EXCLUSIV Interviu spectaculos cu Marius Copil despre ascensiunea din clasament și marile dezamăgiri din tenis: "Când am intrat în TOP 100 m-am simțit cu 10-15 kilograme mai ușor"

 Anul 2018 l-a pus în lumina reflectoarelor pe Marius Copil. Un jucător în vârstă de 28 de ani care bătuse mult la poarta Topului 100 și căruia la 18 ani i se promisese un viitor strălucitor. Însă Marius a avut nevoie de timp pentru a atinge ținta propusă. A luptat cu așteptările sale, dar și cu cele ale oamenilor din jurul său.

Sezonul trecut a reușit, iar în acesta a venit și ascensiunea, el încheind totul cu o săptămână de vis la Basel, unde doar Roger Federer a reușit să-l învingă.

Marius Copil vorbește aproape șoptit și calm, în contradicție cu forța serviciilor sale care depășesc 200km/h. E mulțumit de evoluția lui și are ținte înalte pentru sezonul care vine. El îl va începe la Doha, turneu care debutează pe 31 decembrie. 

- Marius, a fost un an cu multe evenimente pentru tine. Ce făceai la începutul lui?
- Mi-aduc aminte că aveam o discuție mai deschisă, așa, am fost eu foarte sincer cu Andrei Mlendea, ne gândeam ce avem de schimbat pentru că nu mergea cum ne doream. Era chiar după înfrângerea cu Gilles Simon și am stat vreo două-trei ore într-un colț și am încercat să schimbăm multe, să am jocul mai agresiv.

- Și a dat rezultate?
- Da, la meciul de Cupa Davis contra Luxemburgului, apoi am mers la Sofia, unde mi-a mers bine, dar n-am reușit să rămân constant pe stilul acela de joc și cred că de aceea s-a produs și schimbarea aceasta, să-l iau pe Andrei Pavel la finalul lunii iulie. S-au schimbat și multe lucruri la mine, am avut un antrenor de pregătire fizică, pe Dan Tudorache, apoi nu am mai lucrat cu el, am fost o perioadă singur, m-a mai ajutat și Dan Cristea, după care, la mijlocul lui iunie, am început cu Lucian Nicolescu, Andrei Mlendea m-a ajutat să-l aducem în echipă. Fac o echipă foarte bună cu el și mă bucur că încă îmi este alături și m-a ajutat foarte mult în cariera mea. S-au schimbat multe. Și antrenorul de pregătire fizică, și cel de tenis, am reînceput colaborarea cu domnul Ioan Popoviciu. 

Joc bun, apoi dubii

- Ești genul de jucător care-și fixează țeluri? La începutul lui 2018, care erau acelea?
- Fiind primul meu an în primii 100, îmi doream să închei la fel, dar nu mi-am propus ceva de genul Top 50, 60 sau 70, dar clar nu-mi doream să fiu 99. Așa cum am terminat acum sunt supermulțumit. Mi-aș fi dorit să fiu mult mai constant în rezultate.

- Finala de la Sofia a venit destul de repede după acea discuție, e vreo întâmplare din respectiva săptămână care crezi tu că a făcut lucrurile să se așeze?
- Discuția pe care am avut-o în Australia a ajutat foarte mult la schimbarea de joc, dar și la nivel mental. Eram foarte dezamăgit și ceva trebuia făcut. Am încercat la meciul de Cupa Davis să vedem cum funcționează și a mers bine, chiar dacă adversarii nu erau de calibru, nu puneau probleme, cred că a fost mai bine așa. Am avut două meciuri cu jucători mai slabi și puteam să exersez ce-mi propusesem și ce lucrasem la antrenamente.

- Ce s-a întâmplat apoi?
- La Sofia m-am dus foarte relaxat. Normal, după Cupa Davis vii mai obosit pentru că e o săptămână grea. Mi-am propus să iau fiecare meci și să încerc acest stil de joc și vedem cum va fi. Am evoluat mult mai relaxat și am pus în aplicare ce-mi propusesem. Mi-am dat seama că se poate, că e foarte mișto și merge bine și așa am început să am dubii. Venise și sezonul de zgură, unde este mai greu să aplic acest stil de joc agresiv. Acum cred că anul viitor va fi mult mai bine, am lucrat cu Andrei la niște lovituri și am îmbunătățit mult, unele dintre ele vor fi bune și pe terenurile de zgură.

Lacrimile de la Washington și Madrid

- Un alt moment care te-a făcut vizibil în fața celor care nu urmăresc regulat tenis a fost meciul de la Washington cu Andy Murray, unul emoțional, un meci bun. Ne amintim că el te-a felicitat când ai intrat în Top 100 la Madrid în 2017. Ce a însemnat pentru tine momentul acela și dacă în timp a avut vreo valoare ce ți-a spus el?
- El e un tip foarte mișto, în vestiar e deschis. După meciurile pe care le-am avut de fiecare dată când mă vede mă salută, e un superbăiat. Am discutat mai mult cu el după meciul de la Washington, l-am terminat la 3 și jumătate dimineața. Meciul a fost incredibil de frumos. A avut întorsături multe, am mai avut meciuri terminate târziu. El a plâns atunci la final și din cauza oboselii și meciul a avut o emoție mare. Orice lucru care vine de la un campion și e pozitiv te ajută să fii mai încrezător în tine, să apreciezi fiecare antrenament și face să se vadă munca depusă. Este un lucru important pentru un sportiv de performanță, să vadă că a muncit cu folos și jocul merge din ce în ce mai bine.

- Ți s-a întâmplat să plângi pe teren?
- Da, cum să nu?, am plâns chiar când am intrat în primii 100, la meciul cu Guillermo Garcia-Lopez. Am avut o încărcătură mare cu acest Top 100. Și din partea familiei.

- A fost o eliberare pentru tine când ai depășit această barieră.
- Da, m-am simțit cu 10-15 kilograme mai ușor (zâmbește). De mic, de la 18 ani, când am jucat primul meci în Cupa Davis cu Rusia, îmi ziceau mulți că o să am șanse, iar de atunci și ai mei, în special tăică-miu, care e, așa, mai impulsiv, îmi ziceau: "Gata, o să ajungi imediat în câteva luni, o să fii în primii 100!". Presiunea pusă de părinți, fără să-și dea seama, pe un sportiv e mare. Nu o gestionezi atât de bine la 17-18 ani. Și, dintr-odată, toată atenția aceea... zici "Opaa, ce fac acum?". Când începi să pierzi două trei meciuri la rând apar dezamăgiri și spui că a fost numai un foc de paie. Am avut mult de luptă cu genul acesta de presiune. A durat mult până am ajuns, lumea nu mai credea că eu voi putea să intru în primii 100, dar eu am crezut în continuare. Și Andrei Mlendea a crezut în continuare și mă bucur că am reușit să facem pasul acesta împreună.

"Am îmbunătățit unele lucruri"

- Unul dintre jucătorii de top cu care te-ai întâlnit anul acesta de mai multe ori a fost Marin Cilici. Abordezi altfel întâlnirile cu astfel de jucători, îți spui că de data aceasta trebuie să-l înving?
- Eu aveam oricum 1-0 cu el, l-am bătut la Beijing în 2012.

- Toate meciurile dintre voi au fost strânse.
- Da, la Cincinnati aveam șansa să-l câștig, dar câteva greșeli acolo și s-a dus meciul; la US Open, din păcate, la 5-1 pentru mine m-am accidentat și am avut o problemă, am încercat să joc, dar a devenit din ce în ce mai rău. Apoi, la Basel, am zis că trebuie să fie meciul meu! Am reușit să-l înving, trebuie să ai multă răbdare cu el, are o tactică bună, servește bine. Mă bucur că am început să-l citesc.

- Tot timpul ți-ai dorit să-ți îmbunătățești jocul, te-ai apropiat de ce își dorești la turneul de la Basel?
- Da, e aproape de ce-mi doresc eu să joc, poate aș putea să fiu mai agresiv, să vin mai des la fileu, mingile mai scurte să le atac, asta îmi doresc să fac în plus. Mai e de îmbunătățit, mă bucur că nu am ajuns la plafon. În aceste pregătiri de acasă am îmbunătățit unele lucruri și la pregătirea fizică, deplasarea în teren a devenit mult mai bună, nu mai pierd pași, nu mai fac pași în plus pe teren și abia aștept să înceapă sezonul, să văd cum este la turneul de la Doha.

"Îmi doresc să câștig un turneu ATP"

- L-ai învins pe Alexander Zverev la Basel, apoi el a câștigat, câteva săptămâni mai târziu, Turneul Campionilor. Fanii zic: "Ah, Copil l-a bătut pe Zverev, deci și el poate să câștige Turneul Campionilor!". Tu te gândești vreodată așa?

- Nu, mă gândesc doar că nivelul meu este mai ridicat decât este clasamentul meu acum. Îmi dă încredere în plus, dar nu vreau să mai pun presiune pe mine în plus, să mă gândesc că și eu pot să câștig. Dacă mă uit așa, la cine am pierdut sau câștigat în 2018, Cilici a câștigat Cupa Davis, Zverev Turneul Campionilor, Cecchinato a făcut semifinale la Roland Garros, Dzumhur, în Antalya, mă bate, apoi câștigă turneul. Sunt mulți la care pierd strâns sau pe care îi înving și au apoi rezultate. Asta mă face să fiu mai încrezător și spun: "Uite că se poate!" și așa voi fi de acum încolo, cum am fost la Basel, să mențin mentalitatea aceasta și să rămân pe drumul acesta, că e unul foarte bun.

- Au trecut câteva săptămâni bune de la Basel, te-ai mai uitat la vreun meci de atunci, ți-ai mai amintit ceva în ultima perioadă?
- La antrenamente mă mai gândesc cum a fost și simt că sunt mai bine, nu mă mai enervez, sunt foarte concentrat, sunt mult mai concentrat, îmi dau seama la fiecare minge ce am făcut bine, ce am făcut, încerc să analizez puțin și să fac mai bine la următoarele mingi. Cred că lucrez mult mai conștient și sunt mai conștiincios la fiecare minge la antrenament. Asta mă ajută să mă îmbunătățesc așa de mult de la un antrenament la altul.

- Care ar fi țelurile tale pentru 2019?
- Unul dintre ele este să câștig un turneu ATP; mi-aș dori enorm de mult, că e un 250 sau că e mai sus nu contează, să fie unul! Dacă jocul meu se leagă și rămân constant, cu siguranță clasamentul va veni, la fel și turneul. Dacă joc cum am făcut-o la Basel, cred că pot să câștig un 250, de ce să nu sper și să cred? Chiar îmi doresc să revenim și în Cupa Davis din nou într-o grupă mai sus, dar este greu. 

"Sunt mulți jucători la care pierd strâns sau pe care îi înving și au apoi rezultate. Acest lucru mă face să fiu mai încrezător și spun "Uite că se poate!" și așa voi fi de acum încolo, cum am fost la Basel. Îmi doresc să mențin mentalitatea pe care o am acum și să rămân pe drumul acesta, e unul foarte bun"
"Vreau să fiu mai agresiv, să vin mai des la fileu, mingile mai scurte să le atac, asta îmi doresc să fac în plus. Mai e de îmbunătățit, mă bucur că nu am ajuns la plafon"
"A durat mult până am ajuns, lumea nu mai credea că eu voi putea să intru în primii 100, dar eu am crezut în continuare. Și Andrei Mlendea a crezut în continuare și mă bucur că am reușit să facem pasul acesta împreună"
"Nu am avut emoții, nici cu Roger Federer, nici cu oricare altul, când am jucat la Basel. Nici nu mă gândeam la ei, nu mă interesa cu cine joc, mă interesa ce fac eu în partea mea de teren" Marius Copil, 60 ATP

Primul contact cu Andrei Pavel

Marius a povestit care este prima sa amintire cu actualul antrenor.

"Eram copil de mingi la Munchen, la un meci pe Central din semifinale. Andrei era la încălzire, exersa serviciul. Eu eram în spate și când i-am aruncat mingea i-am spus "Baftă multă!". S-a uitat, așa, puțin speriat la mine și a zis "Mulțumesc!"", a povestit el.

Lucrurile au evoluat apoi: "Am început să-l cunosc mai bine la prima mea întâlnire de Cupa Davis, când am fost chemat în 2007, în Japonia, acolo am început să-l cunosc mai bine și să iau legătura cu el și cu restul echipei. M-a ajutat apoi, după ce și-a încheiat el cariera am fost trei luni de zile la el în Germania, ne-am antrenat acolo și cam așa a început relația cu el". 

Note pentru suprafețe

În funcție de jocul său, Marius Copil le-a acordat note suprafețelor pe care se joacă tot sezonul. "De la 1 la 10, zece pentru indoor hard, e suprafața mea preferată, se potrivește jocului meu și îmi place că e indoor, nu ai soare, nu ai vânt, totul e OK. Hard-ul afară e de un nouă, iarba de 6-7 și zgura de un 5", a spus el. 

*Marius Copil a fost desemnat cel mai bun sportiv al anului de FRT //  FOTO Raed Krishan

Locurile ocupate de Marius la final de sezon în ultimii cinci ani

2 finale ATPa jucat Marius Copil în carieră, la Sofia și la Basel

93 este locul pe care-l ocupa Marius Copil la începutul lui 2018, iar la finalul lui a ajuns pe poziția 60