Articol de Roxana Fleşeru - Publicat marti, 14 mai 2024 17:59 / Actualizat marti, 14 mai 2024 18:24
Alexandre Muller (27 de ani, 109 ATP) s-a calificat în sferturile de finală de la Roma, după o victorie în fața lui Andrey Rublev (6 ATP) cu 3-6, 6-3, 6-2. Într-un interviu emoționant pentru L’Equipe, francezul și-a spus povestea din care aflăm că la 13 ani a primit un diagnostic care ar fi trebuit să-l oprească să joace tenis!
Alexandre Muller a obținut la Roma una dintre cele mai mari victorii ale sale în circuitul ATP, trecând în optimi de finală de Andrey Rublev. Dar cel mai mare succes al său este că joacă tenis la nivel înalt, suferind de o boală cronică debilitantă.
El are boala Crohn, o afecțiune autoimună inflamatorie cronică a intestinului care se manifestă prin dureri abdominale, diaree, greață, vărsături, oboseală, pierdere în greutate.
„Oriunde aș fi ajuns în cariera mea, aș fi putut să mă descurc un pic mai bine fără această boală. Nu pot fi la 100% tot timpul, sunt mai fragil”, a spus el într-un interviu pentru L’Equipe.
71este cel mai bun loc ocupat de Alexander Muller în carieră, atins pe 29 ianuarie 2024
Apoi a continuat: „Înainte de un antrenament pe teren sau în sala de forță, gândesc doar cu stomacul: «Trebuie să mă duc la toaletă?». Este automat, creierul meu gândește așa! Înainte de un meci, mă duc la toaletă de cel puțin cinci sau șase ori. Când te golești și slăbești două sau trei kilograme, pleci cu un mic handicap energetic”.
Alexandre Muller: „Încălzirea dinaintea meciului este un iad pentru antrenorii mei”
El a mai dezvăluit că nu atunci când meciurile se prelungesc nu se poate hidra prea mult. Nu poate bea mai mult de patru înghițituri de apă pentru că simte că o să vomite.
„Am probleme digestive, mă balonez. După meciuri, sunt total deshidratat. Când mă duc la un test doping, mi se spune mereu: «Asta nu e urină, e un concentrat, nu mai ai nimic în tine».
Când vine vorba de recuperare, nu este ideal. Uneori sunt într-o stare proastă după un meci, am contracturi peste tot”, și-a dezvăluit el calvarul.
Atunci când începe meciul, uită de tot. „Efortul face ca totul să se închidă în mine și nu am de ce să mă îngrijorez. Dar cu cinci minute înainte de a intra pe teren... Încălzirea dinaintea meciului este un iad pentru antrenorii mei!
Atunci sunt cel mai neliniștit. Uneori nu pot să mă încălzesc deloc. Fac trei ridicări de genunchi și spun: «Îmi pare rău, trebuie să plec».
Dar pe teren, uit totul. Această boală este foarte mult în capul meu. Când plec în vacanță, încă mai am boala, mă duc la toaletă mult mai des decât alte persoane, dar trăiesc bine. Sportul este cel care face ca lucrurile să fie mai dificile”, a explicat el.
De multe ori îmi spun: <Abia aștept să nu mai joc tenis!> În ziua în care mă voi opri, dacă mă va durea stomacul, nu-mi pasă, pentru că nu voi face niciun efort fizic și nu va avea niciun impact asupra performanței mele. Medicii nu se înșală în privința faptului că sportul îmi înrăutățește starea de sănătate. Uneori, simptomele nu sunt deloc frumoase. Defecarea cu sânge este ceva obișnuit pentru mine
- Alexandre Muller
Diagnostic schimbat după zece ani
El a fost diagnosticat la 13 ani cu rectocolită hemoragică, o altă boală inflamatorie a colonului, dar un pic mai blândă. Făcea tenis, iar un antrenor le-a spus părinților săi că nu va putea continua să lucreze cu un copil bolnav. „Asta a fost o lovitură pentru mine”, și-a amintit el pentru sursa citată.
Le moment où Alexandre Muller, sorti des qualifications, décroche la plus grande victoire de sa vie en s’offrant le n°6 mondial Andrey Rublev à Rome. 😱🇫🇷
— Univers Tennis 🎾 (@UniversTennis) May 13, 2024
Première victoire face au TOP 10 et première qualification en 1/8 d’un Masters 1000. 👏pic.twitter.com/7DMEPte0yC
Nu a renunțat, a găsit alt antrenor și a continuat în sport. În 2022, a primit un alt diagnostic în urma unei colonoscopii, astfel că rectocolita hemoragică a devenit boala Crohn.
„Mi-a schimbat tratamentul: am încetat să mai iau pastile și am început să fac injecții, un antiinflamator specializat pe colon. Le fac la fiecare două săptămâni.
Problema este că acest produs nu trebuie lăsat în afara frigiderului mai mult de opt ore. Când merg în Australia, nu-l iau. Altfel, e un iad: trebuie să suni la compania aeriană pentru a cere permisiunea de a avea o ladă frigorifică și pentru ca ei să o pună în frigider în timpul călătoriei. Dar cu escalele, e de neatins. Așa că prefer să mă injectez înainte de a pleca”, a explicat el.
Muller a fost întrebat de jurnalistul de la L’Equipe ce se întâmplă dacă nu urmează tratamentul. „Pot să am un atac. Atunci mă duc direct la spital. Nu pot sta la mai mult de 30 de centimetri de toaletă. Nu pot face nimic.
Mi s-a întâmplat de două ori în viața mea. De fiecare dată: două luni de cortizon. Prima dată nu a fost ideală, pentru că cortizonul oprește creșterea. De atunci nu am mai crescut. Am regrete în legătură cu asta. Dacă aș fi avut o înălțime de 1,85 m în loc de 1,82 m, mi-ar fi fost mai bine”.
Alexandre Muller nu are o scutire de uz terapeutic
Cortizonul este pe lista substanțelor interzise, astfel că francezul ar trebui să aibă o scutire de uz terapeutic, însă acesta preferă să se oprească atunci când este sub tratament.
„Este un coșmar administrativ, așa că eu încă nu am solicitat una. Dacă îl iau, nu pot juca timp de câteva săptămâni, deoarece este un produs dopant.
Dar cel mai enervant lucru este că nu am voie să iau alte antiinflamatoare pentru că pot declanșa un atac. După Roland Garros, am luat antiinflamatoare pentru a ameliora o pubalgie. Mi s-a spus: «Alex, serios, oprește-te!». Deci când mă doare, fie joc cu durerea, fie mă opresc”, a spus el.
Faptul că trebuie să trăiască având această boală i-a schimbat și felul de a privi tenisul și viața: „Uneori văd un tip care renunță. Îmi vine să îi spun: «Amice, dacă îți dau intestinele mele, vei înțelege cum e să mergi la antrenament după ce ai fost deja de patru ori la toaletă. Așa că bucură-te!».
Asta mă face să fiu o persoană extrem de calmă. Chiar dacă există lucruri mai rele, știu că este enervant pentru sportul de nivel înalt. Din când în când, îmi spun că ceea ce fac este chiar foarte bine”, a încheiat el.
O boală întâlnită și la alți sportivi
Alexandre Muller nu este singurul sportiv de performanță care are de ținut sub control o astfel de boală. De-a lungul timpului, au dezvăluit că au această problemă înotătoarea americană Kathleen Baker (SUA), campioană olimpică în 2016 cu ștafeta de 4x100 m mixt, ea fiind diagnosticată cu această afecțiune pe când avea 12 ani.
Jucătorul de snooker Ali Carter a făcut și el public că suferă de această boală de când era în adolescență, la fel și jucătorul de baschet Larry Nance, diagnosticat la 16 ani.
Citește și:
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
