Articol de GSP - Publicat joi, 22 noiembrie 2018 23:19
Din 2020, lista jocurilor olimpice s-a îmbogățit, printre altele, cu un sport nautic: surf. Privind către Tokio, de-aici, de la malul Negrei Mări, primul reflex ar fi o ridicare din umeri. Așa, și?
Pentru că surfingul e un sport care, multă vreme, n-a prins în România. Până de curând.
Dar nu pentru că Marea Neagră n-ar fi ofertantă. Un pic înfuriată, e tocmai bună.
Doar că surful ăla din filme, cu sportivi plutind pe val și care mai apoi se adună, la apus, pe o plajă sălbatică, prieteni, libertate, focuri, jointuri, iar libertate, piele arsă de soare care prelungește în noapte căldura soarelui, sticla plimbată din mână în mână, iubiri, pasiuni, mereu libertate și mereu, mereu speranța către un mâine cu valul perfect e partea de enterteiment.
În luna ianuarie a acestui an, surferul portughez Alex Botelho a făcut un altfel de spectacol în Praia do Norte. Iar imaginea cu germanul Sebastian Steudtner coborând panta unui val uriaș (de 35 de metri!) la Nazare, în Portugalia – video care a devenit viral - ei bine, asta e partea extremă a unui sport oricum spectaculos.
În realitate, multe căzături vei fi luat până să îndrăznești să-ți spui surfer. Prea multe guri de apă sărată. Multă, atât de multă răbdare, că vechiul înțeles al cuvântului își pierde sensul. Multe dureri și mai ales multe frustrări. Pentru că surful înseamnă 90% paddling și doar 10% așteptare și zbor pe luciul apei. Dar oricine a ajuns, măcar o dată în viață, pe val, o să-ți spună că merită.
De-acolo lumea se vede altfel.
Kelly Slater, americanul din Florida devenit de 11 ori campion mondial la surf, a adunat, în trei propoziții, o viață dedicată acestui sport. Iar vorbele lui au devenit motto-ul surferilor:
Surfing is like the mafia. Once you're in - you're in. There's no getting out (Surfingul e ca mafia. Odata ce ai intrat, ești intrat. Nu mai ai cum să scapi)
Surfingul dă dependență. De aceea, dintre puștii care s-au jucat în verile trecute la Divertiland și au încălecat cu placa valurile din piscină, câțiva trebuie că au ajuns și la cursurile de surf de la Marea Neagră. Pentru că da, se face surf la Marea Neagră. Iar valurile ei medii și mari sunt perfecte pentru a porni la drumul prin apă. Drumul către o nouă viață, poate.
Oficial, de un an există o școală de surf la Mamaia. Au deschis-o patronii unei plaje private, cu participarea lui Mihai Ghiță, ”fratele Butch”, unul dintre puținii surferi români. Un snowborder convertit.
Ghiță e in, cum ar zice Slater. La final de octombrie, prindea valuri bune în Perniche, Portugalia. La început de decembrie, era pe placă în Adagir, Maroc. Pesemne la începutul noului an va vâna alte valuri, în alte mări și țări.
Vara lui 2019 îl va găsi, însă, la Mamaia.
Și că tot e moda cu ”list of new year resolutions”. Pentru toți aceia care știu să înoate, lecțiile de surf ar putea fi o opțiune. Sunt, practic, lecții de viață. Despre cum să muncești mult ca să fii pe val, despre cum să cazi. Despre cum să te ridici și-o iei de la capăt.
Și mai ales despre cum să faci asta fără patimă, doar cu pasiune și cu dorința de a reuși. Pentru că știi, înveți, că marea e de neînvins. Ca și viața. Dar ...once you're in - you're in!
*articol de Oana Costea
)
)
)
)
)
)
)
)
