Se sting campionii » Mircea Costache II: ultimul mag de pe semicerc trecut în neființă

"O viaţă, aceeaşi pasiune!" e titlul cărţii pe care Mircea Costache II a publicat-o în 2007. O carte autobiografică în care fostul mare pivot al României vorbeşte de dragostea sa pentru handbal.

"Toată viaţa a trăit pentru handbal, îl venera, visa handbalul! Un perfecţionist, şi ca jucător şi ca antrenor", spune fostul său coechipier, Cornel Oţelea.

În 1961, la Campionatul Mondial din Republica Federală Germania (RFG), Mircea Costache II avea să înscrie golul victoriei în finala cu Cehoslovacia. "Ce meci! A fost nevoie de două serii de prelungiri ca să-i învingem pe cehi. Mircea a marcat golul 9 şi am bătut astfel cu 9-8", rememorează Oţelea.

Priza la minge şi simţul porţii

"A fost un pivot de talie mondială la vremea aceea. Avea o dexteritate extraordinară în mânuirea mingii, prindea balonul cu o mână şi-l trimitea în poartă. Un mare campion! Ştiţi că omul acesta uriaş nu a fost invitat la nici o emisiune în ultimii 25 de ani?", spune şi Marin Dan, fostul său coechipier de la Dinamo.

"Am jucat şi eu cu el în echipa naţională, în ultima parte a carierei sale. Un tip extraordinar, modest, la locul său. Un prieten adevărat. Unul dintre cei mai mari pivoţi ai acelor generaţii. Am vorbit mult cu el când am organizat la federaţie acele întâlniri ale noastre, ale campionilor mondiali. Întotdeauna venea când îl chemam, pentru că asta era familia lui, echipa din care cu mândrie a făcut parte", a declarat şi Cristian Gaţu, fostul preşedinte al FRH.

"L-am descoperit în curtea şcolii!"

Constantin Pilică Popescu, unul dintre cei mai valoroşi antrenori ai handbalului românesc, e cel care l-a descoperit pe Mircea Costache II.

"Eram profesor la Colegiul «Matei Basarab» şi l-am văzut în curtea şcolii. Bătea toată ziua mingea de baschet. În câteva săptămâni l-am tras spre handbal. Era extrem de hotărât. Dacă se apuca de un lucru, îl ducea la capăt. Aşa a fost şi cu handbalul. S-a apucat de el şi nu l-a mai lăsat", povestește omul care a făcut istorie în handbalul feminin.

"Cu Mircea mă mîndresc că l-am descoperit. Plus că el a avut rezultate apoi ca antrenor, în Algeria şi Portugalia, unde a intrat pe un teren virgin şi a făcut performanţă. I-a învăţat handbal", a încheiat octogenarul tehnician.

A murit la Spitalul Elias

Mircea Costache II a avut ultima sa ieşire publică acum trei săptămîni, fiind invitat de FRH la festivitatea de premiere a handbalistelor medaliate cu bronz la Mondialul de anul trecut. Avea probleme cu inima.

"Din ce ştiu eu, primul infarct l-a suferit pe cînd antrena în Portugalia. A fost nevoit apoi să-şi pună un stent la inimă", a declarat Cornel Oţelea.

Trăia la Sinaia, dar zilele trecute a avut mari probleme şi a fost internat de urgenţă la Spitalul Elias din Bucureşti. Acolo unde şi-a şi găsit sfârşitul, luni noaptea, la 75 de ani.

"Trebuia să ne întâlnim pe 12 martie"

Petre Ivănescu, coleg cu fostul mare pivot în echipa României în 1961 şi 1964, spune cu lacrimi în ochi. "Sunt lovit de această veste! Îi trimisesem la începutul anului un mail. Pe 12 martie se împlinesc 55 de ani de la primul titlu mondial câştigat de România. Şi îl întrebasem dacă e de acord să ne vedem noi, ăştia care am mai rămas. Mi-a răspuns că oricând, cu mare plăcere! Şi uite că nu a mai apucat săracul", povesteşte Ivănescu.

Fost căpitan al României, Petre Ivănescu are numai cuvinte de laudă la adresa coechipierului său. "Noi, cei care am făcut parte din echipa aia, am fost ca fraţii. Noi nu aveam vedete. De asta am şi câştigat, pentru că eram uniţi. Mircea făcea parte din tot", a încheiat Petre Ivănescu.

"Noi acum suntem în linia întâi. Glonţul trebuie să lovească pe cineva. Ăsta e cursul firesc al vieţii"
Petre Ivănescu, fost căpitan al "naţionalei" României

4 handbaliştiromâni mai trăiesc din generaţia care în 1961 a câştigat primul titlu mondial în RFG: Olimpiu Nodea, Hans Moser, Petre Ivănescu şi Cornel Oţelea

CV Mircea Costache II

• S-a născut pe 2 mai 1940, la Bucureşti
• dublu campion mondial cu România (1961, 1964), medaliat cu bronz la CM 1967
• câştigător al Cupei Campionilor Europeni cu Dinamo în 1965
• campion al României cu Dinamo de 8 ori
• a antrenat naţionala de seniori a Algeriei (1971-1976), şi a Portugaliei (1989-1994)
• profesor universitar la CNEPS Ben Aknoun Alger şi la Universitatea Modernă din Lisabona