INTERVIU EXCLUSIV Gabriela Szabo, marea campioană olimpică a României, face o analiză pentru GSP: „Jocurile sunt atipice, trebuie stăpânire de sine” + Greșeala antrenorilor de azi: „Le-am spus «Opriți-vă!»”

• Jocurile Olimpice de la Paris vor fi transmise în România de TVR, Eurosport 1 și 2 și platforma Max

Gabriela Szabo abia așteaptă ediția pariziană a Jocurilor, pe care o va trăi nu doar ca telespectator, ci și participând la show-ul „Bonjour, Paris!”, produs în premieră în România, care va fi difuzat în fiecare zi pe Eurosport 2, și la care vor mai fi prezenți foști sportivi de top, medaliați olimpici, precum Cătălina Ponor, Katinka Hosszu sau Lucie Safarova.

Tripla medaliată la JO a vorbit pentru GSP despre această postură nouă, despre delegația României și șansele la medalii, depănându-și, de asemenea, amintirile olimpice. „La Atlanta, n-am avut experiență de Jocuri Olimpice și prima experiență te marchează profund”, a rememorat ea. „Am și spus că la Sydney nu mai fac greșeala pe care am făcut-o la Atlanta”, a adăugat ea despre ediția unde a cucerit medalia de aur.

- Gabi, ești într-o postură nouă acum, participând la o emisiune dedicată Jocurilor Olimpice. Este și aici emoție? Responsabilitate?
- Este foarte mare responsabilitate, dar în primul rând pentru mine este o foarte mare bucurie să pot face parte din acest minunat proiect, Bonjour Paris, la Eurosport. Ce poate să fie mai frumos decât să fii în studio, să admiri sportivii care concurează pe stadionul de la Paris și îmi doresc foarte tare ca sportivii noștri români să ne aducă multe bucurii.

- Cum ți se pare delegația din acest an și care ar fi vârfurile sau speranțele cele mai mari legate de rezultate bune?
- Întotdeauna, când am fost implicată în administrația sportivă și mai ales la nivel de minister, la Federația Română de Atletism, dar și la Comitetul Olimpic, am spus în felul următor: în momentul când ai un număr foarte mare de sportiv calificați în delegație, și șansele la medalii sunt foarte mari. De ce? Pentru că Jocurile Olimpice sunt o competiție atipică, nu se pot compara nici cu un Campionat European sau Mondial, iar din outsider poți să devii erou pentru națiunea ta.

Mă bucur că avem un număr de 107 sportivi calificați și șanse are fiecare. Important este să intre fiecare cu atitudine, să nu se panicheze în fața adversarului care este considerat mai puternic la ora respectivă, în așa fel încât să concureze de la egal la egal și să-și atingă obiectivele și performanța cu care s-au calificat la Jocurile Olimpice. Dacă e și medalie, cu atât mai mult o să fie o bucurie pentru toată lumea.

Gabriela Szabo: „Nu este o întâmplare, ci o muncă asiduă”

- Vorbind despre canotaj, pentru că are cel mai mare aport la delegația României, cum vezi genul ăsta de abordare a performanței, cu un sport prezent cu echipaje în aproape toate probele?
- Pot să vorbesc și din perspectiva membrului în Comitetul Executiv al Federației Române de Canotaj și cunosc foarte bine strategia coerentă pe care o are în acest sens, de a crește cât mai mulți sportivi pentru a-i aduce la loturile naționale. Și dacă astăzi canotajul în delegația olimpică a României are un număr atât de mare de sportivi nu este o întâmplare, este o muncă asiduă de foarte mulți ani.

Și de altfel se vede și la Federația de Natație. Da, Popovici astăzi este top, dar iată câte medalii s-au câștigat la Campionatele Europene de juniori zilele trecute. Asta mi-ar plăcea să văd și la federația de atletism, o federație la care țin foarte tare și nu pot să nu îmi pese de ce se întâmplă în domeniul meu de activitate, care ne-a adus atât de multă satisfacție.

- Crezi că e o șansă de medalie la atletism?
- Din experiența mea, poți să fii favorit al probei și să nu te califici și din outsider să vii și să câștigi medalia pentru țara ta. Sunt atât de multe cazuri, spre exemplu, finala de 100 metri garduri din 1992, de la Barcelona, eram un copil, cea privită la televizor când a câștigat grecoaica Voula Patoulidou. Cine ar fi crezut că primele patru se împiedică și cad? Iar cea care nu era favorită a câștigat medalia de aur.

Gabriela Szabo: „M-am acomodat destul de greu la Atlanta”

- Vorbind acum despre prima ta participare olimpică. Erai foarte tânără, cum reflectezi asupra a ceea ce s-a întâmplat la Atlanta 1996, când aveai numai 20 de ani?
- Este adevărat că am fost o atletă care am sărit multe etape, pentru că talentul meu a sărit atât de mult în evidență. Asta a fost munca, asta a fost echipa care m-a ajutat și era păcat să spui lasă, că are timp mai târziu, că n-ai fi știut ce se întâmplă mai târziu. De aceea eu încurajez antrenorii să lăse sportivii să zburde, nu-i opriți, nu le tăiați aripile pentru că poate la 18 ani mulți dintre ei se retrag!

- Revenind la Atlanta...
- Cât despre Atlanta, n-am avut experiență de Jocuri Olimpice și prima experiență te marchează, și te marchează profund. Mai ales pe mine m-a marcat foarte profund. În primul rând Satul Olimpic. Când am intrat acolo și-am văzut zumzetul, atât de mulți sportivi, mii și mii care unii erau fericiți, unii triști. Unii câștigau medalii, unii pierdeau finale, unii plângeau, unii râdeau, unii terminau competiția, alții se pregăteau să intre și tu să rămâi concentrat pentru ceea ce ai de făcut acolo... Este foarte greu.

Trebuie să ai o stăpânire de sine și o echipă în jurul tău care să te țină concentrat până la finalul Jocurilor. N-am știut de umiditate, de fus orar știam, dar de aceea spuneam de individualități diferite. Eu m-am acomodat destul de greu la ambele. În plus, probele de semifond și fond sunt destul de complexe, contează foarte mult clima în care concurezi.

Și iată, din favorita probei de 5.000 de metri să nu mă calific în finală... A fost un șoc foarte mare pentru mine, dar am avut și am un psihic foarte bun și niciodată n-am suferit la insucces și niciodată n-am știut să mă exteriorizez la o victorie. Nu știu de ce, ăsta a fost profilul meu, de asta mi se spunea că sunt o persoană extrem, extrem de serioasă, care nu știe să zâmbească. În sufletul meu zâmbeam și străluceam, dar n-am putut să mă exteriorizez suficient în așa fel încât să simtă și cei din fața mea bucuria pe care eu o simțeam în interior.

Revanșa de la Sydney și anul cel mai obositor

- Te-ai revanșat însă în finala următoare, la Sydney 2000.
- A trebuit să treacă 4 ani de zile, să rămân cu picioarele pe pământ, pentru că performanțele pot să-ți ia mințile câteodată și să crezi că tot ce zboară ți se cuvine. A trebuit să rămân la fel de ancorată în realitate și să muncesc pentru obiectivul suprem, Jocurile Olimpice, și să-mi iau revanșa de la Atlanta. Și 4 ani să câștig medalii.

- Știi câte ai cucerit în total?
- Nu am știut niciodată cu exactitate, spun cu toate onestitatea, pentru că nu m-a interesat. Zilele trecute am fost obligată să refac CV-ul și m-am dus la Federația Română de Atletism și le-am luat împreună cu președinta, cu secretarul general, și am aflat că am 28 de medalii câștigate la Europene, Mondiale, Jocuri Olimpice într-o perioadă de 11 ani!

- Care a fost anul cel mai dificil, cel mai solicitant?
- Anul care m-a obosit cel mai tare a fost 1999, când am câștigat trei titluri de campioană mondială, am câștigat Golden League și atunci am simțit oboseala și fizică, și psihică. Am și început pregătirea olimpică destul de obosită și după aceea ușor-ușor s-a și simțit pentru că în 2004, la 28 de ani, cu câteva luni înainte de Jocuri, m-am și retras.

- Până la retragere a fost însă ediția de aur de la Sydney. A contat experiența anterioară, de la Atlanta? Pentru că te-ai pregătit altfel, ți-ai luat niște măsuri de siguranță să nu se mai întâmple.
- Am și spus că nu mai fac greșeala pe care am făcut-o la Atlanta și atunci am decis împreună cu Comitetul Olimpic și cu federația să-mi fac acomodarea cu 2 săptămâni înainte de începerea probei de 5.000 m. Am stat la Brisbane două săptămâni și am venit cu câteva zile înainte la Sydney.

Sponsorul meu din Statele Unite a acceptat să-mi închirieze un apartament chiar lângă Stadionul Olimpic. COSR mi-a pus la dispoziție mașina oficială a delegației României de acolo care să vină la ora prânzului și să mă ducă la masă și să mă aducă înapoi să mă odihnesc.

Și atunci am rămas conectată la Jocurile Olimpice și nu mi-a distras atenția Satul Olimpic, cu toate că veneam în fiecare zi acolo să mă antrenez și să mănânc, dar nu simțeam tensiunea din Sat și privirile adversarilor care vin să vadă ce faci, cum te antrenezi, ce ai mâncat, la ce oră ești la antrenament, să pună și mai multă presiune pe tine.

Am rămas în bula mea, în atmosfera mea, în calmul meu, pentru că pentru mine calmul era să citesc. Aceasta a fost una dintre plăcerile mele, și înainte de antrenament să citesc, evadam din pregătire, din tensiunea antrenamentului și dinaintea competiției.

- Ai și o amintire aparte legată de citit?
- Da, chiar îmi pare rău că atunci când am pierdut medalia de aur la Europene la Munchen, în 2002, citeam o carte despre împărăteasa Rusiei, care a plecat din Germania și așa mai departe. Eram la jumătate și nici n-am mai deschis-o de atunci. Mintea mea era la ce se întâmpla în carte, la Ekaterina.

- Acum ce citești?
- Am scris trei cărți, de specialitate, m-am concentrat foarte mult pe ele și nu am mai citit în ultimul tip, dar voi relua în vacanță.

+6 FOTO

- Unde se află acele medalii numeroase? Au un loc special?
- Medaliile mele, sincer, stau în dulap. Chiar zilele trecute, un ziarist din Austria m-a rugat să le fac poze și să-i trimit pentru că pregătea un articol despre performanțele mele. Așa că le-am fotografiat acolo unde sunt, în dulap.

Jocurile Olimpice la Eurosport și Max

• 3.800 de ore de competiție pentru cele 762 de sesiuni de competiție, 329 de probe și 10.500 de sportivi
• 15 sporturi vor avea marcaje cronologice, iar pentru tot există alerte pentru medaliile de aur, feed-uri multi-audio pe Max
• Eurosport 1 și 2 vor acoperi cele mai importante momente și probele eroilor locali, iar show-ul regional „Bonjour, Paris!” va fi difuzat la Eurosport 2, în fiecare zi de la ora 9:00