Articol de Luminiţa Paul - Publicat miercuri, 08 august 2012 00:00 / Actualizat marti, 07 august 2012 23:39
SUA a completat careul titlurilor olimpice pe aparate, după ce Raisman a primit cea mai mare notă a zilei. De aici a început haosul
Sîntem nebuni! Nu ne pricepem la arbitraj, ci la scenarii, iar aseară am scris unul repede, cît a durat concursul finalelor pe aparate. Un scenariu despre împărţirea aurului între echipele importante ale gimnasticii care sună aşa, în linii mari. Cine a luat primul loc la sărituri? România. La paralele? Rusia. A urmat bîrna de ieri. Cine? China. Rămînea solul.
Şi o ultimă mare forţă care nu avea titlu pe aparate. SUA. Începe finala rusoaica Afanasieva, cea care aproape se lovise cu capul de sol în finala pe echipe. Acum iese de două ori din covor şi fuge de pe podium cu al ei 14,566. Urmează americanca Wieber. Şi ea calcă alături, va primi penalizare de 0,1, celelalte ezitări o scot şi pe ea din cursă.
Nu ea e pericolul
Ca întotdeauna, Belu nu priveşte ce fac adversarele. Sau n-o face continuu. Probabil nici nu are nevoie. Se plimbă cu mîinile la spate şi cu spatele la sol. Aruncă o privire în sus, spre cele patru ecrane care trimit spre lume aceeaşi imagine. Mai face o voltă, între timp s- a afişat nota. Nu aceasta era americanca de care trebuia să ne temem.
Mariana Bitang îi ocoleşte pe sportivă şi pe antrenorul ei în timp ce se duce să ia un bulgăre de magneziu pentru Cătălina, care era a patra pe lista de la sol. Sîntem nebuni pînă la exerciţiul Alexandrei Raisman, gimnasta antrenată de un român, Mircea Breştean. Cea care pierduse bronzul la individual în favoarea rusoaicei Mustafina, deşi cu punctaj egal. Cea care obţinuse bronzul la bîrnă, doar cu o oră în urmă, după ce fusese al Cătălinei preţ de cîteva minute.
"A avut dificultate"
Raisman porneşte cu avînt şi taie solul în felii, pe diagonală. Una după alta, "a avut nişte legări dificile", explica un specialist mai tîrziu, aterizează în picioare, fără să-i tremure gleznele, sala explodează la fiecare element desenat, se verifică faptul că lumea ţine cu americanii chiar şi cînd nu sînt americani în tribună, iar acum sînt destui. La partea artistică parcă a rămas un mic gol, dar ce ştim noi? Se termină, e clar că va fi sus, întrebarea e cît? Fata aşteaptă nota cu respiraţia tăiată, alături de ea, Mircea Breştean sărise în sus de bucurie la finalul exerciţiului, acum e încordat un pic. Şi începe vuietul, e ca un avion gata de decolare, şi-a luat zborul cînd pe tabelă a apărut nota, 15,600. Bitang îşi înăbuşă un rîs ironic şi un pic resemnat. Breştean o ia în braţe pe Raisman, e un tip înalt, o ridică, fata rămîne cu călcîiele în aer. Pare o notă greu de egalat. Everestul de pînă acum al finalei de la sol.
Febra lui Ponor
Cătălina face apoi cel mai bun sol al ei de ceva vreme încoace. Pune toate diagonalele în picioare, începînd cu dublul salt întins. Încet-încet, sala se lasă captivată de povestea gîndită de Adriana Pop pentru tînăra în vîrstă de 24 de ani care dansează, sare şi zîmbeşte pe "Fever". Aplauzele de la final nu le egalează pe cele absorbite de Raisman, dar nici rău nu e. Să vedem nota. Toţi ochii sînt sus, pe ecrane. 15,200, cu 6,2 la dificultate şi 9,000 la execuţie.
"N-a avut continuare la diagonale, nu le-a dublat", sună părerea celor avizaţi. În concluzie, a fost corect. Cînd a devenit gimnastica aşa? Lumea vede aterizările, ascultă muzica, simte dacă ea se potriveşte fetei, îi vînează zîmbetul sau crisparea. Nu ştie de legări. De fapt, nici n-ar trebui să vedem ambele note. Ne aruncă şi mai mult în ceaţă.
Ratarea campioanei, apoi bulboana
Mai rămîne Sandra. Pînă la ea curg trei evoluţii care nu ameninţă. E clar că Ponor are medalie, poate Izbaşa să i se alăture? S-o depăşească pe Raisman. La Beijing, ca şi aici, ea încheiase concursul olimpic de gimnastic, tot cu solul ei. Şi luase aurul. Acum totul merge bine pînă la ultimul element. Acolo lumea se prăbuşeşte pentru unii. Pentru noi. A căzut.
Rămîne argintul Cătălinei Ponor, după o pauză olimpică de opt ani. Compensaţie pentru bîrnă? Sîntem nebuni şi nu ne pricepem la arbitraj, nu contează. Chiar şi dacă a fost corect totul, ne-a ieşit teoria conspiraţiei, un aur pentru fiecare. Ce urmează însă e mai complicat decît atît. A venit vîrtejul lacrimilor, demisiilor şi confuziei.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
