Articol de Marian Ursescu, Luminiţa Paul, Cătălin Tolontan, Cristi Preda (foto) - Publicat marti, 16 august 2016 00:00
E ziua ultimei finale olimpice din cariera lui Marian. Sau poate nu? Săriturile, acolo unde a lăsat cea mai adâncă amprentă în numeroșii ani de carieră. Și de viață.
Tocmai s-a încheiat lupta pentru medalii la inele, aparatul lui Dan Grecu de acum 40 de ani și al primului titlu mondial cucerit de un gimnast roman. Acum a câștigat grecul Elefterious Petrounas, în sală răsună ritmuri de sirtaki, până la urmă s-au pregătit totuși brazilienii, nu-i așa? Pare doar că s-au oprit undeva, la trei sferturi, dar asta e altă poveste.
Adversari hotărâţi
Un grup mic de oficiali greci dansează pe melodia cunoscută, folosind steagurile drept batiste. E a treia medalie a lor la aceste Jocuri și a doua de aur. Zgomotul scade, se anunță următoarea finală.
Gimnaștii intră, al patrulea e Drăgulescu. Își ridică ușor mânecile treningului alb, aruncând o privier cu coada ochiului în stânga și in dreapta. Nu mai e timp de nimic, începe concursul, iar primul e rusul Nikita Nagornâi. Cu, ce altceva?, săritura Drăgulescu. Un salt mărișor înapoi la aterizare. 15,233, e prima notă, prima înțepătură de sabie în această bătălie. La a doua, nu e perfect aliniat la ultimul șurub dinaintea aterizării, 15,400 și o medie de 15,316.
E rândul ucraineanului Igor Radivilov, care începe cu un triplu salt grupat, săritură de dificultate 7,000. Aterizează însă foarte jos, atingând salteaua. 14,933. Un pas mare în spate și la a doua, o Tsukahara echer.
Japonezul Kenzo Shirai ridică ștacheta cu o primă notă foarte ridicată, 15,833, a doua e de 15,066, medie 15,449, urcă pe primul loc.
Urmează Marian, care începe cu săritura lui. Clipește un pic înainte de a salute arbitrii, ridică brațul și e gata de lansare. Mereu ne gândim ce le trece atunci sportivilor prin cap. Ei spun deseori că nimic, e doar concentrare, mintea se golește, senzațiile se fragmentează până devin o pulbere pe care n-o mai simți.
Aripi justificate
Aleargă, spre acea masa bej cu dungă verde, bate, pune palmele, se înalță, e săritura pe care a inventat-o și a executat-o de mii de ori de-a lungul anilor. Dar pe care a făcut-o doar de câteva ori în ultima lună, din cauza acelei răceli pe care a îndurat-o săptămâni bune. Până la concursul de calificare, o încercase doar o data.
Se înalță și parcă zborul e nesfârșit. Se întoarce, atingea salteaua cu tălpile și face un pas mare înapoi. Primește 15,266, alți gimnaști au luat mai mult la aceeași săritură. Pe a doua însă, cu dificultate mai mare, 6,20, o execute mai îngrijită și răsplata e superioară, 15,633 și o medie de 15,449. Exact cât japonezul, care e deasupra pentru că a avut calificative mai mari la execuție.
Drăgulescu zâmbește larg, știe că acolo s-a încheiat cariera sa olimpică. Se răsucește, cu brațele întinse, mimează zborul păsării care a fost mereu sus și care acum revine în cuib. Publicul reacționează, îl aplaudă. Ioan Suciu îl întâmpină cu o îmbrățișare, peste 5 secunde îi oferă încă una. Pentru că ieri, Marian a făcut tot ce a putut în acel moment.
Aşteptare grea
Va rezista pe podium? Nord-coreeanul Ri Se Gwang, campionul mondial al ultimelor două ediții, vine și face două sărituri excelente. Și dificile. Fără să surâdă, cu chipul rotund concentrat, serios. 15,616 și 15,766, media e uriașă, 15,691, urcă primul și e greu de bătut. Abia la final, schițează Gwang un gest mic de bucurie. Pe podium, mai târziu, nici un zâmbet. Salută, în schimb, militărește, cu palma la tâmplă, și cântă imnul. Cu lacrimi în ochi.
Chilianul Tomas Gonzalez nu amenință primele locuri, ucraineanul Oleg Verniaev primește mai mult pentru săritura Drăgulescu decât Marian, 15,400, dar media e inferioară. Mai rămâne rusul Denis Abliazin, proaspăt medaliat cu bronz la inele. Face așteptarea dificilă, fierbinte ca un cuptor din prima, cu un 15,600. Nu ratează și el? Nu a ratat nimeni în sensul acela epocal, gălăgios, pe care l-am văzut de atâtea ori. Nu, doar un pas. E pe podium, știe asta, se bucură cu pumnii sus, țopăie.
Drăgulescu zâmbește în fața unui fotograf. Și-a îmbrățișat și felicitat toți adversarii. A făcut-o cu inima limpede, închizând pentru sine angoasa așteptării. A speranței până în ultima clipă. O clipă ce i-a refuzat o nouă medalie. Iar aurul olimpic îi rămâne interzis. Unele lucruri pare că sunt făcute așa, sub semnul lui nu. Adeus, Rio! Nu, zice Marian: Kon'nichiwa, Tokyo 2020!
Îl vedea pe podium
Bulgarul Iordan Iovcev, 43 de ani, cvadruplu campion mondial, spunea înaintea finale de la sărituri că Drăgulescu are șanse la medalie. "E foarte important cum își execute săritura lui, dacă va fi curate, atunci totul va fi bine. Cu a doua rămâne de văzut, parcă e un pic mai fragile", a spus Iovcev, care comentează pentru televiziunea bulgară. În concurs însă, a fost invers, Marian făcând mai bine a doua execuție.
)
)
)
)
)
)
)
