Interviu cu Adrian Voinea: „Să pot ajuta un jucător profesionist mă fascinează" + cum o caracterizează pe Simona Halep

• Adrian Voinea va avea mereu imaginea de jucător surprinzător care l-a învins pe Boris Becker la Roland Garros 1995 și a ajuns apoi în „sferturi". 

De fapt, Adrian Voinea a însemnat mult mai mult pentru tenisul de la noi. A deblocat, împreună cu Andrei Pavel, un mecanism care rămăsese înțepenit în admirația vremurilor trecute, cele în care Ilie Năstase cucerea titlu după titlu și ajungea lider mondial. Acelea rămân repere incontestabile ale unui trecut tot mai îndepărtat, iar ei au preluat o parte din moștenire, modelând-o în stil personal. 

Stabilit în Italia, la Perugia, de 30 de ani, Voinea a ieșit din discreția caracteristică și a vorbit recent despre multe momente ale carierei, despre viața actuală și despre tenis ca pasiune și ca variantă de viitor. Și a pornit cu începutul. 

„Prima, prima amintire legată de tenis e cu tatăl meu urmărindu-i pe Năstase și Țiriac, care erau eroi naționali. Apoi fratele meu, care s-a apucat de tenis înaintea mea. Eram un copil, dar uitându-mă la ei, imitându-i, am devenit pasionat. Aveam cam 8 ani", a precizat el într-o lungă discuție cu jurnalistul Luca Fiorino. 

O poveste emoționantă: o mie de euro de la Sora Angela 

Povestea plecării în Italia rămâne peste timp un exemplu de oportunitate și de curaj în vremurile incerte pe care le traversa România în anii '90. „După ce regimul Ceaușescu a căzut, am plecat din țară printr-o șansă: un prieten al fratelui meu avea o verișoară în Torino și am ajuns la clubul Pleiadi când grupul faimos al lui Riccardo Piatti abia se năștea – Cristiano Caratti, Renzo Furlan... Aveam 15 ani și i-am întâlnit exact la începutul carierelor lor. Am stat acolo cam o lună", a depănat el traseul. 

Faptul că erau mereu în pană de bani le-a pus în față un drum dificil, dar le-a și scos înainte oameni dispuși să-i ajute, chiar necondiționat. Vittorio Roiati, care avea o școală în Ascoli Piceno. Sau în Florența - Fabrizio Fanucci. „Ne-a ajutat și o călugăriță, Sora Angela, ceva ce nu vom uita niciodată! Ne-a dat echivalentul a o mie de euro și ne-a spus să nu îi înapoiem, ci să îi ajutăm la rândul nostru pe cei care au nevoie", a rememorat el. 

„Am început să joc pe zgură în România, de aceea multă vreme am crezut că e mai potrivită pentru tenisul meu, dar acum pot spune că poate stilul meu se putea adapta atât pentru hard, cât și pe iarbă"-Adrian Voinea

Alberto Castellani, ntrenorul binefăcător 

Apoi a venit rândul lui Alberto Castellani, în Perugia, cel care i-a fost mulți ani antrenor, inclusiv la momentul succesului fulminant de la Paris 1995. „A fost o persoană fundamentală pentru mine, cu el am ajuns pe locul 36 în lume și am învățat multe lucruri pe care le transmit acum elevilor mei. Mi-a dat ocazia să mă antrenez aici, la Perugia, unde se aflau mulți jucători de nivel important, m-am pregătit gratis, fără să plătesc, ca un oaspete al lui. A fost un binefăcător", a detaliat Voinea. 

În 1995 a atins „sferturile" la Roland Garros, în 1996 a jucat prima sa finală ATP, la Palermo, și a urcat pe locul 36 mondial, în 1999 a cucerit singurul său titlu, la Bournemouth, în 2002 a atins „optimile" la Australian Open, iar în 2003 s-a retras, având probleme la umăr care au necesitat intervenții chirurgicale. 

4 victoriila jucători de Top 10 a avut în carieră Adrian Voinea din 29 de asemenea înfruntări

A încercat o revenire în 2007, retezată însă rapid. Când a apărut în atenția lumii sportului alb, la Paris, agenția AP îi descria jocul drept „complet din spatele terenului, nespectaculos, dar inteligent și stabil". Nespectaculos era o nedreptate, o caracterizare prea exigentă, căci loviturile, mai ales reverul cu o mână, aveau o puritate vizibilă. 

Sofia rimează cu filosofia

 În timp, a intrat, ghidat de Castellani, într-o lume a preocupărilor intelectuale în paralel cu cele sportive. Și-a descoperit și cultivat interesul pentru filosofie și psihologie, începând chiar să o studieze pe a doua la Perugia, dar renunțând destul de repede. Pasiuni care îi influențează în continuare viața. Dovadă faptul că fiica sa, de aproape un an, a primit numele de Sofia. „Mereu am fost atras de filosofie, care în greacă înseamnă dragoste de cunoaștere, iar Sofia rimează. De asemenea, mi-a plăcut mult cartea „Lumea Sofiei", scrisă de danezul Jostein Gaarder, în care îi explică unei fetițe, care poartă acest nume, universul filosofiei", a detaliat el.

Iar pentru viitor, ajuns la 45 de ani, nu exclude varianta de a transmite ce a învățat în anii săi de tenis, de a ghida la rândul lui pe cineva. „Împreună cu partenera mea trebuie să luăm decizii importante, vom vedea la finalul acestei perioade speciale", spunea, referindu-se la intervalul influențat puternic de pandemia de COVID-19, mai ales în Italia. 

„Îmi place să studiez, îmi place și ideea de a preda. Să pot ajuta un jucător profesionist în evoluția sa mă fascinează, iar postura de antrenor este extrem de tentantă", a subliniat Voinea. Cine știe?, poate atunci se va vorbi din nou despre el ca despre o surpriză. Într-o meserie nouă.

„Este necesar pentru un tânăr să fie suficient de norocos pentru a avea antrenorul potrivit și să aibă inteligența de a-i urma sfaturile, de a avea mintea deschisă. Mulți sportivi caută o soluție ușoară, confortabilă, dar nu așa stau lucrurile. Și nu există formule magice"-Adrian Voinea

CV Adrian Voinea

• Născut pe 6 august 1974 la Focșani 
• Dreptaci, are 1,85 m 
• Cel mai bun loc ocupat: 36 (15 aprilie 1996) 
• Câștiguri în carieră: 1.836.277 dolari 
• Un titlu ATP, Bournemouth 1999, și o finală, Palermo 1996 
• Performanțe în turneele de Grand Slam: Australian Open – "optimi" în 2002, Roland Garros – "sferturi" în 1995, Wimbledon – turul 3 în 2002, US Open – turul 3 în 1998

„Simona Halep este un model" 

Voinea crede că tenisul feminin de la noi are mai multe șanse pentru că există o figură importantă, Simona Halep, la care copiii se pot raporta. „Probabil că urmând exemplul ei, multe fetițe încep să viseze, imitând-o găsesc motivația în care să-și pună sufletul, pasiunea. Pentru că Halep arată acea agresivitate, este vulcanică, captivantă, un exemplu de învingătoare", explică el. „E mică de statură, nu vreun gigant, dar este ca o mașinărie pentru că e puternică fizic. Majoritatea rivalelor ei sunt mult mai înalte, mai dotate natural cu forță, Halep a trebuit să construiască, a muncit pentru asta și de aceea este un model", conchide Voinea. 

Magicul Paris 1995 

Cum reflectează Voinea asupra celui mai fierbinte moment al carierei sale? „Partida cu Boris Becker e, cred, cea mai importantă. Eram aproape un necunoscut atunci. Alberto Castellani, antrenorul meu, mi-a spus că probabil am intrat în meci într-o stare de flux, acea situație particulară în care totul ți se întâmplă fără să îți dai seama", spune românul. „Ca și cum corpul e un instrument mai mare decât tine. E aproape absența gândirii, care, în mod contrar, altădată previne execuțiile tehnice când e prea solicitat. O stare magică, aproape mistică, care apare din când în când în tenis, la orice nivel, și pe care azi încercăm să o antrenăm", a explicat Adrian. 

77 la sutăa fost procentajul victoriilor lui în meciuri în care a câștigat primul set

O relație foarte puternică 

„El era conflictual, am avut o relaţie ca între tine şi tatăl tău. Uneori vă urâţi, alteori vă iubiţi. Uneori relaţia urcă, alteori coboară", spunea Alberto Castellani despre Adrian Voinea într-un interviu pentru Gazetă din 2016. „Am făcut o grămadă de greşeli cu el. E de înţeles, dar cred că acum e un bărbat matur. Are o parte culturală, care e foarte importantă pentru el. Ştie multe lucruri despre artă, despre operă, metode de relaxare, yoga. E partea lui dominantă", a adăugat tehnicianul italian în vârstă de 70 de ani. A dezvăluit și că Adrian „e fericit, nu are probleme financiare. Când a primit banii după Roland Garros, după ce a ajuns în sferturi, i-a investit foarte bine. A cumpărat o casă foarte mare, o vilă, apoi a vândut-o". 

Neînvins pe zgură verde 

„O săptămână specială pentru că nu eram într-o perioadă competitivă și atunci a fost prima și singura dată când am jucat pe zgură verde. Așa că sunt neînvins pe această suprafață", și-a amintit râzând Adrian de zilele de la Bournemouth 1999, când a cucerit singurul titlu ATP al carierei. „Am câștigat un meci nebunesc în semifinale cu El Aynaoui, începuse să plouă, apoi s-a oprit, a fost ceva deosebit. Am jucat finala luni, chiar se punea problema să nu se mai dispute, să împărțim banii. Dar l-am bătut pe Koubek 7-6 în decisiv", a povestit el. 

 „Se joacă mai puternic"

Întrebat ce s-a schimbat în tenis în ultimii 20 de ani, fostul jucător a elaborat: „Din punct de vedere tehnic s-au schimbat unele lucruri pentru că acum se joacă mai puternic. Să luăm serviciul, de exemplu, aproape toți ating 200 de kilometri pe oră. În realitate, un jucător care a parcurs acești 20 de ani a evoluat odată cu restul lumii tenisului. Iată, Roger Federer. A crescut mult, a evoluat de-a lungul anilor, nu mai este același jucător de la 18 ani în sens tehnic. Este mai economicos în deplasare și a beneficiat de această creștere a forței pentru a se adapta. Acum e ceva diferit și în pregătirea fizică: în perioada mea, aceasta nu era prea departe de a sportivilor din alte discipline. Acum pregătirea este mult mai personalizată, cu mai puțină improvizație".

„Cred că Nadal va ajunge la numărul de titluri de Grand Slam ale lui Roger, Djokovic poate și el. Iar tinerii trebuie să arate că le pot face față celor trei monștri"-Adrian Voinea

Citește mai multe știri din tenis:

Sfârșit de carieră pentru Roger Federer? Previziuni îngrijorătoare: „E foarte dificil să mai revii la vârsta asta”

Novak Djokovic, suspect de coronavirus » Anunț alarmant al presei din Serbia