EXCLUSIV Un altfel de interviu cu Ilie Năstase: "Trebuie să fii Bjorn Borg ca să nu te enervezi în traficul din România" + Ce cadou așteaptă de la Țiriac

Năstase a mărtusirit că preferă să stea mai mult la Paris decît în România, alături de oameni care au furat sute de milioane de euro. "Eu mă simt sărac în România și bogat în străinătate. Acolo, sînt și eu mai bogat".

- Cum este Ilie Năstase la volan? O persoană calmă, răbdătoare sau cum era de multe ori pe terenul de tenis, vulcanică?

- "Nu, n-ai cum să fii un om calm. În România trebuie să fii Bjorn Borg ca să nu te enervezi la volan. Neregulile de la noi nu vor dispărea curînd pentru că nu avem parking-uri, nu avem străzi ca lumea, nu avem autostrăzi. Șoferii nu respectă regulile pentru că nici cei care ar trebui să ne respecte pe noi n-o fac".

- Ce relații aveți cu polițiștii de la Brigada Rutieră? Beneficiați de clemență din partea lor datorită notorietății dumneavoastră?

- "Nu. Mi-au luat și carnetul de două ori. O dată am băut prea mult. Radare am multe la viața mea. Dacă te duci la Brașov, ai porțiuni de drum în care poți să mergi mai repede, cu 120-130 km/h. Ei vin și-ți spun că acolo nu e autostradă. Păi nu din cauza mea sau a polițiștilor n-avem șosele rapide. Vina e în altă parte".

"În România, nu merg ca nebunul. Dai într-o groapă, te-ai dus. Și tu, și mașina" Ilie Năstase

Mulțumim poporului american pentru această autostradă

- În 2015, România a înregistrat o performanță unică la capitolul realizări de autostrăzi. Minus 9 kilometri. S-a inaugurat tronsonul Arad-Nădlac de 40 km, însă a fost închisă o porțiune importantă din segmentul Sibiu-Orăștie.

- "Se construiește cu material prost. Diferența dintre un material bun și unul prost este la ei în buzunar. Acolo e cîștigul, iar diferența e mare".

- Și ce este de făcut? Sau mai e ceva de făcut?

- "În primul rînd, toți ăștia de la CNADR ar trebui duși la Jilava. În lanțuri! Și nu doar la mîini, ci și la picioare! Eu sînt surprins, pentru că știm hoții, știm cine sînt și în continuare le dăm contracte. De ce? Mai mult, eu cred că nici nu se pricep să le facă. Am fost recent în Republica Moldova la nepotul meu, la Soroca, de unde e maică-mea. Știam că e un drum ca la noi, nenorocit, Pe drumul de întoarcere în țară, m-am rătăcit, la dus nu venisem tot pe acolo, așa că am întrebat pe cineva cum ajung înapoi în România? «Cum, nu știți? Avem autostradă Soroca-Chișinău 135 km, două benzi pe fiecare sens. Așa cum trebuie. Și-am întrebat cum au reușit. Le-au făcut-o americanii. Au vrut să le dea bani, iar moldovenii au spus că nu-i primesc și mai bine să le-o facă ei. Și le-au făcut-o. La fiecare 5 kilometri scria «Mulțumim poporului american pentru această autostradă». Așa trebuie să facem și noi. Cînd avem banul, îl punem pe cel care știe să le facă. Spunem de la început cît să ne coste și gata. Nici mai mult, nici mai puțin, nici măcar cu un cent".

"Dacă un președinte de țară și fost ministru al Transporturilor, aici mă refer la Băsescu, a spus că n-avem nevoie de autotstrăzi, eu ce să mai zic?" Ilie Năstase

Păi, americani au fost și pe la noi, despre Bechtel vorbim, și am intrat în cartea recordurilor cu cel mai scump kilometru de autostradă din lume: 23 milioane de euro!

- "Bine că n-au apucat să termine. Ăia cînd au venit în România, au învățat "prostiile" de la noi. Au devenit și ei români".

"Ce s-a construit de la zero în România? Un stadion, atît"

- Ceaușescu a făcut și el autostrăzi. București-Pitești și tronsonul Fetești-Cernavodă.

- "Dintr-o dată, în România, toți sîntem șmecheri în autostrăzi, șmecheri în construcții. Am avut noi vreodată tradiție în a face autostrăzi? Pe vremea lui Ceaușescu, venea maistrul de la țară și dădea ordin: «Pune asfalt mai mult aici. Din ăla bun, pentru că dacă se rupe peste un an-doi, ne ia șeful la bătaie. Spuneți-mi ceva care s-a făcut de la zero, mare, important după Ceaușescu? Vă spun eu".

-?

- "Un stadion, Arena Națională, și acolo cu destule probleme. Aeroportul de la Otopeni este peticit. E același. S-a făcut de la zero? Nu. Nimic dărîmat complet. Asta trebuia să se întîmple la Otopeni și la Băneasa. Și la Brașov ar trebui să avem aeroport. Ce să mai vorbim de drumul spre munte. De ce nu s-a făcut autostradă la Comarnic?"

- De ce?

- "Pentru că am fost proști. Trebuia concesionat terenul și dat cuiva care se pricepe să facă șosele, nu la toți escrocii cu sedii de firmă într-un apartament de bloc. Îi știm pe hoți, de ce nu le luăm banii? Că-i mai au pentru că sînt atît de mulți și n-au aucat să-i mănînce așa repede pe toți! Mi-a plăcut ce a zis fata aia, ministrul Mediului".

- ?

- "O idee extraordinară. Să se facă un DNA al pădurilor. Să vedem cine a furat și să-i oprim s-o mai facă. Toți sînt mînă în mînă, toți vor să dea tunuri. Cînd mă uit și în Parlament, toți de lîngă mine, toți sînt bogați. Dar toți! Mulți dintre ei sînt acolo doar pentru influență. Să dea legi în favoarea lor sau a prietenilor lor. Totul e interes. Doar n-au venit acolo pentru salariul de 4.000 de lei?"

Nu va mai candida pentru un nou mandat în Parlament

- Veți mai candida pentru un nou mandat?

- "Nu mă regăsesc acolo. Am vrut să am asemenea experiență, dar locul meu nu este în Parlament. Eu am învățat ceva în sport: ori cîștigi, ori pierzi. Altceva nu mai e. Au fost situații în care n-am ținut cont de părerea liderului de grup și am votat invers. Conștiința mea m-a determinat să fac asta. Pentru mine e important omul de pe stradă, ce cred eu că e în interesul lui, și nu partidul".

- Românilor le plac mașinile luxoase. Sînt mulți care și le pot permite și doresc să epateze, afișîndu-le, astfel că Bucureștiul i s-a dus faima în Europa, cu mașini pe care nu le vezi atît de multe în alte capitale europene. Cum comentați?

- "Hai să fim serioși, sînt aceiași români, parveniți. Au cîte 5-6 mașini pe care le schimbă. Nu sînt mulți români care-și pot permite asemenea luxuri. Eu cunosc mulți români care au făcut banii corect și care nu-și permit să se afișeze în țară cu astfel de mașini din respect pentru sărăcia de aici. Și eu am făcut la fel. Vreau să mai spun ceva aici".

- Spuneți.

- "Eu mă simt sărac în România și bogat în străinătate. Da, mă simt sărac pe lîngă cei care au furat sute de milioane de euro. De aia mă și duc atît de des la Paris. Acolo mă simt și eu mai bogat".

Poze de colecție

- (Scormonind internetul, Gazeta Sporturilor a descoperit două poze de arhivă cu Ilie Năstase alături de două mașini: prima, realizată în 1965, alături de un BMW 3.0 CSL, iar cea de-a doua, din 1972, împreună cu un Ford Capri 1600 GT). Vă aduceți aminte de aceste mașini?

- "Da, era Ford Capri. A fost a doua mașină a mea, prima fiind un Fiat. Stai să mă gîndesc, cred că era 1970".

- Apropo de BMW. Am găsit pe internet o poză foarte veche cu dumneavoastră, tocmai din 1965, alături de un BMW 3.0 CSL.

- "N-o știam, o văd pentru prima oară. De ce m-am pozat eu alături de acel BMW cine mai știe? Recunosc însă hotelul. Era stabilimentul jucătorilor care participau la Wimbledon".

Rolls Royce, ros de șobolani

- Cîte mașini ați avut?

- "Am avut destule, inclusiv un Ferrari. Eram tînăr și aveam nebunia asta. Bine, nu le cunoșteam și n-aveam timp de ele. Era nebunia asta, fiecare jucător își lua mașină, voiai și tu să-ți iei. Mai tîrziu mi-am dat seama că am aruncat banii degeaba pentru că, repet, n-aveam timp de ele".

- Ferrari?

- "Printre altele. Vă spun cum s-a terminat povestea cu o altă mașină. Am avut un Rolls Royce din 1962. O țineam undeva în Franța, la țară, și șoarecii mi-au mîncat toate cablurile de la el. Nici n-am mai putut să-l vînd, așa că i l-am făcut cadou paznicului de acolo".

- Nu v-a tentat niciodată mașina poporului, Dacia 1300, care era în mare vogă în țară în perioada cînd Ilie Năstase cîștiga Roland Garros sau Open-ul american?

- "Am cumpărat pe numele meu o Dacie pentru cineva. Am condus și eu Dacia. Nu de prea multe ori, dar era o mașină bună, mai ales primele care erau făcute chiar de către Renault. După aia s-au prostit ăștia. Știu bine Dacia, soțul unei surori de ale mele avea o astfel de mașină și mă ducea de fiecare dată cu ea la aeroport. N-am pierdut nici un avion, deci n-am ce să zic de rău".

- N-ați cîștigat niciodată o mașină drept premiu la un turneu de tenis?

- "Ba da, în 1972 am cîștigat un Ford. Trebuia să-l aduc cu vaporul și nu merita. L-am vîndut acolo. Eu eram setat pe tenis, să joc, să-mi văd de treabă, nu pe mașini. Țiriac îmi spunea: "Băi Năstase, hai să jucăm, să devenim cei mai buni, că banii vin. O să curgă!" Asta se întîmpla acum 50 de ani. A trecut jumătate de secol de cînd am jucat pentru prima oară alături de Ion".

Un cadou vechi și valoros de la Țiriac

- Ion Țiriac este unul dintre cei mai mari colecționari de mașini de epocă din lume. Nu aveți această pasiune extrem de scumpă.

- "Nu, dar am și eu o mașină veche. Un Citroen din '74, făcut cadou de Țiriac. Am mers cu el și îl țin tot la el și acum. E în siguranță acolo și stă bine, la căldură".

- Vă plac mașinile de epocă?

- "Normal. Apropo, am un mesaj pentru Țiriac. În vară, împlinesc 70 de ani. Aștept un cadou frumos, pe 4 roți, de la el!"

- Sînteți imaginea lui BMW. De ce n-a fost Mercedes, de exemplu? Mercedes mi se pare o mașină greoaie, unele modele parcă sînt tancuri. BMW e mai agilă, mai sportivă, mai pe gustul meu. Modelul preferat?

- "X5, chiar și vara. Mie-mi place să fiu sus, să văd tot ce se întîmplă. De aia, îmi și ridic scaunul. 99% dintre români, poziționează scaunul cît mai jos. Dar toți, și șoferul meu, și nepotul meu. Pe mine m-a învățat un fost pilot de Formula 1, Ian Scheckter, un sud-african. "Ilie, scaunul să fie sus, ca să vezi tot!" El mi-a arătat și cum să țin mîinile pe volan. La jumătatea lui pentru ca în situația în care virez brusc, să nu mi se încrucișeze mîinile, să am controlul lui".

Cine a fost șoferul lui Ilie Năstase

- Ce nume celebre v-au stat în dreapta? Sau pasagerul cărei mari vedete ați fost?

- "Am o poveste frumoasă cu prințul Albert de Monaco. Bjorn Borg să retrăsese la 25 ani, iar la 30 de ani a revenit în tenis. Toată lumea era disperată să-l revadă. Meciul era la Monte Carlo și mă sună Lagardere, proprietarul lui Airbus. "Ilie, vezi că vine Betty, soția mea, la meci. Trebuie să-i faci rost de bilet". Meciul începea la ora 1:00 și Betty mi-a dat întîlnire la hotelul ei la 12:30, rugîndu-mă să nu întîrziem. M-am dus acolo la ora stabilită, dar fără mașină, spunîndu-i că vine șoferul să ne ia pe amîndoi. S-a făcut 12:45, iar acesta nu apărea. "Cine-i imbecilul ăsta al tău care întîrzie un sfert de oră?" Tuna și fulgera pentru că venise lume multă la Monte Carlo pentru Borg și era foarte aglomerat orașul".

- Și

- "La un moment dat, apare o mașină, încadrată de două echipaje de poliție. Mă sui în dreapta, Betty în spate. Și-l prezint pe șoferul meu, prințul Albert de Monaco. Era disperată, mă ruga prin semne să nu povestesc ce zisese ea despre el. Vă dați seama, în două minute am ajuns acolo".

"Cum era să apar pe timpul lui Ceaușescu cu nu știu ce mașină? M-aș fi simțit aiurea. Oamenii bogați, mulți dintre ei, sînt oameni simpli" Ilie Năstase