Articol de Marius Mărgărit - Publicat luni, 15 ianuarie 2018 09:00
"Ar trebui să-i fim alături toţi, că e numărul 1 mondial şi pentru România!", spune prințul Dimitrie Sturdza, fost campion la tenis al Elveţiei.
La aproape 80 de ani, pe care îi va împlini în octombrie, prinţul Dimitrie Sturdza este în formă şi încă mai joacă, din când în când, tenis de câmp, sportul în care s-a consacrat în Elveţia, în anii '60-'70.
Este mare admirator al lui Roger Federer, pe care îl consideră "cel mai mare sportiv din toate timpurile". Şi crede în talentul şi în ambiţia Simonei Halep, actualul numărul 1 mondial WTA, "de care ar trebui să fim mândri şi s-o încurajăm mai mult. Dar noi, românii, o tot criticăm. Până de curând, că nu e prima în lume, iar acum, când e acolo, că nu a câştigat un turneu de Grand Slam".
Dimitrie Sturdza deţine o mare firmă de produse cosmetice, Deesse of Switzerland, cu filiale în Elveţia şi în Germania, şi este unul dintre cei mai bogaţi români, cu o avere estimată la peste 200 de milioane de euro. Dar dincolo de această etichetă este un om simplu, jovial, deschis, pasionat de sport.
"Am sponsorizat-o o vreme pe Simona"
Prinţul Dimitrie Sturdza îşi aminteşte că "acum câţiva ani, m-a sunat Virginia Ruzici și mi-a spus că Simona Halep, despre care ştiam că este o mare speranţă a tenisului românesc, are nevoie de ajutor financiar ca să poată merge la mai multe turnee în străinătate. Mi-a cerut ajutorul, să o sponsorizez cu 20.000-30.000 de euro, împreună cu fratele meu Eric, care are o bancă în Elveţia. Am aranjat o întâlnire la Zurich, unde am cunoscut-o. Simona e o fată extrem de educată, drăguţă, cu o mare ambiţie de a reuşi. I-am dat banii, iar ea a jucat o vreme cu sigla firmei mele şi cu cea a băncii fratelui meu pe tricou. După vreun an, m-a sunat iar Virginia să îmi spună că Simona are şansa să încheie primul ei contract foarte bun, cu Adidas, care vrea însă exclusivitate. Am înţeles şi ne-am retras ca sponsori. Noi ne-am bucurat să o ajutăm. Şi suntem mândri de performanţele ei. Am rămas în legătură cu Simona, ne mai sunăm, am vorbit ultima oară de Sărbători".
"Se mişcă formidabil, loveşte mai tare, cu încredere!"
Dimitrie Sturdza este de părere că "în tenis, şi mai ales în cel de acum, mult mai exploziv decât cel de pe vremea mea, trebuie să ai un mental de învingător, o pregătire fizică impecabilă şi să ai mână, normal. Iar Simona a ajuns la un nivel foarte bun la toate aceste trei aspecte. Aţi văzut cum se mişcă?! Extraordinar! Are adversare foarte puternice, care lovesc mingea mai tare decât ea, iar această deplasare în teren şi modul în care loveşte acum mingea, cu încredere, sunt armele ei. Cum ar fi reuşit altfel să ajungă numărul 1 mondial?! Unii zic că a ajuns acolo conjunctural, dar eu spun că a reuşit pentru că în ultimii ani a progresat continuu şi a fost constantă în rezultate. Acum e în formă, a făcut "dubla" la Shenzhen şi cred că are şanse mari la Australian Open. Un Grand Slam nu se comandă, nu poţi fi sigur că ai să câştigi. Depinde de forma de moment, pentru că sunt multe fete care joacă bine. Trebuie să avem mai multă încredere în Simona, să-i fim alături. Parcă văd că după ce câştigă un turneu de Grand Slam tot o să fie voci care să se întrebe de ce nu mai ia încă unul şi tot aşa. Asta nu e normal. O să vină şi rândul Simonei. Eu am mare încredere în ea!".
Fost numărul 1 al Elveţiei
Relaţia lui Dimitrie Sturdza cu tenisul a început pe când acesta avea 8 ani. "Aveam o tradiţie în familie. Tata, Gheorghe Sturdza, a fost rezervă în echipa de Cupa Davis a României, iar mama, Margareta, care era norvegiancă, a fost şi ea numărul 1 la junioare şi apoi era în primele 3 jucătoare la senioare în ţara sa natală", povesteşte prinţul.
A luat primele lecţii de la tatăl său, chiar la Tenis Club Român, dar doi ani mai târziu, în 1948, la câteva luni după abdicarea Regelui Mihai, familia sa a fost nevoită să părăsească România.
A ajuns în Norvegia, unde a stat 10 ani, timp în care a continuat să joace tenis, "dar fără profesor. Îmi găsisem nişte prieteni pasionaţi şi jucam împreună. Aşa am progresat". Ulterior, s-a mutat în Elveţia şi s-a înscris la Universitatea Politehnică de la Lausanne, unde a studiat fizica atomică. În paralel, a continuat să joace tenis, "dar numai la amatori până în '68, când a început era open. La 23-24 de ani am devenit prima dată campion la simplu al Elveţiei, un titlu pe care l-am mai câştigat ulterior de încă 11 ori la simplu, de 12 ori la dublu şi de alte 8 ori la dublu mixt. Am avut ani buni în care am fost numărul 1 în Elveţia. Şi, timp de 14 ani, am jucat şi 47 de meciuri pentru Elveţia în Cupa Davis".
Campion al Norvegiei la dublu mixt cu mama sa
Dimitrie Sturdza are o amintire specială: "Cred că aveam 17 ani, iar mama mea vreo 40 şi ne-am înscris amândoi, în echipă, în proba de dublu mixt la Campionatele Naţionale ale Norvegiei. Şi am şi câştigat titlul! A fost ceva fantastic, eu alături de mama, care juca foarte bine".
Sprijin pentru Diana Mihail
Anul trecut, Dimitrie Sturdza, cunoscut ca un mare filantrop, a avut ocazia să o urmărească la antrenament pe Diana Mihail (17 ani, locul 1.187 WTA). "Mi-a plăcut că are talent, determinare şi cred că are un potenţial foarte bun. Am chemat-o şi la reşedinţa mea de la Lăpuşna, unde am un teren de tenis, să se pregătească. Vreau să o ajut, pentru că simt că merită. Diana are mult de muncă, în special la capitolul pregătire fizică, foarte importantă în tenisul de azi. Are armele necesare pentru a ajunge o jucătoare foarte bună şi de aceea vreau s-o ajut în carieră. I-am mai ajutat şi pe alţii, de exemplu, pe Victor Hănescu. O fac pentru că am în continuare o mare pasiune pentru sportul pe care l-am practicat şi vreau să ajut tinerii cu potenţial".
Prinţul Dimitrie Sturdza (79 de ani) a făcut câteva schimburi de mingi cu Diana Mihail (17 ani), una dintre speranţele tenisului feminin românesc Foto: Cristi Preda
"Năstase era mai mult decât genial"
În cariera sa, Dimitrie Sturdza a jucat un singur meci împotriva lui Ilie Năstase: "Ilie nu era genial, era mai mult decât genial. Nu ştiu dacă ar fi fost aşa, dacă ar fi fost mai serios, dacă s-ar fi antrenat în fiecare zi. Ce făcea el seamănă cu ce face azi Federer. Din poziţii imposibile dădea mingea în teren. Când el juca bine, adversarul, indiferent de nume, părea ridicol! Am jucat un singur meci cu el, la o întâlnire amicală Elveţia-România. Pe vremea aia, Năstase nu era cunoscut. M-a bătut cu 6-4, 6-0, 6-3. Şi eu eram campionul Elveţiei. Dar Ilie, cu care sunt foarte bun prieten, era special".
"Mi-au furat mingea de set cu Laver"
Dimitrie Sturdza a avut ocazia să joace cu majoritatea marilor campioni din perioada sa. Printre care şi cu Rod Laver. "N-o să uit. Eram în turul doi la Lugano, pe zgură, iar el era numărul 1 mondial. Aveam minge de set. Am trimis o lovitură şi mingea a şters tuşa. Era evident, se vedea clar. Dar arbitrul a dat-o out şi de acolo am pierdut şi setul. După meci arbitrul mi-a spus: «Îţi dai seama cât pierdea turneul dacă îl eliminai pe Rod din turul doi?! Nu se putea aşa ceva!»".
Speriat de farsa lui Ţiriac
Între Dimitrie Sturdza şi Ion Ţiriac s-a legat, de-a lungul timpului, o mare prietenie. S-au cunoscut la un Roland Garros. La începutul anilor '70, Elveţia urma să joace la Bucureşti, cu România, în Cupa Davis. "Eu eram numărul 1 în echipa Elveţiei, dar nu am vrut niciodată să joc împotriva României într-un meci oficial. La insistenţele lui Ţiriac, am venit la Bucureşti, dar numai ca însoţitor al echipei. Îmi era şi teamă să vin, să nu am probleme. La vamă, unde erau nişte soldaţi şi un ofiţer, Țiriac le-a spus: «El e prinţul Dimitrie Sturdza şi a venit în România să facă spionaj!». În secunda aia, soldaţii au îndreptat armele spre mine, eu am ridicat mâinile, mi-au căzut rachetele. Dar toţi au izbucnit în râs. Fusese o farsă a lui Ţiriac. Eu însă am tras o mare spaimă. Românii au câştigat atunci lejer, cu 5-0", povesteşte Dimitrie Sturdza.
"Ilie, facem apa juma-juma"
La prima lor întâlnire, în Elveţia, la acel meci amical între echipele de Cupa Davis, Ilie Năstase l-a rugat pe Dimitrie Sturdza să îi cumpere un medicament pentru tatăl său. "Pe vremea aia, multe nu se găseau în România. Eu aveam doar 73 de franci elveţieni în buzunar, Ilie nu avea mai nimic. Ne-am dus la farmacie şi medicamentul costa 72 de franci. L-am cumpărat şi i-am zis lui Ilie că acum trebuie să achităm juma-juma ca să putem bea împreună o apă minerală. Pe atunci nu prea aveam bani, nu începusem să câştig din tenis. Îmi plăteam singur turneele. Ulterior am ajuns să câştig şi peste 200.000 de dolari pe an din tenis. Erau bani mulţi pe vremea aia".
"Eram înalt, aveam 1,89 m. Acum cred că am 1,88, că nu prea mai am păr! Serveam tare! Prin anii '60, la un turneu la Gstaad, am rupt o rachetă Dunlop, de lemn, când am servit. Organizatorii mi-au spus că aş fi dat cu 230 de km/oră"
Prințul Dimitrie Sturdza"E greu să faci comparaţii. Nu ştiu dacă Federer e cel mai bun, dar e clar cel mai mare, tenisul lui e frumos, spectaculos, o încântare. Pe Nadal îl respect enorm pentru ce a reuşit, dar tenisul lui scrâşnit, muncit, nu-mi place"
Prințul Dimitrie Sturdza"Am jucat de 17 ori la Roland Garros şi cel mai bun rezultat a fost că am ajuns în turul 4. La Forest Hills am făcut turul 3, iar la Wimbledon nu reuşeam să trec de turul 1, fiindcă nu eram obişnuit cu iarba"
Prințul Dimitrie Sturdza"Tenisul e complet schimbat. Totul e la superlativ, terenurile, rachetele, echipamentul. Pe vremea mea, aveam adidaşi în care abia puteam să mă mişc, iar dintr-un set de 6 mingi, nu săreau două la fel"
Prințul Dimitrie Sturdza
)
)
)
)
)
)
)
