea şi ea să meargă la Veszprem să aprindă o lumînare chiar pe locul pe care a murit Marian.
- Sînteţi mulţumit de cum a mers ancheta?
- Poate fi vorba de mulţumire aici? Cine-mi mai dă copilul înapoi? Aproape că nu mă interesează. Oricum, criminalii trebuie să plătească pentru fapta lor.
- E adevărat că avocatul dumneavoastră în acest proces va cere confiscarea averii criminalului?
- Averea mea nu mai e. Chiar nu ştiu, dar vă repet că nu mă interesează acest aspect. Oricum vreau să-i mulţumesc domnului Mircea Sandu pentru ajutorul pe care mi l-a dat cu avocatul. Avocatul nostru este vicepreşedintele federaţiei ungare de fotbal. Mircea Sandu ni l-a recomandat.
- Cu fosta prietenă a lui Marian aţi mai vorbit?
- O singură dată am discutat la telefon cu Claudia. Dar o înţeleg. Vă spun sincer. Nu poate fi măicuţă. Ştiţi cum decurge convorbirea? Eu plîng la un capăt de telefon şi ea la celălalt.
- Oamenii cum reacţionează cînd vă văd pe stradă?
- În cele mai diferite moduri. De exemplu, am văzut oameni în tramvai cărora le dădeau lacrimile cînd mă vedeau. Sînt alţii, cum ar fi nişte vecini de-ai mei, care spun că am ajuns vedetă după moartea copilului. Asta e viaţa. Asta e lumea.
- Apropo de criminali, unul dintre ei a declarat că are curaj să vă privească în ochi şi să vă spună că nu el a ucis.
- E treaba lui. Poate să spună multe. Doar Dumnezeu poate să ierte, eu nu pot. Ciudat este că poliţia din Ungaria n-a reuşit să afle motivul pentru care a fost omorît copilul meu. În schimb, am aflat că unul dintre criminali ar fi declarat că au băgat cuţitul în el pentru că avea faţă de mafiot. E şocant. Vezi momentul dezvelirii monumentului ridicat în memoria lui Marian Cozma! (video)
- Înţeleg că week-endul trecut aţi fost la Veszprem.
- Da. S-a făcut o statuie în memoria lui Marian, acolo. Am fost invitat să dezvelesc bustul. (Continuă plîngînd) Înainte cu o zi să plec în Ungaria l-am visat pe Marian. De fapt, eu mă întîlnesc cu el foarte des. De data asta făceam pase cu el pe peluza din spatele casei. El rîdea şi eu la fel. Curios e că niciodată nu vorbim în vis. Nu ne putem spune nimic.
- Ştiu că Marian avea o problemă la echipa naţională, chiar cu antrenorul Omer. L-aţi iertat pe Omer?
- Nu! Şi nici n-o voi face. Acest om n-a fost corect cu Marian. Nu ne vom mai vorbi niciodată. Eu sînt cu greşelile mele, el cu ale lui. Omer e un tip mîndru, nu mă aşteptam să mă sune. Şi vă mai spun ceva. Eu n-aş fi ţinut tricoul de la lot în casă, dar o fac din respect pentru un singur om, Gaţu.
- Aţi înfiinţat o şcoală de handbal?
- Da. Se cheamă Marian Cozma. Sîntem la început, dar o să facem performanţe. Şi aici m-a ajutat şi FRF. Cu 10.000 de euro. Au fost importanţi banii pentru mine. E prima şcoală de handbal privată din Bucureşti. În afară de aceşti bani, am mai folosit la înfiinţarea ei tot ceea ce agonisise fiul meu cît a fost sportiv. Fac totul în memoria lui.
"Marian Cozma urma să ajungă un mare handbalist. Toţi sîntem vinovaţi că nu l-am folosit mai mult. Un om de 2,12 metri e o mare excepţie şi trebuia exploatat"
Cristian Gaţu, preşedintele FRH la "Băieţii de la 7"- Telesport
)
)
)
)
)
)
)
)
