Articol de Marian Ursescu - Publicat marti, 05 decembrie 2017 21:17
La 16 ani și un pic, Crina Pintea nu făcuse niciun sport. Iubea handbalul, dar părinții săi nu au acceptat să plece de acasă, să înceapă antrenamentele.
Era cea mai mare dintre copii și "stâlpul casei", acolo, în comuna Podu Turcului din județul Bacău. "Îi ajutam la toate treburile câmpului, iar pe mama în casă", povestește acum pivotul naționalei României.
Zăpadă, profesorul de matematică, începutul
Adormea cu gândul la handbal. Visa că o să joace și ea într-o zi, că o să facă sport de performanță și că o să îmbrace tricoul naționalei României.
Toată școala știa că ea vrea să facă sport. Toți s-au rugat de ai ei ca să îi înduplece, dar nu a fost chip. Totul s-a schimbat însă într-o zi geroasă de iarnă, în 2006. "Mă întorceam de la școală și mergeam pe jos spre casă. Era zăpada mare, ninsese mult în iarna aia. Deodată o mașină s-a oprit lângă mine. Era profesorul meu de sport din clasele 5-8", își amintește Crina. A întrebat-o ce mai face și dacă vrea să mai meargă la handbal.
- Credeți că mai pot acum, la vârsta mea? Nu e prea târziu?", a întrebat Crina.
- Hai să încercăm!, a venit răspunsul.
Au convenit să-i scrie o scrisoare lui Gheorghe Tadici, pe atunci selecționerul României și antrenor la HC Zalău.
"I-am trimis-o și mi-a și răspuns. A vrut să mă vadă și ne-am întâlnit la un meci la Roman. Domnul Tadici m-a trimis la Vâlcea, m-a văzut mare și mi-a spus că am potențial", povestește Crina.
A renunțat la școală, să aibă timp de handbal
Nu știa nimic despre handbal, nu făcuse un antrenament și avea 16 ani. Dar cei de la Oltchim i-au dat o șansă. "Am stat două săptămâni în probe, acolo, la Vâlcea, dar ce probe erau alea, că eu nu aveam ce să arăt! Nu știam nimic", spune amuzată jucătoarea.
"Asta se întâmpla prin mai-iunie. A venit apoi vacanța. Eu m-am întors acasă, mi-am încheiat situația școlară, am terminat clasa a zecea de profesională și din vară m-am prezentat iar la Rm. Vâlcea", adaugă Crina.
Era obișnuită cu munca. "Intram în sală dimineața la 7 și nu mai ieșeam până seara. Făceam antrenamente cu toate grupele de vârstă, de la cadete și până la junioare 1. Am renunțat și la școală un an, ca să mă axez doar pe handbal", spune pivotul.
A progresat enorm și a prins naționala la grupa ei de vârstă! După un an și jumătate de când începuse handbalul, era deja titulară.
"Toți antrenorii îmi spuneau că nu am mobilitate. Și așa era, de unde să am dacă nu lucrasem? Iar seara, în cameră, după ce muncisem toată ziua, mă mai rupeam și pe acolo o oră ca să câștig mobilitate. Făceam tot felul de exerciții", spune acum amuzată Pintea.
Coșmarul de la Zalău
În 2007, pe când era la Oltchim, clubul a desființat echipele de junioare și Crina a ajuns la Centrul de Excelență, tot la Rm. Vâlcea. Când a terminat junioratul, la 18 ani, a trebuit să ia o decizie. Încotro s-o apuce? "Toată lumea cu care am vorbit îmi zicea să nu mă duc la Zalău. Dar eu le spuneam tuturor. «Orice mi-ați spune voi, nu mă interesează! Eu merg la Zalău, vreau să fiu recunoscătoare, fiindcă eu știu ce a făcut omul Gheorghe Tadici pentru mine!»".
Nu-i pare rău pentru pasul făcut, deși acum spune că a trăit șase ani de coșmar. "Nu am fost deloc apreciată. Nu trebuia să vină să mă ia în brațe, "ai venit la mine, vai ce frumos!". Când am ajuns acolo, după primele meciuri, a început calvarul. Au început amenzi, jigniri. Așa a continuat șase ani de zile! Nu vreau să îmi mai aduc aminte de acele clipe!", a completat Crina.
S-a autopropus în Germania
A scăpat de la Zalău după ce a ajuns să joace la campioana Germaniei, Thuringer HC. Și trecerea în Bundesliga are însă povestea ei. "Multe echipe mă doreau în țară, dar le era frică să vină cu o ofertă, pentru că se temeau de Zalău. În afară, cluburile nu știau că vreau să plec. Până când, o colegă de echipă națională m-a sfătuit să mă propun eu la un club, două. Așa am ajuns să vorbesc la telefon cu antrenorul de la Thuringer, Herbert Muller".
Tehnicianul își făcuse deja lotul, dar apoi s-a ivit o ocazie și crina a ajuns în Germania. "Am fost în probe acolo, m-au plăcut și m-au transferat. S-a clarificat situația, s-a accidentat o fată și s-a eliberat un loc", spune Crina.
A jucat doi ani în Liga Campionilor, la cel mai înalt nivel, a devenit campioană a Germaniei. "Mi-au plăcut foarte mult oamenii de acolo, dar pentru că am ajuns foarte târziu, latura financiară a fost un impediment. De asta am și ales să plec. Nu fug după bani, dar am și eu 27 de ani și trebuie să mă gândesc și la viitor", a adăugat pivotul.
Acum joacă în Franța, la Issy Paris. "A fost o ofertă mai bună, deși, trebuie să recunosc, cele mai bune contracte mi s-au oferit tot din România. Numai că nu mai vreau să mă întorc. Vreau să mai joc afară, e o altă mentalitate", spune Crina.
"De națională nu m-am putut bucura mult timp!"
Crina a debutat în echipa națională în 2012, la Europeanul din Serbia. Avea 22 de ani, dar nu s-a putut bucura îndeajuns. "A fost foarte bine, fetele m-au primit extraordinar, dar mă gândeam doar că după aceste momente minunate trebuie să mă întorc la Zalău, la viața cazonă de acolo", spune Crina.
De când a venit spaniolul Martin Ambros, lucrurile s-au schimbat cu 180 de grade. "Mi-am dat seama că sunt un om foarte puternic, că am rezistat după toate câte mi s-au întâmplat. Am ajuns la concluzia aia, să spun: «Mulțumesc pentru tot răul făcut, ca să fiu acum cine sunt!». Ambros m-a luat din prima, a vorbit cu mine, mi-a dat încredere. Mă încurajează la fiecare greșeală. E un antrenor extraordinar. Și e o plăcere să lucrezi cu el", spune Crina.
"Eu sunt tot Crina, Crina a voastră!"
Jucătoarea își aduce aminte de copilăria ei, de faptul că a muncit foarte mult în viață. "Părinții mei sunt oameni modești, au tot ce au doar pentru că muncesc la câmp, cu mâinile. Și-au dorit să ne vadă realizați, pe mine și pe cei trei frați ai mei", povestește Crina. Handbalista e cea mai mare dintre frați, mai are o soră de 25 de ani, una de 13 ani și un frate de 11 ani. "Frații mei îmi vorbesc cu dumneavoastră. Pentru ei sunt un Dumnezeu! Le spun să nu mai îmi zică așa, dar degeaba. Și acasă oamenii prin sat mă opresc și se uită la mine altfel, parcă. "Stați puțin, că tot eu sunt. Sunt eu, Crina, a voastră", le spun mereu, nu m-am schimbat!".
Cadourile pentru frații ei nu lipsesc niciodată. "Mă duc încărcată de fiecare dată. Mă bucur de bucuria lor, când le văd ochii surâzând", spune Crina. Parcă nici nu-i vine să creadă că nu se mai trezește dimineața, la 5, ca să plece pe rouă, la secerat. "Nu mi-e rușine de originea mea. Am muncit mult, de la muls oi, vaci, coasă, sapă, secerat, tot ce ține de câmp, până la munca mamei, în casă", afirmă pivotul. Mama ei a plâns mult când Crina a plecat de acasă. "Am povestit apoi cu ea și mi-a mărturisit că se umfla de plâns cu gândul la mine. Dar acum sunt fericiți pentru mine".
Nu au fost la niciun meci al ei
Crina vrea cât mai curând să-i aducă și pe părinții ei la un meci al naționalei României, în care va juca și ea. "Tata, săracul, nu a fost niciodată. Mama m-a văzut o dată jucând, la Zalău, au venit la un meci la Roman. Dar de atunci s-au schimbat multe. Aș vrea să vină la o partidă importantă, la o finală dacă s-ar putea" e dorința Crinei.
Cum a ratat Jocurile Olimpice de la Rio
Crina Pintea a făcut parte din echipa care a câștigat medalia de bronz la Mondialul din 2015, din Danemarca. Când antrenorul de atunci, suedezul Tomas Ryde, a anunțat lotul pentru Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, Crina nu s-a găsit printre handbalistele selectate. "A fost cea mai mare dezamăgire a vieții sportive. Doamne, numai eu știu cât am muncit în vara aia, cu gândul la Olimpiadă", mărturisește pivotul. "Am fost acasă, la ai mei, în perioada de pauză. Mă trezeam dimineața la 4 și jumătate, alergam 8 km dus și 8 întors, seara făceam exerciții cu scărițe, jaloane, aveam obiecte pe toate gardurile. Plus că aveam un cauciuc de tractor foarte mare, făceam forță. Ai mei erau șocați, îmi tot spuneau: «Crina, oprește-te! O să te îmbolnăvești!». Se uitau la mine și-mi ziceau că e imposibil să nu prind echipa. Când se trezeau ei eu mă întorceam după 16 km de alergare", a povestit Pintea. Recunoaște că a plâns mult, dar se gândește cum să ajungă măcar la Tokyo, peste trei ani.
"Nu vreau să dezvălui nimic din perioada Zalău, pentru că sunt de domeniul trecutului și chiar nu mai contează. Le-am ascuns în sufletul meu. Mai demult, mă gândeam ce o să fac eu, cum să declar, dar mi-am dat seama că nu mai are niciun rost acum."Când joc în echipa națională e un sentiment aparte. Am trăit de foarte multe ori sentimentul că mi se face pielea de găină. Simt că joc cu sufletul pentru România.
"Îmi doresc un copil. După Olimpiadă am fost foarte dezamăgită și mi-am dorit un copil. Cred că e ceea ce ne împlinește pe noi, oamenii. Toate vin și trec, dar un copil rămâne, e ceva ce lași în viața ta!
"Mi-am dorit foarte mult să ajung să joc cu Vali Beșe și cu Gabi Szucs. Mă rugam, Doamne, un meci să ajung să joc cu ele! Și uite că am jucat cu amândouă!"
Crina Pintea
Crina Pintea
- S-a născut pe 3 aprilie 1990
- A jucat la HC Zalău (2010-2015), Thuringer (2015-2017), Issy-Paris (2017-)
- Campioana Germaniei și câștigătoarea Cupei Germaniei în 2016
- Medaliată cu bronz la CM 2015 cu România
)
)
)
)
)
)
)
