Prezentarea lotului "Samurai 2020" » Minunea blondă: Mădălina Bereș, aur după aur la senioare

E înaltă și frumoasă. Dar e aproape un pleonasm să spui despre o moldoveancă, și blondă, că e frumoasă. Componentă a bărcii de 8 plus 1 a României, Mădălina Bereș a ajuns rapid la visul său, pentru care a plecat din Mogoșeștiul natal, la mai puțin de 14 ani, ca să cucerească lumea.

"În toamna anului 2007, doamna Mariana Maliș (n.r. acum antrenor secund la lotul olimpic) a venit la școală, la noi, la Mogoșești Siret. Nu știam ce e ăla canotaj. M-a văzut înaltă și mi-a dat o carte de vizită, pe care să o dau părinților. Am pus-o în manualul de matematică și am găsit-o acolo după o lună", își începe povestea Mădălina.

Când a dat de cartea de vizită, și-a adus aminte de doamna care venise la ele și le vorbise de canotaj. "A sunat mama la telefon și, cum-necum, am ajuns la Orșova. Noroc cu tata, că el a fost cel care a ținut să merg. «Să se ducă, poate reușește! Dacă nu îi place, se întoarce acasă!», i-a spus el mamei", subliniază campioana mondială.

Nici nu avea 14 ani împliniți când a ajuns pe malul Dunării. Totul a început ca o joacă. Și pentru că e obligatoriu să știi să înoți, Mădălina a luat cursuri. "Mai mergeam la bazin, la Drobeta Tr. Severin, dar mai mult am învățat în fața pontonului, vara, unde eram supravegheați", își amintește canotoarea.

Chinul de la junioare și tineret

Și a început munca. Mii de ore de vâslit, îmbunătățirea tehnicii. I-a plăcut că era ca o tabără prelungită, alături de alte fete de vârsta ei. A descoperit noua ei familie. "Am rămas la Orșova patru ani, până când, la 18 ani, am fost trimisă la Snagov, la lotul de tineret".

În chiar primul an de tineret, a vrut să renunțe. "M-am gândit că nu-i de mine canotajul. Nu aveam rezultate la juniori, nu veneau medaliile!", rememorează Mădălina. Deși prindea cele mai bune bărci, locul 4 parcă era al ei. Așa s-a întâmplat cu barca de 8 plus 1, în primul an de juniorat, apoi cu cea de doi rame, alături de Alexandra Cucu, o fată care a abandonat canotajul. La tineret nici măcar locul 4 nu l-a mai prins, ci un 6 în patru vâsle!

Stânga unu, dreapta doi, așa-i hora-n canotaj!  

În 2013 a ajuns pe mâna antrenorului Mircea Roman. "Eram «stângă» și m-a făcut «dreaptă»", explică Mădălina. E de fapt partea pe care stai în barcă. Și a venit primul rezultat notabil. Aur la Campionatele Mondiale de tineret, sub 23 de ani, în proba de doi fără, cu Mihaela Petrilă, cea care avea să ajungă și ea campioană mondială în 8 plus 1!  Doi ani a fost "dreaptă", după care a trecut iar pe stânga.
În 2015 participa la primul său Campionat European de senioare, la Poznan, în Polonia. Cu barca de 8 plus 1, au câștigat bronzul.

"Eu mă bucuram, era prima mea medalie, la senioare, dar lumea era nemulțumită. Am aflat așa că, în canotaj, prin prisma rezultatelor din trecut, presiunea e întotdeauna imensă. Noi tot timpul va trebui să ne batem pentru aur, alt rezultat e privit ca un eșec!", subliniază Mădălina. Și are dreptate.

Anul când "am scris istoria negativă!"

Despre 2015 Mădălina vorbește ca despre cel mai "negru" an din canotaj. "Nu ne-a ieșit nimic. A fost dezastru! Toată lumea a crezut atunci că, gata, canotajul românesc a murit. Eram prima generație care nu a prins finala A la Mondiale. În Franța, la Aiguebelette, România termina doar pe 7. Scrisesem, cum s-a spus, pagina de istorie negativă", își amintește Mădălina.

A fost greu să revină. "S-a întors domnul Roman, a schimbat programul. Aveam mai mulți kilometri pe apă, am avut preparator fizic, nutriționist. S-a simțit o îmbunătățire. Era greu la antrenamente, dar mai ușor în curse", explică Bereș.
Declicul a aut loc la Lucerna, după ce România a reușit calificarea cu barca de 8 plus 1 la Jocurile Olimpice de la Rio. Parcă viața nu mai era așa neagră.

Bronzul care nu se uită!

Adevăratul examen avea să vină însă abia la Rio. "Nu am reușit să ne calificăm în finală din prima și am tras recalificări. Acolo am bătut Noua Zeelandă și ne gândeam după. «Oare au tras, oare s-au menajat pentru finală?»". În ziua cursei, rolul de psiholog, pentru discursul motivațional, i-a revenit Andreei Boghian, strocul bărcii. «Fetelor, nimeni nu se așteaptă să luăm medalie, cam ăsta este adevărul, nu e presiune mare pe noi, dar orice loc pe care-l obținem e pentru noi!»".

Cursa nebună de 2.000 de metri s-a încheiat cu România pe 3, după SUA și Marea Britanie. Câțiva centimetri au lipsit pentru a schimba bronzul pe argint.
"Țin minte că în cursă, la un moment dat, striga nu numai Dana, ci și Roxana Cogianu, și Andreea Boghian, și Adelina Boguș. Am simțit că putem. La 22 de ani îmi realizasem visul de a urca pe podiumul olimpic. Nu aveam încredere, dar o făcusem", mărturisește acum Mădălina.

Tokyo, motivația supremă

Cu palmele crăpate de bătături, cu picioarele care nu te mai ascultă după ce ai leșinat trăgând de ramă, pe parcursul a 2.000 de metri, îți recapeți suflul pe podium. Se cântă "Deșteaptă-te, române!". Lângă tine, la dreapta și la stânga, sunt Canada și Noua Zeelandă. Americancele nici nu au existat. Petrecerea pregătită pentru ele nu mai are loc. Tribunele de la Sarasota se golesc. Și atunci sentimentul de mândrie parcă e și mai mare. Româncele le-au stricat programul.  După 18 ani, România e din nou campioană mondială în proba-regină a canotajului.

"2017 a fost anul nostru. Domnul Roman ne-a spus, la un moment dat: «Fetelor, ce ar fi să câștigăm toate cursele din acest an?» A avut gura aurită!", spune Mădălina.
Au revenit la antrenamente. Alte fete au renunțat, în barcă vor urca alte fete, mai tinere. Mădălina, la 24 de ani, a devenit cea mai "bătrână". Dar nu se plânge. "Dorința de a mai câștiga o medalie la Tokyo e foarte mare. E prea frumos la Olimpiadă!", încheie Mădălina.

Sora care a urmat-o

Mădălina Bereș mai are o soră, Amalia, cu patru ani mai mică. "A venit și ea în canotaj, dar nu am adus-o eu. Venea cu mama, în vizită, la mine, la Orșova. Și doamna Maliș a întrebat-o și pe ea dacă nu ar vrea să facă sport. Atât i-a trebuit, a mai stat o lună acasă și s-a prezentat la Orșova", a povestit Mădălina. Amalia are 1,88 metri, cu doi centimetri peste Mădălina. Și a întrecut-o și la performanțele de la junioare și tineret. "M-a depășit, dar nu mă supăr. M-aș bucura enorm să o țină tot așa, să devină campioană olimpică. Numai și pentru lacrimile vărsate când o lăsam acasă, la Mogoșești, iar eu plecam la Orșova", spune Mădălina.

Canotajul în familie

Mădălina Bereș l-a cunoscut în canotaj și pe prietenul ei, Vlad-Dragoș Aicoboae. "Totul s-a întâmplat la Orșova, în cantonament. Avem o relație serioasă, ne gândim chiar la nuntă. Dar nu am stabilit nimic oficial", spune Mădălina. Vlad e component al bărcii de doi rame, alături de Cosmin Pascari terminând pe locul 7 la Mondialele de la Sarasota. A câștigat însă argintul european în proba de patru fără cârmaci la CE de la Racice, în acest an.

• COSR a lansat " Samurai 2020", programul de asistență specială a sportivilor cu potențial de a obține medalii la cea de a 32-a ediții de vară a Jocurilor Olimpice - Tokyo 2020.

AICI puteți citi toate celelalte prezentări ale sportivilor din programul Samurai 2020