Articol de Andrei Crăiţoiu, Valentin David (video), Andreea Visu - Publicat luni, 14 octombrie 2024 10:29 / Actualizat luni, 14 octombrie 2024 14:08
Magdalena Rusu (25 de ani), campioană olimpică la Paris la 8+1 (canotaj) a fost invitată „La feminin” și a dezvăluit că a avut parte de bullying la școală, de situații supărătoare pe care nu le-a conștientizat pe moment.
- Pe 3 august, barca de opt plus 1 a României a făcut o demonstrație de forță la Jocurile Olimpice de la Paris. Magdalena Rusu, Roxana Anghel, Ancuţa Bodnar, Maria Lehaci, Adriana Adam, Amalia Bereş, Ioana Vrînceanu, Simona Radiş, Victoria Petreanu au condus cursa de la un capăt la altul și au zburat, așa cum le-a spus Antonio Colamonici.
- A fost prima victorie în această probă de 8+1, după 20 de ani, de la Jocurile Olimpice de la Atena, atunci când în barca de aur era și Elisabeta Lipă.
- Magdalena Rusu este acum campioană olimpică, de două campioană mondială și de 7 ori campioană europeană. Într-un dialog „La feminin”, a vorbit despre greutățile vieții, dar și despre satisfacția muncii depuse.
Magdalena Rusu: „La București erau mult mai avansați față de cum eram eu la sat. Și cu mâncarea ...”
- Magdalena, te-ai născut la Fălticeni, dar cum a fost trecerea la București?
- Nu știu dacă realizam foarte bine că acea diferență e ceva colosal. Am luat-o ca fiind normală. Singura parte cu care m-am acomodat mai greu a fost școala. Pentru că la București, da, erau mult mai avansați față de cum eram eu la sat. Și cu mâncarea...
- De ce?
- Pentru că primeam trei mese pe zi, nu primeam mâncare între mese. Și eram obișnuită să mănânc când îmi doresc eu, când mi-era mie foame. Și, de exemplu, la prânz mie dacă nu mi-era foame, chiar dacă mergeam la masă, nu mâncam. Dar îmi dădeam seama că mi-era foame spre seară și trebuia să aștept până la 7 când era masa. Și cumva m-a ajutat această rutină să îmi obișnuiesc organismul că trebuie să aibă un meniu la o oră stabilită, nu când îmi doresc eu. Iar la școală mi-a fost foarte greu pentru că eram foarte rușinoasă. Eram atât de rușinoasă încât nu puteam să-i spun doamnei profesoare cum mă cheamă! Mi-era foarte rușine și am început să plâng în fața ei.
- Te-a întrebat cum te cheamă și ai început să plângi??
- Da, da, da! Și asta zic, că mi-a fost greu, la început, să mă acomodez, să pot socializa cu alți oameni și a comunica și a face echipă cu colegii. Nu știam ce-s colegii! Având mulți frați, cumva începusem să-i asociez cu frații mei, să mă comport cu ei ca și cum ar fi frații mei. Dar ajunsesem deja să îi consider atât de mult frații mei încât îi pâram la doamna orice făceau. Și nu-i OK, adică nu-i treaba noastră ce fac ceilalți din jur și, na, din greșeli învățăm.
Începeam școala la ora 8 și ieșeam la ora 2, iar antrenamentul îl făceam după-amiază. Uneori, făceam dimineața înainte de a pleca la școală, ceva jumătate de oră, atunci. După aia, când am trecut la liceu și începeam la ora 8, mă trezeam la 5 ca la 6 să fac antrenament până la 7 și.... După aia, repede, mâncam, duș, la școală, la 8 și ieșeam la 2. După aia, alt antrenament
- Magdalena Rusu, campioană olimpică 8+1
- Dar ai avut parte și de bullying mai ales la început tocmai pentru că erai timidă?
- Cred că am avut, dar nu mi-am dat eu seama pe moment. Știa lumea că sunt sportivă, dar la școala unde eram eu erau niște copii foarte înstăriți. Erau cu părinți foarte bogați, chiar erau și din anumite emisiuni copii acolo. Eu am aflat ulterior, că nu știam de ei. Și, na, erau, arătau mult mai bine. Eu veneam cum se cerea, cu o pereche de pantaloni, cu o cămașă și la început mai râdeau. Dar după aia, treptat, când au început să mă cunoască, să ne cunoaștem, a fost OK. Chiar am unii colegi cu care mai vorbesc și-n ziua de astăzi.
Urmărește aici toată emisiunea cu Magdalena Rusu
)
)
)
)
)
)
)
)
